Litoralul românesc

   Localizare şi acces

   Litoralul românesc este situat în partea sud-estică a României, cuprinzând limitele estice ale judeţelor Constanţa şi Tulcea. Are o lungime de 245 km şi este limitat spre nord, în Delta Dunării, de vărsarea în mare a gârlei Musura (45°12′ lat. N şi 29°40′ long. E), care face graniţă comună cu Ucraina iar spre sud de  frontiera cu Bulgaria (43°43′ lat. N şi 28°35′ long. E), aflată la 2 km de localitatea Vama Veche. Distanţa rutieră între capitala ţării, Bucureşti şi litoral (oraşul Constanţa) este de 225 km.

Litoralul românesc

Harta turistică a litoralului românesc

   Şosele venind din mai multe direcţii permit accesul rutier către Constanţa, iar de aici către toate staţiunile sau localităţile litorale:
     Autostrada Soarelui A2: Bucureşti – Feteşti – Cernavodă – Medgidia – Constanţa.
    Şoseaua E60: Bucureşti – Urziceni – Slobozia – Ţăndărei – Giurgeni – Hârşova – Mihail Kogălniceanu – Constanţa.
    Şoseaua DN3: Călăraşi (trecere bac Chiciu – Regie) – Ostrov – Băneasa – Basarabi – Constanţa.
    Şoseaua E87: Tulcea – Babadag – Baia – Ovidiu – Constanţa.
    Şoselele DN22B, DN22D, E87: Galaţi (trecere bac Galaţi – I.C.Brătianu) – Garvăn – Măcin – Horia – Slava Rusă – Baia – Ovidiu – Constanţa.
    Şoselele DN22, DN22D, E87: Brăila (trecere bac Brăila – Smârdan) – Măcin – Horia – Slava Rusă – Baia – Ovidiu – Constanţa.
   Din Constanţa şoseaua E87 asigură accesul pentru toate staţiunile din sudul litoralului.
    Şoseaua E87: Constanţa – Agigea – Eforie – Tuzla – 23 August – Mangalia – Vama Veche.
   Pentru Năvodari: (19 km prin Mamaia, 24 km prin Lumina), Corbu (28 km), Vadu (35 km):
     Şoseaua E87: Constanţa – Lumina; DJ226: Lumina – Năvodari – Corbu; DL83: Corbu – Vadu. 
     Şoseaua DL86: Constanţa – Mamaia – Năvodari; DJ226: Năvodari – Corbu; DL83: Corbu – Vadu.

   Calea ferată permite accesul feroviar către Constanţa, din toate regiunile ţării, pe mai multe rute (vezi: Mersul trenurilor). Din Constanţa există o singură rută până la Mangalia care asigură intrarea în staţiunile din sudul litoralului.
    Trenurile de pe ruta feroviară Constanţa – Mangalia opresc în  următoarele gări şi halte: Gara Constanţa – Gara Agigea Nord – Gara Agigea Ecluză – Gara Eforie Nord – Halta (Hm) Eforie Sud – Halta (hc) Tuzla – Gara Costineşti Sat – Halta (hc) Costineşti Tabără – Halta (h) Pescăruş – Halta (hc) Neptun – Gara Neptun – Gara Mangalia.
   Gările şi haltele asigură accesul pentru staţiuni astfel:
    Gara Constanţa – Staţiunea Mamaia;
    Gara Eforie Nord – Staţiunea Eforie Nord;
    Halta Eforie Sud – Staţiunea Eforie Sud;
    Halta Costineşti Tabără – Staţiunea Costineşti;
    Halta Neptun – Staţiunile Neptun şi Olimp;
    Gara Mangalia – Staţiunile Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun, Olimp şi localităţile 2 Mai şi Vama Veche.

Gara Mangalia

   Tel. Informaţii CFR Constanţa – 0241/666 952 (între orele 07ºº-19ºº), 0721 952 000 (permanent). Agenţia CFR Constanţa – 0241/614 950. Birou bagaje de mână, Gara Constanţa, program 7ºº-22ºº.

   Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu aflat la aproximativ 25 km de Constanţa, asigură curse interne către Bucureşti, Timişoara şi Cluj Napoca şi internaţionale în sezonul estival, către aeroporturi din Italia, Germania, Spania, Anglia, Turcia şi Grecia. Informaţii la Agenţia Tarom din Constanţa.
   Tel. Agenţia Tarom Constanţa – 0241/662 632, Aeroportul Mihail Kogălniceanu – 0241/255 100.

   Transportul local. Între Constanţa şi celelalte localităţi ale litoralului, în timpul sezonului estival, există posibilităţi multiple de transport în comun. Ruta CFR dintre Constanţa şi Mangalia este dublată de transportul rutier cu microbuze, cu plecare din 10 în 10 min, care parcurg distanţa Constanţa – Mangalia în circa 45 min şi de autobuze şi autocare private, cu plecare la fiecare 20 min. Îmbarcarea în aceste mijloace de transport în comun se face în apropierea Gării CFR Constanţa şi în centrul tuturor staţiunilor prin care acestea au traseul. De asemenea există mijloace de transport în comun şi pentru Năvodari, Corbu şi Vadu. Din Mangalia legătura cu staţiunile Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp este asigurată de microbuze, minicare şi taxiuri, iar cu 2 Mai şi Vama Veche de microbuze.
   Tel. Autogara Constanţa Sud (Herli Sof, lângă gară) – 0241/665 289, Autogara Tomis Nord – 0241/641 379, 0743 335 343.

Pentru mai multe informaţii vezi: Autogări.Ro

   Atenţie la hoţii de buzunare din mijloacele de transport în comun! În sezonul estival, pe traseul, Gara CFR Constanţa – Mamaia (şi nu numai), aceştia sunt deosebit de activi.

   Pentru Gura Portiţei, acces rutier din Constanţa sau Tulcea pe E87 şi apoi pe DJ222 până în localitatea Jurilovca. Traversarea lacului Goloviţa, cu mijloace de transport navale. Ce mai apropiata gară, Ceamurlia de Jos (2-3 km din halta până în sat, 12 km Ceamurlia de Jos-Jurilovca). Mijloace auto de transport în comun, Constanţa-Jurilovca.

   În Sulina şi Sfântu Gheorghe se ajunge cu ajutorul navelor fluviale de călători, din portul Tulcea (tel. 0240/511 553). Pentru Tulcea acces rutier din Galaţi, Brăila, Hârşova, Constanţa (mijloace auto de transport în comun) şi feroviar Medgidia-Tulcea.

   Relief

   Linia de coastă având o orientare generală de la nord la sud (cu excepţia sectorului central Ciotic-Midia), este foarte puţin crestată, fiind practic lipsită de golfuri sau promotorii. Totuşi, de-a lungul litoralului românesc putem distinge câteva porţiuni mai mult sau mai puţin intrate în mare, cum ar fi Capul Midia, Capul Tuzla şi Capul Aurora. De asemenea, trebuie precizat că în nordul litoralului, datorită aluviunilor aduse de Dunăre, are loc o permanentă modelare a liniei de ţărm. Astfel, la sud de Sfântu Gheorghe s-a format insula Sacalin, iar golful Musura evoluează spre închidere şi transformarea lui într-un liman.

Capul Midia

Capul Tuzla

 Capul Aurora

Insula Sacalin

   Din punct de vedere al caracteristicilor, litoralul românesc poate fi împărţit în două sectoare:

   Sectorul nordic (163 km lungime), cuprins între braţul Musura şi Capul Midia, este un ţărm acumulativ, jos, cu plaje nisipoase întinse de origine fluvio-marină. Este format din cordoane litorale cu nisipuri fine şi scoici, ce separă marea de  lacurile litorale.

Litoralul românesc, sectorul nordic (Gura Portiţei)

   Sectorul sudic (82 km lungime), cuprins între Capul Midia şi Vama Veche, este un ţărm înalt  (2-40 m), de abraziune, alcătuit din faleze formate din calcare sarmaţiene, acoperite cu o patură groasă de depozite leossoide cu intercalaţii de argilă roşie. Linia înaltă şi abruptă a falezelor din sud, supusă pe alocuri acţiunii directe a valurilor, este întreruptă în dreptul vechilor văi şi lagune marine (porţiunea Năvodari – Mamaia, între cele două Eforii, Costineşti, Mangalia, Vama Veche) de cordoane nisipoase de 1-5 m înălţime care se prelungesc şi în mare, formând „insule“ printre fundurile de piatră. În unele locuri, calcarele sarmaţiene se pot continua în mare cu platforme calcaroase (de exemplu la Agigea, Costineşti şi Vama Veche) până la adâncimi de 11-16 m.

Litoralul românesc, sectorul sudic (faleza Olimp-Costineşti)

   Platforma continentală din dreptul ţărmului românesc, se îngustează treptat de la nord la sud, lăţimea acesteia variind între 100 şi 200 km în nord şi până la 50 km în dreptul Mangaliei. Respectiv, panta medie a platoului continental este foarte mică în nord (0,0014) şi se accentuează spre sud (0,0022). Relieful submarin al platformei continentale româneşti se prezintă ca o câmpie submarină uniformă, plană, uşor înclinată de la vest-nord-vest către est-sud-est, intersectată de un sistem de văi submarine (adevărate canioane submarine), pe fundul cărora se găsesc moluşte subfosile într-o perfectă stare de conservare (Dreissena, Theodoxus, Micromelania etc).

Zona submarină nisipoasă

Zona submarină pietroasă

   Lacuri şi limane marine

   În tot lungul litoralului românesc există o salbă de lacuri litorale (vechi limanuri şi lagune marine).
   Limanele sunt foste guri de ape curgătoare transformate în golfuri, de acţiunea apelor dulci în contact cu cele marine. Aluviunile depuse de curenţii de litoral şi valuri au închis golfurile dând naştere la limane.
   Lagunele marine sunt foste locuri joase care cu timpul au fost ocupate de apele mării pe când nivelul lor era crescut şi au rămas izolate de mare.
   Multe dintre lacuri sunt dulci, cu salinităţi mai mici de 0,5‰ (Razim, Goloviţa, Zmeica, partea nordică a lagunei Sinoe, Gargalâc, Taşaul, Siutghiol, Tăbăcărie, Neptun, Jupiter, Tismana, Venus, Limanu, Hagieni), altele sunt salmastre oligohaline, cu salinităţi cuprinse între 0,5 şi 5‰ (Sinoe lângă Cetatea Histria, Istria, Nuntaşi, Tuzla, Agigea, Belona, Costineşti, Tatlageac, Mlaştina Hergheliei), sau mezohaline, ca de exemplu lacul Mangalia a cărui salinitate este de 11,9-15,2‰, în timp ce apele Techirghiolului sunt hiperhaline, prezentând o salinitate de 54,5-61,4‰.

Lacul Razim

Lacul Siutghiol

Lacul Techirghiol

Mlaştina Hergheliei

   Clima

   Regimul climatic se caracterizează prin veri lipsite în general de caniculă uscată, datorită prezenţei brizelor marine răcoroase şi prin ierni blânde însă însoţite de vânturi puternice şi umede ce bat dinspre mare, prin toamne lungi şi frumoase ce prelungesc sezonul estival şi primăveri răcoroase. Uneori în iernile mai aspre apa mării îngheaţă până la 100-200 m de ţărm.

În iernile aspre apa mării îngheaţă la ţărm

   Prezenţa Mării Negre constituie factorul decisiv în variaţia relativ uniformă a valorilor termice, număr redus de zile toride, ierni blânde cu valori pozitive de temperatură, amplitudini termice absolute, mai reduse decât în Câmpia Româna sau în interiorul Dobrogei.
   Datorită acţiunii moderatoare a mării, pe litoral se înregistrează cea mai blânda climă din ţară: temperatura medie anuală atinge valori de 11,2°C la Constanţa şi 11,3°C la Mangalia. În lunile de vară temperatura medie este mai moderată decât în Câmpia Dunării: 22,4°C la Constanţa şi 22,8°C la Mangalia (în iulie). Datorită brizei marine, se realizează în medie, doar 7 zile tropicale pe vară (cu temperaturi mai mari de 30°C), comparativ cu 40-50 de zile în Bărăgan. Temperatura medie în ianuarie este de -0,3°C la Constanţa şi 0,2°C la Mangalia, singurul loc din ţară unde se înregistrează temperaturi medii pozitive în tot cursul anului.
   Durata de strălucire a soarelui, prin media anuală de aproape 2500 ore, este identică cu cea de pe plajele Mării Adriatice şi se apropie de cea de pe coastele Mării Mediterane, în Franţa şi în Spania. Regimul precipitaţiilor pe litoral are cele mai reduse valori din ţară: 377,8 mm la Constanţa şi 378,8 mm la Mangalia. Cea mai ploioasă lună este iunie iar cea mai secetoasă, martie. Totuşi, datorită evaporării puternice a apei la suprafaţa mării şi a existenţei bazinelor lacustre, umiditatea este apropiată de cea a zonelor montane.
   Din cauza aceluiaşi contact direct cu marea, pe litoral vântul bate mai puternic şi mai frecvent decât în alte zone din ţară. Numărul zilelor de calm este destul de redus. Viteza medie a vântului este destul de ridicată (4-6 m/s, uneori chiar şi 16 m/s), suferind intensificări la orele prânzului.

Dacă e briză, putem înălţa zmeul

   Contrastul dintre temperatura apelor Mării Negre şi temperatura uscatului dă naştere brizelor (vânturi locale specifice litoralului). Astfel, în timpul verii, la 2-3 ore după răsăritul soarelui, uscatul se încălzeşte mai puternic decât apa, ceea ce determină o pătrundere a aerului rece de pe mare spre uscat (briza de zi, între orele 10ºº-20ºº, cu o frecvenţă maximă la amiază). Noaptea, deplasarea aerului la suprafaţă se petrece invers, aerul rece de pe uscat se deplasează spre mare (briza de noapte, între orele 23ºº- 8ºº). Iarna, uscatul rămâne mai rece în comparaţie cu apa mării, deoarece aerul se deplasează numai dinspre ţărm.

   Vegetaţia şi fauna ţărmurilor

   Alături de elementele de stepă şi silvostepă, pe litoral există şi un petic restrâns de pădure în zona staţiunilor Neptun şi Jupiter, precum şi o abundentă vegetaţie specifică solurilor nisipoase şi sărate.
   Astfel, pe cordoanele de nisip din faţa lacurilor sau pe plaje s-a dezvoltat o vegetaţie psamofilă (de nisip) asociată cu vegetaţia halofilă (de sărătură), cu specii puţine, strict adaptate condiţiilor ecologice specifice: perişorul de nisip (Elymus arenarius), scaiul de nisip (Eryngium maritimum), cârcelul (Ephedra distachya), varza de mare (Crambe maritima), lucerna de nisip (Medicago marina), guşa porumbelului (Silene pontica) etc. Pentru fixarea nisipurilor pe plaje şi pentru a se împiedica degradarea falezelor s-au plantat numeroase specii de arbori şi arbuşti: salcâm (Robinia pseudoacacia), cătină (Tamarix ramosisima), pin (Pinus nigra), păducel (Crataegus monogyna), salcie (Salix sp.) şi altele.

Scaiul de nisip (Eryngium maritimum)

   Pe văi se dezvoltă arbuşti şi tufişuri cu specii submediteraneene: iasomia sălbatică (Jasminum fruticans), cărpiniţa (Carpinus orientalis), migdalul pitic (Prunus tenella), porumbarul (Prunus spinosa). În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea la nord de Mangalia a fost creată pădurea Comorova, cu caracter insular de tip balcanic, unde sunt ocrotite câteva specii de stejar, frasin, jugastru, tei argintiu. Un ecosistem aparte îl constituie dunele şi vegetaţia specifică de la Agigea, declarate rezervaţie naturală.

   Printre ierburi şi tufişuri trăiesc: dihorul de stepă (Mustela eversmannii), specii de rozătoare, precum popândăul (Spermophilus citellus) şi şoarecele dungat de stepă (Sicista subtilis), şopârle (Podarcis tauricus), guşteri vargaţi (Lacerta trilineata dobrogica), şerpi (Coluber caspius), ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera) etc. În afara păsărilor de apă mai sunt semnalate potârnichea (Perdix perdix), prepeliţa (Coturnix coturnix), graurul (Sturnus vulgaris), ciocârlia (Alauda arvensis), coţofana (Pica pica) iar dintre aranee şi insecte merită menţionate păianjenul văduva neagră (Latrodectus tredecimguttatus), diverse lăcuste, cărăbuşi, fluturi etc.

   Condiţii naturale

   Factorii naturali ai litoralului românesc oferă condiţii dintre cele mai favorabile prin prezenţa unor plaje întinse, a unor condiţii climaterice agreabile şi prin existenţa unor nămoluri terapeutice.
   Bioclimatul marin se caracterizează prin stabilitate termică, precipitaţii scăzute, număr mare al zilelor senine, prezenţa brizei marine, aer încărcat cu aerosoli (aerosolii sunt particule microscopice formate din combinarea apei de mare cu aerul).
   Factorul principal al cadrului natural este acţiunea curativă a apei Mării Negre. Prin salinitatea şi varietatea sărurilor minerale (sodiu, clor, iod, brom, magneziu) pe care le conţine, însoţită de un regim dinamic specific, ea joacă un rol important în balneoterapie. În ceea ce priveşte temperatura apei, aceasta este mult mai ridicată decât a altor mări şi oceane, prezentând în raport cu atmosfera ambiantă, o constantă termică.

La Marea Neagră

   Plajele întinse, cu nisipul fin şi orientarea spre est, asigură o insolaţie diurnă de circa 14 ore în lunile de vară. Ele au forme variate, reliefându-se în cadrul acestora două tipuri: tipul de plajă deschisă (localizate în micile golfuri, unde curenţii litorali reuşesc să depună cantităţi mari de nisip (Mamaia, Agigea, Belona, Midia) şi tipul de plajă închisă, încadrată de promotorii şi faleze (Mangalia, Eforie Nord, Eforie Sud, Constanţa). Plajele au în general lăţimi de 400-500 m la Mamaia şi Techirghiol şi de 50-200 m în rest.
   Nisipul plajelor este format din resturi de cochilii şi fragmente de roci, ale căror componente de bază le constituie carbonatul de calciu şi bioxidul de siliciu. Pe plajele de la Mamaia şi Eforie predomină nisipul silicios cu o granulaţie fină, în timp ce în sudul litoralului abundă nisipul calcaros cu granule de mărime mijlocie.
   În ultimii ani, fenomenele naturale de eroziune a ţărmurilor, dublate de lipsa unei administrări adecvate a acestei resurse foarte preţioase a litoralului, precum şi exploatarea ilegală a nisipului plajelor pentru construcţii şi în anumite sectoare chiar ocuparea plajelor cu platforme betonate, au dus la reducerea constantă a suprafeţelor plajelor. Plaja Mamaia a înregistrat o eroziune pe 64% din lungimea acesteia, valorile de retragere a liniei ţărmurilor fiind cuprinse între 4 şi 41 m, cele mai mari fiind cele din zona hotelurilor Perla (între 28 şi 38 m) şi Rex (între 16 şi 41 m). Plaja Eforie Nord-Eforie Sud a suferit procese de eroziune în proporţie de 50%, lăţimea plajei reducându-se cu valori între 5 şi 24 m, mai ales în zona taberei de copii de la Eforie Sud, ca urmare a exploatării ilegale de nisip, în timp ce în sectorul Belona, ca urmare a construirii sistemului de diguri şi a adăpostului pentru mici ambarcaţiuni, deplasarea liniei ţărmului a fost pozitivă, cu valori între 5 şi 35 m, în ultimii 16 ani.

Plaja Vadu

   Un alt factor natural unic pe întreg continentul nostru prin calitatea şi conţinutul proprietăţilor sale, îl constituie apa lacului Techirghiol, datorită înaltului grad de concentrare în sare (peste 50 g/l), asociată cu nămolul sapropelic. Acesta este un nămol de putrefacţie intens mineralizat, de cea mai bună calitate. În compoziţia sa intră o mare cantitate de substanţe organice vegetale şi animale, precum şi săruri minerale, mai ales clorura de sodiu şi sulfatul de magneziu.
   În afară de nămolul sapropelic, pe litoral se găseşte şi nămol de turbă. Zăcămintele de turbă sunt situate la nord de oraşul Mangalia, în zona plajei dintre Saturn şi Venus (Mlaştina Hergheliei). Analiza compoziţiei chimice relevă un peloid (mâl) preponderent organic care în contact cu apa mării şi-a îmbogăţit conţinutul mineral, în primul rând cu clorură de sodiu şi săruri de fier. Proprietăţile fizice şi chimice ale nămolului de turbă se aseamănă cu cele ale nămolului sapropelic, ceea ce îi conferă şi un mecanism de acţiune şi calităţi terapeutice asemănătoare acestuia.
   În sfârşit un alt factor natural şi terapeutic al litoralului îl constituie apele minerale sulfuroase (mezotermale). Ele sunt prezente în zona Mangaliei şi caracteristicile lor derivă din conţinutul ridicat de sulf (4,2 g/l), termalitatea ridicată (21-28°C) şi conţinutul sărac în săruri minerale, inclusiv în clorură de sodiu şi în bicarbonat de sodiu. Între Limanu şi Neptun sunt captate mai multe izvoare sulfuroase, dintre care cele mai accesibile sunt cele din oraşul Mangalia: izvoarele „Callatis“ şi „Hercules“.

   Localităţi şi staţiuni litorale

   În general, litoralul românesc este  este o regiune cu un pronunţat caracter urban. Mediul rural este slab reprezentat şi în general, dependent economic şi social de oraşele învecinate.
   Principalele centre urbane ale litoralului sunt: municipiul Constanţa, reşedinţa de judeţ şi unul dintre cele mai mari oraşe din ţară, municipiul Mangalia cu funcţiuni complexe industriale şi turistice şi oraşul Năvodari, oraş industrial dezvoltat în jurul unor complexe industriale din ramurile chimiei şi petrochimiei. Alte oraşe mici (sub 20.000 de locuitori) sunt Eforie şi Techirghiol, în care predomină caracterul de staţiune balneo-turistică, Ovidiu, mic centru urban, aflat în aria de imediată influenţă a municipiului Constanţa şi Sulina, care prin poziţia geografică pe care o ocupă aparţine deopotrivă litoralului şi într-o mare măsură spaţiului deltaic.

Portul turistic Constanţa

Plaja din Eforie Nord

Oraşul Sulina

   Potenţialul balnear şi de agrement a regiunii litorale a dus la dezvoltarea puternică a turismului şi a industriei hoteliere. Cuprins între paralelele 45°12′ şi 43°43′ latitudine nordică, litoralul românesc se află pe aceleaşi coordonate geografice cu localităţi europene precum: Split, Rimini, San Remo, Monaco, Nisa. Zona litorală concentrează circa 40% din capacitatea de cazare a României, cu circa 120.000 locuri de cazare (din care 75.000 în hoteluri). Astfel în ciuda caracterului sezonier (iunie-septembrie), litoralul constituie un reper semnificativ al turismului românesc.

Staţiunile din sudul litoralului Saturn, Venus, Jupiter continuate spre nord cu Neptun şi Olimp

   Dezvoltarea turistică a regiunii litorale a început la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, când apar primele staţiuni balneo-climaterice: Eforie, Techirghiol, Mamaia, Mangalia. În perioada interbelică dar mai ales în deceniile 6 şi 7 ale secolului al XX-lea, capacitatea de cazare şi amenajările turistice de-a lungul celor 70 km ai ariei costiere dintre Capul Midia şi Vama Veche, a sporit considerabil. Au apărut noi staţuni: Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp, denumite generic Mangalia Nord, iar cele deja existente au suferit un proces de transformare radical, prin construirea unui număr foarte mare de hoteluri şi dotări turistice, moderne şi diverse.

Mamaia (1930)

Mamaia (2003)

   Pe lângă oferta de cazare din reţeaua standartizată (hoteluri, moteluri, căsuţe, campinguri etc.), în localităţile litorale s-a dezvoltat o adevarată „industrie“ a locuirii în sistem „pensiune“ la localnici, cu precădere în aşezările rurale (Schitu, Costineşti, 2 Mai, Vama Veche), dar şi în oraşe.

   Oferta turistică a litoralului românesc

   Principala formă de practicare a turismului la litoralul românesc al Mării Negre este cea estivală şi balneară. Litoralul cuprinde însă şi alte componente specifice de turism, precum: turismul pentru copii şi tineret (în taberele de la Năvodari, 2 Mai şi Costineşti), turismul ştiinţific, de afaceri, cultural şi sportiv. În ultimii ani, schimbările de tip comportamental la nivelul clientelei turistice au redus importanţa turismului de masă organizat, în favoarea altor forme precum turismul de tranzit, de sfârşit de săptămână sau profesional.

Plaja Mamaia (începutul secolului al XX-lea)

Plaja Mamaia (1975)

Plaja Mamaia (2012)

   Ţărmul mării, falezele înalte sau în trepte din anumite sectoare, lacurile litorale şi pădurile din sudul regiunii reprezintă resursele naturale principale ale litoralului, cărora li se adaugă valorile antropice, culturale, reprezentate de cele peste 200 de monumente istorice din regiune (143 numai în municipiul Constanţa).

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

   Oferta turistică a staţiunilor litorale precum şi a litoralului în general  este extrem de variată, în cadrul acesteia regăsindu-se: cura heliomarină, balneoterapia, sporturile nautice, pescuitul, nudismul, viaţa de noapte din cluburi şi discoteci, parcurile de distracţie, gastronomia etc.

   Cura heliomarină este un factor important în creşterea rezistenţei organismului la îmbolnăviri şi în crearea unei stări generale de bine. Această cură cuprinde: expunerea la soare, băile în mare, aerul încărcat cu aerosoli şi plimbările pe nisipul plajei.
   Cei mai mulţi dintre turişti vin vara la mare să se bronzeze, dar o expunere prelungită la soare are în cele mai multe cazuri urmări grave asupra sănătăţii. În general cele mai bune băi de soare sunt între orele 8³º-11ºº şi 16³º-19ºº, în funcţie de rezistenţa şi sensibilitatea fiecărui organism. Practic, 2-4 ore de stat zilnic la soare sunt suficiente cu condiţia însă, ca la acest total să se ajungă în răstimpuri moderate şi progresive.
   Organismul sintetizează vitamina D prin acţiunea luminii (a razelor ultraviolete). Această vitamină contribuie semnificativ la buna stare de sănătate a organismului: fortifică oasele – stimulează absorbţia calciului şi a fosforului, asigurând astfel, indirect, rezistenţa sistemului osos; reduce riscul de apariţie/agravare a bolilor articulare; contribuie la buna desfăşurare a funcţiilor neurologice; îmbunătăţeşte tonusul sexual; creşte capacitatea de luptă a sistemului imunitar. În plus, expunerea la soare reglează optim ciclul zi-noapte (starea de veghe-somn) şi creşte uşor temperatura corporală, contribuind astfel la asigurarea unui bun tonus psihic şi fizic. Căldura are efect vasodilatator şi îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, diminuând durerile musculare şi articulare.

   Expunerea la soare trebuie făcută cu moderaţie şi este nerecomandată în intervalul orar 11-17, datorită acţiunii nocive a radiaţiilor ultraviolete, a riscului de insolaţie şi de apariţie a arsurilor solare

   O componentă indispensabilă a curei heliomarine o constituie baia în mare.
   Apa de mare are un conţinut complex de săruri (sodiu, potasiu, calciu, brom, rubidiu, litiu etc.), acizi organici, substanţe radioactive, oligoelemente (zinc, titan, magneziu, cobalt, crom), microorganisme (fitoplancton, zooplancton) ce secretă substanţe antibiotice, bacterio-statice şi antivirale, care au un rol important în redobândirea şi menţinerea sănătăţii organismului uman.
   Băile în mare acţionează asupra corpului uman prin conjuncţia unor stimuli de natură termică, mecanică şi chimică, care îmbunătăţesc circulaţia sângelui, tonifică pielea şi muşchii, favorizează eliminarea toxinelor şi revigorează organismul.
   Contrastul dintre temperatura apei mării şi cea a aerului acţionează asupra circulaţiei periferice şi asupra tuturor proceselor metabolice (temperatura minimă a apei mării admisă pentru adulţi este de 15°C, iar pentru copii de 18°C). În cursul băii, dar şi după aceea (dacă este vânt), organismul pierde căldură, fapt ce stimulează mecanismele termogenice.
   Presiunea apei şi mişcarea valurilor constituie un masaj continuu, determinând în acelaşi timp mişcări individuale permanente pentru menţinerea echilibrului, care contribuie la îmbunătăţirea condiţiei fizice generale. În ceea ce priveşte înotul, el este unul din cele mai complexe exerciţii.
   Salinitatea apei de mare stimulează metabolismul şi excitabilitatea receptorilor cutanaţi. La contactul pielii cu apa mării, o parte din minerale şi oligoelemente traversează bariera cutanată acţionând benefic asupra funcţionării tuturor celulelor corpului.
   Se recomandă ca durata băilor să fie de 5, 10, 20 minute, uneori mai mult în funcţie de fiecare organism.

Baie în Marea Neagră

   Întrucât nisipul plajei se continuă şi sub apa mării, plimbarea la marginea acesteia, pe covorul de nisip, este o altă importantă procedură balneo-hidroterapică de stimulare a circulaţiei limfatice şi sangvine din membrele inferioare, procedură la a cărei eficacitate contribuie şi contrastele termice date de apă şi aer, mers şi loviturile valurilor.

Plimbările pe ţărmul mării sunt un factor al curei heliomarine

   Cura heliomarină este întregită de aerul încărcat cu aerosoli marini ionizaţi negativ, care conţin clorură de sodiu, iod, brom, magneziu şi calciu. Aceştia au rolul de a stimula reactivitatea organismului la alergeni. Ei sunt responsabili pentru eliberarea unui hormon numit cortizol, care scade inflamaţiile de la nivelul mucoasei nazale, în cazul rinitei şi a celei bronhice, în cazul astmului bronşic. Această ieşire din mediul alergenic în mediul bogat în aerosoli aduce o reparare a ţesuturilor iar organismul rămâne cu o creştere a secreţiei de cortizol o perioadă îndelungată. Concentraţia maximă de aerosoli este în zona digurilor, deoarece acolo se sparg valurile.
   O cură heliomarină ideală durează între 12 şi 18 zile.

   Balneoterapia efectuată în clinicile şi bazele de tratament de pe litoral, include metode de tratament, profilaxie şi reabilitare a funcţiilor dereglate ale organismului cu ajutorul nămolurilor curative, a apelor mării, lacului Techirghiol, sau a celor mezotermale sulfuroase de la Mangalia.
   Pe litoral îşi desfăşoară activitatea permanent trei sanatorii balneare (Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie Eforie Nord, Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Techirghiol, Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Mangalia),  Policlinica Balneară Doina din Neptun, precum şi Spitalul de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare Medicală Eforie Sud şi Sanatoriul TBC Osteoarticular „Dr. V. Climescu” Agigea.
   Aceste sanatorii au dotări şi instalaţii moderne pentru diferite proceduri balneare: nămoloterapie (băi, masaj şi împachetări cu nămol), hidroterapie (masaj subacval, băi calde cu apă de mare, băi galvanice, băi de plante, saună), termoterapie, kinetoterapie, electroterapie (diapulse, curenţi de înaltă frecvenţă pulsaţi aplicabili pe membrele protezate metalic, cu efecte de vindecare rapidă, curenţi cu frecvenţă joasă şi medie, terapie cu câmpuri magnetice), fototerapie (laserterapie, ultraviolete, infraroşii), pneumoterapie (aerosoli individuali cu apă de mare, apă sulfuroasă tamponată, substanţe medicamentoase), tratamente ginecologice (irigaţii cu apă sulfuroasă, tampoane vaginale cu nămol), acupunctură şi masaj, gimnastică medicală etc. Toate aceste baze de tratament concură la combaterea unui spectru larg de afecţiuni: reumatism cronic degenerativ şi inflamator, sechele, afecţiuni ortopedico-traumatice, afecţiuni neurologice centrale şi periferice, tulburări de circulaţie periferică, rinite şi bronşite cronice, astm bronşic, psoriazis, alergodermii cronice, anexite cronice, infertilitate secundară, gută, diabet, obezitate, litiaze şi infecţii urinare (crenoterapie), dischinezii biliare, gastrite cronice hipoacide, colopatii cronice.

Baie de nămol

   Nămoloterapia sau peloidoterapia (din cuvântul grecesc pelos care înseamnă nămol) este unul din tratamentele balneare clasice. Acest procedeu terapeutic se aplică cu precădere în staţiunile situate pe malul lacului Techirghiol (Eforie Nord, Techirghiol, Eforie Sud), dar şi în staţiunile din Mangalia Nord unde alături de nămolul sapropelic adus de la Techirghiol se foloseşte şi nămolul de turbă scos din Mlaştina Hergheliei.
   Nămoloterapia se aplică sub formă de băi, împachetări, cataplasme, oncţiuni şi masaj cu nămol.
   Băile de nămol se dozează în raport cu concentraţia (cantitatea de nămol folosită), temperatura (36-40°C), suprafaţa pe care se aplică (local sau general), durata (15-30 minute), ritmul de aplicare (zilnic sau la două zile) şi numărul de aplicaţii (o cură cuprinde 12-15 băi).
    Împachetările cu nămol se efectuează la o temperatură de 38-40°C, într-un strat de 1-2 cm, pe suprafeţe de corp variabile.
   Cataplasmele sunt aplicaţii de nămol la temperaturi variate, pe regiuni limitate ale corpului.
   Oncţiunea cu nămol constă în aplicarea unui strat de nămol rece pe întreaga suprafaţă sau pe anumite porţiuni ale corpului. Înainte de ungerea propriu-zisă este absolut necesară o expunere de 10-20 minute la soare, pentru încălzirea corpului. Urmează aplicarea nămolului pe piele, în strat subţire şi expunerea la soare, timp de 30-60 minute (în funcţie de intensitatea radiaţiei solare şi de ora când se face tratamentul). Ultima etapă o constituie baia în mare sau în lac, care, pentru a fi eficientă nu trebuie să dureze mai puţin de 20-30 minute, însoţită de înot şi mişcare. Urmează un duş rece şi odihna obligatorie.

   Atenţie de unde procurăm nămolul! Unii dintre „întreprinzătorii“ care îl vând pe plajă, îl adună după ce acesta a fost folosit şi se scurge din ţevile de evacuare ale sanatoriilor

   Cea mai veche metodă de termoterapie este psamoterapia (învelirea corpului cu nisip uscat). În funcţie de indicaţiile terapeutice (reumatism degenerativ, spondiloze şi artroze, obezitate), durata unei şedinţe debutează cu 5 minute zilnic, fără a depăşi însă, 20 minute pentru acoperirea întregului corp şi 30 minute pentru aplicaţii locale. Numărul şedinţelor poate fi de 10-12 pentru întregul corp, respectiv 12-15 pentru aplicaţiile locale, practicate la interval de două zile sau chiar zilnic, cu o pauză în ziua a patra.

   Pe litoral, la Mangalia se aplică şi tratamentul cu apă minerală mezotermală. Apa sulfuroasă, clorurat sodică, feroasă, slab bromată, hipotonă, mezotermală (21-25°C) a celor două izvoare „Hercules“ şi „Callatis“ este indicată în afecţiuni, cum ar fi gastritele cronice cu hipoaciditate, dischinezii biliare, colecistite, litiaze biliare, sechele în urma intervenţiilor chirurgicale pe căi biliare, afecţiuni metabolice. De asemenea, aceasta cură poate combate alergiile de orice fel. Pe de altă parte, apa nu poate fi folosită de către persoanele suferinde de hepatită cronică, ulcer gastric sau duodenal. Specialiştii recomandă consumul a 1-2 pahare de apă cu o oră înainte de servirea prânzului, fără a se depăşi însă un litru pe zi.

   Nudismul este o formă de comuniune cu natura fără bariera vestimentaţiei şi este firesc ca acolo unde există litoral să fie şi oameni care să constate că nu e nimic mai plăcut decât să se scufunde în valuri fără constrângerea costumului de baie. Nudiştii sunt oameni liberi în gândire, fără prejudecăţi, pentru care marea, soarele şi aerul reprezintă o posibilitate de manifestare a unei libertăţi absolute, în cadrul căreia stresul dispare, creşte încrederea în sine, iar comunicarea pare mai uşoară.
   Pe litoralul românesc nu există plaje destinate exclusiv nudiştilor, ci doar plaje mixte sau zone izolate şi sălbatice unde cei care preferă să se bronzeze uniform sunt feriţi de privirile indiscrete şi se pot relaxa.

Nudismul este o formă de exprimare a unei libertăţi absolute

Nudism la Marea Neagră

   Pentru cei care aleg să-şi petreacă la mare vacanţa sau zilele libere şi să stea la soare fără haine, există câteva locuri pe plajele din staţiuni ori în afara lor:
   – extrema sudică a litoralului românesc, cu satele 2 Mai şi Vama Veche, este zona celebră a libertăţii şi dezinhibării. La 2 Mai nudiştii au plaja lor proprie, cunoscută şi respectată de toată lumea, pe când la Vama Veche, odată cu invazia turiştilor fascinaţi de renumele locului, nudismul se mai practică în capetele de sud şi de nord ale plajei;

Nudism la Vama Veche

   – în nordul Olimpului s-a practicat şi se practică nudismul încă de la construirea primelor hoteluri;
   – Costineştiul a fost întotdeauna o destinaţie cunoscută adepţilor corpului nud. Nordul staţiunii, în dreptul Epavei, este cel mai uşor accesibil, iar mai la sud, din satul Schitu se ajunge în vechiul şi celebrul Golf al Francezului;
   – o regiune mai puţin cunoscută dar foarte apreciată, se găseşte la sudul Eforiilor, în dreptul satului Tuzla. Ca să ajungi pe faleză, trebuie să o iei pe mirişte, însă plaja stâncoasă merită tot efortul;
   – între Eforie Nord şi Eforie Sud, în jurul bătrânei cazemate scufundate, dar şi băile reci de nămol de la Techirghiol sunt locuri bine cunoscute pentru practicarea nudismului;
   – zona marginală de nord a plajei din Mamaia spre Năvodari, datorită vegetaţiei abundente care creşte din nisip, constituie un bun spaţiu pentru expunerea nudă;
   – plaja din dreptul satului Vadu este considerată un ultim ţărm sălbatic al Mării Negre, unde nudiştii se bucură încă de linişte şi pot sta fără grijă la soare;
   – Gura Portiţei este locul unde imediat după complexul turistic se întinde o plajă lungă, puţin lată, unde foarte rar se vede un suflet de om, iar nudismul se poate practica în deplină siguranţă;
   – plajele din Sf. Gheorghe şi Sulina, au spaţii largi, iar oamenii sunt puţini. Singura problemă este accesul mai dificil, dar aceasta garantează un plus de intimitate pentru cei care vor sa renunţe la haine.

   Sporturile nautice sunt practicate de persoanele active, determinate şi cu spirit de aventură. La Marea Neagră, pe litoralul românesc, în funcţie de pasiune, dorinţă şi posibilităţile materiale, turiştii pot încerca de la sporturile sau activităţile numite de agrement (tractări cu colaci sau banane gonflabile, plimbări cu hidrobicicleta sau skijet-ul, ridicări cu paraşuta, stand-up paddling) până la cele mai exclusiviste şi costisitoare (yahting, windsurfing, ski nautic sau wakeboarding, kitesurfing, flyboarding, scufundări), care necesită o pregătire iniţială sau cursuri, oferite de cele câteva cluburi şi şcoli din staţiunile litorale (Mamaia este staţiunea cu cele mai multe oportunităţi în acest sens).

   Tractările cu colaci, banane sau canapele gonflabile, oferă un maxim de distracţie la preţuri modice, în aproape toate staţiunile de pe litoral. Punctele de închiriere a ski-jeturilor sunt deasemeni foarte numeroase, dar o plimbare cu acestea se face la preţuri destul de piperate. Hidrobicicletele sunt un mijloc mai ieftin şi destul de distractiv pentru o plimbare pe mare, mai ales pentru familiile cu copii.

 Cu banana pe Marea Neagră

Skijet-ul

   Ridicarea cu paraşuta sau parasailing-ul este o activitate recreativă, în care o persoană sau chiar două sau trei, sunt ridicate în aer cu ajutorul unor paraşute speciale numite parasail, trase de ambarcaţiuni cu motor. Acest sport se poate practica fără eforturi deosebite sau cursuri de zbor. Parascenderii (persoanele care practică acest sport) sunt ridicaţi în aer până la o altitudine de 100-300 m, controlul acestei ridicări, fiind deţinut de ambarcaţiune. Se poate practica la Mamaia.

Parasailing

   Stand up paddle surfing este un sport cu rădăcini polineziene ce reprezintă o formă veche de surfing, pentru care nu este nevoie de valuri. Cele mai mari avantaje ale acestui sport sunt simplitatea şi versatilitatea lui. Nu necesită o pregătire specială şi poate fi practicat de către aproape oricine, cu un echipament compus dintr-o placă lungă şi lată, pe care se stă în picioare şi se vâsleşte cu o padelă. Menţinerea poziţiei de echilibru în picioare (care aduce aminte de gondolierii veneţieni sau de băştinaşii din Pacific), oferă practicanţilor o metodă eficientă de a-şi îmbunătăţi condiţia fizică, alături de bucuria petrecerii timpului liber pe apă.

Stand up paddle surfing

   Flyboarding-ul este cel mai nou sport nautic de pe litoralul românesc (2013). Acesta permite propulsia aeriană la suprafaţa apei şi executarea unor salturi complexe cu ajutorul jeturilor de apă. Un skijet puternic (minim 100 de cai putere) absoarbe apa şi o împinge pe un furtun lung care are la capătul lui un board mobil pentru direcţie. Utilizatorul se foloseşte de forţa generată de evacuarea apei prin board, care îl ridică în aer până la o înălţime de 10 m. Două jeturi mai mici, la nivelul braţelor, sunt folosite pentru control şi stabilitate. Inventatorul acestui sport (Franky Zapata, un francez din Marsilia) spune că în 20 de minute înveţi să îl controlezi. Închirierea unui astfel de echipament se poate face în staţiunea Mamaia.

FlyBoard

   Ski nautic sau wakeboarding. În ambele cazuri, atât cu schiurile cât şi cu placa (wakeboard) eşti tras pe apă de o ambarcaţiune. Viteza de deplasare ajunge la 30-50 kilometri pe oră însă totul depinde de condiţiile apei, mărimea ambarcaţiunii, greutatea sportivului şi chiar tipul de salturi efectuate. Un curs de iniţiere durează circa 10 minute, iar practicarea acestui sport aduce o doză importantă de adrenalină şi bună dispoziţie.

Wakeboarding

   Kitesurfingul cunoscut şi sub numele de kiteboarding este un sport nautic extreme, ce presupune utilizarea unui zmeu (kite) şi a unei plăci (surfboard/wakeboard) cu ajutorul cărora sportivul este tras pe apă cu viteze de peste 50 km/h şi poate „zbura“ până la altitudini de 10 metri, pentru câteva secunde. Pe litoralul românesc kitesurful se practică intens pe plaja dintre staţiunea Mamaia şi Năvodari. Totuşi, pentru deprinderea acestui sport este nevoie de o instruire riguroasă în cadrul unei şcoli de kiteboarding şi de un echipament adecvat.

Kitesurfing

Kitesurfingul presupune o bună condiţie fizică

   Windsurfingul este un sport pe apă care se practică folosind o placă (board) de 2-5 metri lungime propulsată de o velă ataşată de placă cu o legătură rotativă şi flexibilă. Fiind un sport de mobilitate şi echilibru, practicanţii trebuie să aibă o bună pregătire fizică şi o mare rezistenţă la efort. Windsurfingul poate fi o plimbare relaxantă pe o mare fără valuri sau o doză serioasă de adrenalină obţinută prin diverse manevre specifice sportului (salturi, întoarceri, trakuri), care necesită însă un exerciţiu îndelungat. Poate fi practicat pe mare dar şi pe lacurile litorale, atât timp cât vântul este suficient de puternic pentru a asigura deplasarea. Se pot face cursuri de iniţiere la Mamaia.

Windsurfing

   Yachtingul este un sport, o stiinţă şi o pasiune. Această disciplină este percepută ca fiind una aristocratică şi scumpă, dar în general este un sport care poate fi practicat de aproape oricine. Elementele de bază pot fi învăţate cu uşurinţă într-o săptămână, iar închirierea unei ambarcaţiuni poate să nu constituie un mare efort financiar. Yachtingul este o activitate care poate satisface o gamă largă de interese şi gusturi în funcţie de buget. De la un yacht de lux până la o bărcuţă purtată din când în când în spatele maşinii la locul unde o dăm la apă, există tot atâtea tipuri de yachting, după câţi participanţi sunt. Aspectul social al acestui sport este unul important. Prin aderarea la un club nautic, la un echipaj, la un cerc de pasionaţi, vă puteţi întâlni cu oameni din toate categoriile sociale şi vă puteţi face noi prieteni. Yachtingul este de asemenea una din puţinele activităţi sportive de care se poate bucura cu adevărat întreaga familie, fie că navighează împreună într-o barcă mică ori în grupurile de pe ambarcaţiunile mai mari. La Mamaia se pot închiria veliere tip Catamaran şi Caravelle.

Yachting la Mamaia, pe lacul Siutghiol

   Scufundările sunt un alt sport ce se poate practica în Marea Neagră, sub mai multe forme: scuba-diving, scufundarea liberă şi snorkeling-ul. Cele mai cunoscute activităţi de scufundare sunt explorarea faunei, florei şi peisajului submarin, fotografia şi vânătoarea subacvatică. Pentru scufundări nu există o limită de vârsta, dar trebuie să fii convis că eşti într-o formă medicală şi fizică excelentă.
   Scuba-divingul, scufundarea cu aparat autonom de respirat sub apă (butelii de oxigen, costum de neopren, labe de scafandru, ochelari, ceasuri de presiune etc.) este cel mai costisitor mod de a te scufunda, dar şi cel mai interesant. Pe litoralul românesc există mai multe firme care organizează cursuri de scufundări, eliberează brevete de scafandru şi închiriază echipament de scufundare. Cele mai atractive locuri de scufundare sunt epavele din Marea Neagră, zona Cazinoului din Constanţa, unde se găsesc vestigii arheologice dar şi în portul Agigea sau portul Mangalia, în zona izvoarelor sulfuroase, unde viaţa submarină este deosebită.

Scuba diving

   Scufundarea liberă sau în apnee, este efectuată prin ţinerea respiraţiei, fără un aparat autonom de respirat sub apă, dar cu ochelari şi labe de scafandru. Acest stil de scufundare este preferat în special de cei care sunt pasionaţi de vânătoarea subacvatică, deoarece în acest mod este eliminat zgomotul care sperie peştii. Scufundarea liberă se învaţă în cadrul cursurilor de scufundare şi se face în practică după o tehnică a carei învăţare şi perfecţionare, necesită atenţie şi perseverenţă.

Vânătoare subacvatică

   Snorkeling-ul este o activitate sportivă de scufundare/înot cu tub de respirat la suprafaţa apei. Datorită simplităţii sale, poate fi practicat de oricine, în zone cu funduri puţin adânci, suficient de atrăgătoare şi cu o bună vizibilitate. Pentru practicarea snorkeling-ului este suficient echipamentul de bază folosit în scufundarea liberă, alcătuit din vizor, tub de respirat şi labe de înot. În alegerea locului sau zonei de snorkeling, un factor important îl constituie evitarea eventualelor pericole aflate la suprafaţa apei: ambarcaţiuni cu motor, scutere acvatice, năvoade de pescuit, dar şi zonele stâncoase lovite de valuri, precum şi starea nefavorabilă a mării (valuri, curenţi, hulă).

Snorkeling la Marea Neagră

   Pescuitul sportiv la Marea Neagră oferă pasionaţilor ocazia de a îmbina odihna şi relaxarea unui sejur cu un mod activ şi plăcut de a petrece o parte din timp. Deşi pare dificil ca printre feluritele tentaţii ale mării să se găsească vreme şi pentru pescuit, există perioade, la începutul şi sfârşitul sezonului estival în mai şi în septembrie, când această activitate poate aduce frumoase satisfacţii.
   Pescarii îşi pot desfăşura înclinaţia, atât de pe plajă, în locurile mai puţin frecventate de turişti, cu ajutorul unor lansete puternice, dar mai ales de pe stâncile şi digurile construite artificial, sau din bărci (închiriate), la o distanţă mică de mal. Ca şi la pescuitul în apele dulci şi în Marea Neagră există locuri cu o mai mare concentraţie a peştilor (digurile de sud Năvodari şi Agigea, Vadu, Corbu), care pot fi descoperite cu ajutorul indicaţiilor oferite de pescarii localnici.
   Din punct de vedere al pescuitului sportiv, numărul speciilor de peşti care pot fi prinse, este relativ redus. Baza acestui pescuit o constituie guvizii, care se prind destul de uşor de pe diguri cu undiţa, dar şi stavrizii şi chiar scrumbiile albastre, care se pescuiesc din barcă. Chefalul, lufarul, zărganul şi calcanul se prind mai rar şi în general de adevăraţii împătimiţi ai acestui sport, care cunosc bine tehnica, locurile şi timpul când aceste specii pot fi capturate. Aterina, hamsia, gingirica, şprotul şi sardeluţa sunt specii care se folosesc mai degrabă drept nadă, la pescuitul speciilor mai valoroase.
    În afara ţărmului mării, mai ales atunci când condiţiile sunt nefavorabile, pescuitul sportiv poate fi practicat şi în lacurile şi limanele marine din staţiuni şi din apropierea acestora.

Pescuit la Marea Neagră

Guvidul, peştele de bază al pescarilor de la Marea Neagră

Stavrizi pescuiţi la ţaparină pe digul de la Agigea

   Viaţa de noapte din staţiuni este una din cele mai grozave şi mai importante atracţii ale litoralului românesc. După rutina unui program anual (muncă, scoală, obligaţii, familie), nopţile petrecute la Marea Neagră ies cu mult din tiparele obişnuite. Cluburile, discotecile, piscinele, concertele live, terasele şi restaurantele şi chiar numai o obişnuita plimbare după apusul soarelui sau o discuţie incinsă cu prietenii pe plajă, crează o nemaipomenită stare de bine şi inedit, adeseori chiar euforică. Foarte mulţi turişti aleg în mod expres să vină la mare pentru prieteni şi socializare, distracţie maximă (dans, alcool, sex) şi pentru sentimentul de libertate şi detaşare, pe care îl implica viaţa de noapte.

Noaptea în Vama Veche

   Cluburile cu ringurile de dans, animatoarele, spectacolele şi ritmurile alerte (în mod deosebit cele din Mamaia, dar şi cele din Costineşti, Neptun şi Vama Veche), apropie un număr mare de persoane dinamice, care iubesc şi trăiesc dansul şi muzica, asociate poate, cu diferite băuturi şi uneori chiar cu anumite substanţe interzise (Atenţie! „substanţele interzise“ sunt totuşi interzise).

Vision Club Olimp

Club Crush Mamaia

Disco Ring Costineşti (Spuma Party)

   Sexul plătit, deşi combătut de autorităţi, există! Oferta de pe litoral este destul de generoasă şi variată, dar consumatorii acestui gen de „sport“ nu trebuie să uite că bolile cu transmitere sexuală au urmări absolut îngrozitoare.

Ofertă

   Parcurile de distracţii (Saturn şi în mod special cel din Satul de Vacanţă Mamaia) sunt locuri care nu trebuie evitate. Numeroasele instalaţii mecanice şi maşini, construite efectiv pentru veselie şi adrenalină (la cote maxime), constituie un mod ideal de a petrece una din serile de pe litoral, atât pentru copii dar şi pentru tineri şi adulţi.

Parcul de distracţii Mamaia

Încearcă taurul!

Pregătiţi-vă! unu, doi ,trei…

   În ceea ce priveşte terasele şi restaurantele de la malul mării, oferta este destul de mare, astfel încât turiştii pot alege să se relaxeze într-un loc nou în fiecare seară a sejurului lor.

Restaurant Insula, Neptun

   Gastronomia de pe litoral prin sortimentul mâncărurilor şi calitatea acestora este una extrem de diversă. Începând cu omniprezentele fast-fooduri sau locaţiile cu autoservire şi până la restaurantele sofisticate cu specific clar delimitat, universul gastronomic al bucătăriei litorale are un caracter cosmopolit cu influenţe ale marilor bucătării europene dar şi al regiunilor istorice româneşti. Deci, pe litoral se poate mânca aproape orice, de la banalele pizza, shaorma, pui la rotisor, mititei, ciorbă de burtă sau hamsii prăjite şi şuberec şi până la mâncărurile specifice din peşte şi fructe de mare (midii şi rapane) sau cele fine şi delicate ale bucătăriei franceze.

Pizza Fiorentina

Midii cu cartofi prăjiţi, merită încercate!

   În cadrul multitudinii de tendinţe gastronomice, nota de originalitate este dată de bucătăria dobrogeană care poate rivaliza cu oricare altă bucătărie cu tradiţie. Bucătăria dobrogeană este desăvârşită de influenţele greceşti, turceşti şi lipoveneşti, fiind în general una uşoară şi gustoasă. La prepararea mâncărurilor se foloseşte cu precădere peştele şi carnea de oaie, dar şi carnea de pasăre, vită şi porc, vânatul, legumele şi fructele şi nu în ultimul rând lactatele şi brânzeturile. Dintre mâncărurile specifice bucătăriei dobrogene amintim: borşurile pescăreşti, ştiuca sau crapul umplute, plachia de peşte, saramura, sarmalele de peşte, calcan sau cambulă la grătar, batog de rechin afumat, miel la proţap, şaşlâc, chebab, musaca, iepure cu măsline dar şi renumita placintă dobrogeană, baclavalele şi sarailiile sau ayranul (o băutură din iaurt amestecat cu apă rece, puţină sare şi mentă fin tocată).

Miel la proţap

Borş pescăresc din aripioare de pisică de mare

Peşte de mare la plită (calcan, chefal, scrumbie albastră, rechin şi midii)

Şuberec

    În staţiunile de pe litoral există numeroase restaurante cu specific rustic, unde se servesc excelente mâncăruri tradiţionale (dobrogene şi nu numai), alături de unele din cele mai renumite vinuri româneşti.

Vinuri româneşti

   Din marea ofertă a vinurilor podgoriilor româneşti de pe litoral, merită amintite cele de Murfatlar, care datorită climatului dobrogean sunt printre cele mai bune din ţară. O gamă largă de vinuri produse la Murfatlar (Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noire, Sauvignon Blanc, Riesling Italian, Chardonnay, Muscat Ottonel, Traminer), împlinesc şi completează gastronomia litoralului românesc.

Podgoria Murfatlar

   În perioada sa de maximă atractivitate turistică, litoralul românesc al Mării Negre era vizitat anual de peste patru milioane de turişti, din care aproximativ un milion erau turişti străini.

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMAŢII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
PETRE GÂŞTESCU, GRIGORE POSEA, OCTAVIA BOGDAN
– LITORALUL ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE ŞI PLATFORMA CONTINENTALĂ, GEOGRAFIA ROMÂNIEI, VOLUMUL V – EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE – BUCUREŞTI 2005;
GHEORGHE ANDRONIC, MARIN NEATU, ADRIAN RĂDULESCU, STOICA LASCU
– LITORALUL ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE – EDITURA SPORT-TURISM – BUCUREŞTI 1989.