Meduze (Cnidaria)

   Cnidarii sunt organisme acvatice, in majoritate marini, putini adaptati secundar la apa dulce. Sunt forme fixate sau libere, solitare sau coloniale, uneori cu un pronuntat polimorfism colonial. Unele forme ofera exemple de simbioza cu alte organisme. Numele se refera la cnidocisti (grec. cnide = urzica) care sunt microstructuri urticante, formate in celule speciale, numite cnidoblaste cu rol in aparare si atac.
   Cnidarii se prezinta sub doua forme fundamentale, de polip si de meduza.
   – Polipul este in majoritatea cazurilor asexuat, solitar sau capabil prin inmugurire sa dea colonii, adesea cu polimorfism si uneori sa secrete schelet.
   – Meduza este libera, pelagica, cu aspect de umbrela sau clopot, adesea transparenta. Aceasta forma reprezinta generatia sexuata a hidrozoarelor (hidromeduza) si scifozoarelor (scifomeduza). Dintre meduzele care traiesc in Marea Neagra, doar doua specii au dimensiunile necesare pentru a fi vizibile: meduza de apa rece (Aurelia aurita) si meduza de apa calda sau inima marii (Rhizostoma pulmo).
   La hidrozoare, polipul este reprezentativ si poate forma colonii pe care, prin inmugurire se nasc meduze sau stari de regresiune ale acestora. Meduza hidrozoarelor are in general dimensiuni mici. La scifozoare, polipul este mic, trecator si solitar (cu rare exceptii); meduza este mare, reprezentativa si se formeaza prin strobilatie pe polip. La antozoare meduza lipseste, iar la hidre, ca adaptare la mediul dulcicol, lipsa meduzei a dus la sexuarea polipului. Trachilinele (cele mai primitive hidrozoare) si unele scifozoare (Pelagia noctiluca) prezinta doar meduza.

Polipul

Polipul

Meduza

Meduza

   Caractere morfologice generale
   Cnidarii sunt metazoare diploblastice (organisme pluricelulare cu corpul alcatuit din doua foite embrionare), cu simetrie radiara, organizate in jurul unei cavitati gastrale axiale ce comunica cu exteriorul printr-un singur orificiu. Indivizii au aspect de polip sau de meduza.
   Polipul este saciform, alungit in directia axului principal (antero-posterior) si constituit din tulpina (coloana), un disc adeziv posterior, anterior o proeminenta conica, numita hipostom (sau con bucal), purtand terminal orificiul buco-anal (omolog cu blatosporul gastrulei) si un numar de tentacule, cu dispozitie si structura caracteristice pentru fiecare clasa. Mezogleea (ectomezenchimul) este subtire, iar cavitatea gastrica simpla (hidropolip) sau compartimentata (scifopolip, antopolip).
   Meduza este turtita in axul anteroposterior, are o fata exumbrelara (omoloaga cu coloana polipului), una subumbrelara (omoloaga cu discul oral al acestuia), tentacule pe marginea umbrelei (echivalente cu ale polipului) si un manubriu de lungime variabila, purtand orificiul buco-anal (corespondentul conului bucal). Mezogleea (la scifomeduza, ectomezenchim), bogata in apa si saraca in substanta solida (3-4%), se ingroasa inegal, fiind subtire pe manubriu si tentacule, dar puternic dezvoltata in exumbrela, incat reduce cavitatea digestiva la un stomac central si canale radiare (4 sau multiplu de 4, radiare si tentaculare, unul circular), intre ele endodermul formand lama catamala. Plexul nervos, alcatuit din neuroni senzitivi, motori si de asociatie, formeaza condensari nervoase in legatura cu viata activa si dezvoltarea organelor de simt (oceli si statocisti la hidromeduza, ropalii la scifomeduza).

Cnidaria

Structura anatomica a cnidarilor

   Organizare
   Cnidarii au peretele corpului alcatuit din ectoderm si endoderm, intre care se interpune o mezoglee anhista (la hidrozoare) sau populata cu celule migrate din ectoderm, formand un ectomezenchim (la scifozoare si antozoare).
   Ectodermul este format din:
   – celule epiteliomusculare, cu citoplasma fibrilara si granulara si o baza latita cu 3-4 fibrile musculare longitudinale netede (in subumbrela meduzelor, striate), refringente, care prin contractie scurteaza corpul;
   – celule interstitiale, totipotente, reprezentand o rezerva embrionara care reface toate categoriile celulare;
   – cnidoblaste, celule urticante specifice cnidarilor;
   – celulele glandulare, elaboreaza substante care sunt eliminate la exterior prin partea libera a celulei; pot fi dispuse izolat sau pot fi grupate, alcatuind campuri glandulare ca la antozoare;
     – celule senzoriale, fuziforme, cu o prelungire senzitiva spre exterior si una la polul opus, in legatura cu neuronii plexului nervos de sub ectoderm si endoderm;
   – celule nervoase de forma stelata, prevazute cu prelungiri dendritice si axoni care le interconecteaza, formand reteaua nervoasa difuza (neuroni bipolari, tripolari si multipolari).
   Epiteliul cnidarilor poate secreta un invelis de suprafata, ce poate indeplini functia de atasare pe substrat, de captare a particulelor alimentare, de suport si protectie sau de auto-recunoastere.
   Endodermul este constituit din:
   – celule absorbante si digestive, cu 2-5 flageli, capabile de fagocitoza; contin vacuole cu grasimi si glicogen, iar in partea bazala latita, fibrile circulare netede care prin contractie, ingusteaza corpul;
   – celule glandulare, cu fermenti pentru digestia cavitara;
   – celule interstitiale;
   – cnidocisti cu rol in omorarea prazii, inghitita vie.
   Caracteristica principala a cnidarilor este data de prezenta celulelor specializate numite cnidoblaste.
   Cnidoblastele sunt celule mioepiteliale modificate cu citoplasma fibrilara, care secreta in interior cnidocistul. Spre exterior, cnidoblasta poseda o prelungire plasmatica scurta, numita cnidocil, care are un numar de fibrile scurte si este in legatura cu nucleul celulei. Din cnidoblasta iese un filament care intra in conexiune cu plexul nervos subepitelial.

Cnidoblasta

Cnidoblasta

   Cnidocistul (nematocistul) este o capsula cu peretele dublu plina cu un lichid toxic, hipnotoxina sau actinocongestina; peretele intern se invagineaza si formeaza filamentul urticant, rasucit in spirala in interiorul capsulei; filamentul are o parte bazala mai groasa cu spini interni; peretele extern al capsulei este format dintr-o substanta apropiata de chitina si intrerupt la nivelul operculului citoplasmatic. Cnidocistul „explodeaza“ la stimuli mecanici (atingerea cnidocilului) sau chimici; peretii capsulei se contracta, creste presiunea lichidului din interior si filamentul se devagineaza (se intoarce pe dos), dand la o parte operculul; tepii devin externi si ancoreaza cnidocistul de prada, iar prin orificiul apical al filamentului, veninul este instilat in corpul acesteia. Cnidocistii se distrug prin functionare si sunt inlocuiti.
   Cnidoblastele se formeaza pe seama celulelor interstitiale din ectodermul trunchiului, migreaza prin mezoglee si endoderm in cavitatea gastrica, apoi in tentacule, strabat endodermul si ajung in ectoderm, unde se localizeaza.
   Termenul de cnida sau cnidocist este utilizat in sens general, pentru a defini toate tipurile de organe cnidariene devaginabile. Dupa modul de functionare al cnidoblastelor, se disting mai multe tipuri de cnidae: penetrante (nematocisti), la majoritatea speciilor de cnidari; volvente (spirocisti), la antozoare (in capsula este rasucit un filament plin, liber la ambele capete; el este proiectat prin intindere cand varful capsulei se rupe si se incolaceste in jurul prazii); glutinante, lipicioase (ptichocisti), la ceriantari.
   Cnidarii sunt organisme neuromiare, adica cu sistem nervos si muscular, dar de tip primitiv. Sistemul muscular este alcatuit din celule epitelio-musculare, cu fibre netede longitudinale in ectoderm, circulare in endoderm si fibre musculare striate in subumbrela meduzelor. Celulele nervoase multipolare sau uneori, bipolare in anumite locuri, sunt dispuse intr-un plex nervos neregulat, situat subepidermal, si concentrat in special, in jurul orificiului buco-anal. Desi hidrele poseda un singur plex nervos subepidermal, numerosi cnidari mai poseda si o retea nervoasa endodermala. Aparenta simplitate neurofiziologica a cnidarilor a fost complicata datorita descoperiri existentei a mai multor sisteme de conducere, care coexista la unele forme si care contribuie la complexitatea lor comportamentala. Anemonele de mare par sa posede cel mai primitiv sistem nervos, sub forma unei plex nervos. Unii octocoralieri au un sistem nervos mai complex iar la scifozoare au fost puse in evidenta cel putin doua sisteme de conducere, unul de conducere rapida care coordoneaza muschii inotatori si altul de conducere lenta care controleaza miscarea tentaculelor. La unele hidrozoare exista un si mai mare grad de complexitate.
   Procesele de hranire si digestie prezinta modele similare in cadrul grupului. Majoritatea cnidarilor sunt carnivori, hranindu-se cu prazi mici, in general reprezentate de catre crustacee. Prada capturata este paralizata si omorata prin explozia bateriilor de nematocisti de pe tentacule, dupa care este trecuta in orificiul buco-anal. In cavitatea gastro-vasculara, care este capabila de o remarcabila distensie in vederea primirii prazii, se deschid numeroase celule glandulare care secreta enzime, in principal proteaze. Digestia extracelulara se desfasoara in cavitatea gastro-vasculara, fiind facilitata de miscarile flagelare si are drept rezultat dezintegrarea prazilor. Aceasta digestie nu este una completa. Ingestia fagocitara a hranei este ulterioara iar digestia este desavarsita intracelular. Se pare ca, grasimile si carbohidratii pot fi digerate doar intracelular. La unele forme mai complexe de cnidari, exista zone specializate ale gastrodermului implicate doar in secretia de enzime sau in absorbtia hranei partial digerate. In nutritia cnidarilor, mai intervin si celulele mucoase epidermale, care pot avea rol de invelirea cu mucus a particulelor mici de hrana care ulterior sunt transportate spre orificiul buco-anal de catre curentii de suprafata generati de flagelii celulelor epiteliale.
   Cnidarii nu prezinta organe specializate pentru respiratie, excretie si circulatie. Absorbtia oxigenului necesar respiratiei se realizeaza printr-o simpla difuziune direct din apa mediului extern sau din cavitatea gastrovasculara la nivelul epidermei sau gastrodermei. Produsii rezultati din metabolism, incluzand bioxidul de carbon si produsii azotati, sunt eliminati printr-o difuzie directa, pe toata suprafata corpului.

   Reproducere si dezvoltare
   In general, cnidarii pot sa coexiste sub cele doua forme fundamentale: polip si meduza. Intre acestea se stabileste o alternanta de generatii. Sexele sunt de regula separate, existand si specii hermafrodite. Gonadele sunt fie de origine ectodermica, la hidrozoare, fie de origine endodermica, la scifozoare si antozoare. Meduza este totdeauna sexuata; cand meduza lipseste din ciclul de dezvoltare, polipul este sexuat. 
   Polipul reprezinta punctul de plecare al generatiei asexuate. Acesta da prin inmugurire meduze (scifozoare) sau o colonie de polipi, pe care, tot prin inmugurire, se formeaza meduze sau stadii de regresiune ale acestora (hidrozoare).
   Meduza, cu sexe separate, reprezinta punctul de plecare al generatiei sexuate. Ea formeaza spermatozoizi si ovule. Fecundarea poate avea loc in masa apei sau in cavitatea gastrala. Dupa fecundatie, ovulul se segmenteaza, rezulta o celoblastula, si prin delaminare sau imigrare uni- sau multipolara, mai rar prin invaginare (scifozoare), rezulta larva primara, didermica, ovala si ciliata numita planula. Larva planula inoata un timp in masa apei dupa care se fixeaza pe substrat si da nastere polipului. Astfel, inferior se formeaza discul adeziv iar superior se diferentiaza tentaculele si se deschide orificiul bucal.

Cnidaria

Ciclul reproductiv la cnidari

   In Marea Neagra, cnidarii sunt un grup slab reprezentat. Sunt citate circa 71 specii incadrate in clasele Hydrozoa (59 specii), Polypodiozoa (1 specie), Staurozoa (2 specii), Scyphozoa (2 specii) si Anthozoa (7 specii). Salinitatea scazuta si factorul ropic (raportul dintre ionii care actioneaza antagonist) impiedica raspandirea spre nord si est a unor specii mediteraneene mentionate in zona probosforica.

   Hydrozoa

   Grupul hidrozoarele cuprinde forme inferioare de cnidari reprezentate prin hidropolip si meduza craspedota (cu val). Sunt caracterizate prin cavitate gastrala necompartimentata la polipi si sistem de canale radiare slab dezvoltat la meduze. Gonadele sunt de natura ectodermica. Meduza (hidromeduza) cu dimensiuni cuprinse intre 1-3 cm (rareori mai mari), inmugureste pe polip, fiind inlocuita uneori prin stadii de regresiune (meduzoid, gonofor, sporosac). La unele specii este fosforescenta. In ciclul de dezvoltare, faza de polip si cea de meduza au aproximativ aceeasi pondere (cu toate ca exista si specii la care lipseste fie polipul fie meduza).
   Majoritatea hidrozoarelor sunt marine, polipii ajungand din regiunea litorala pana la mari adancimi. Putine specii sunt salmastre (Cordylophora, Protohydra) sau de apa dulce (Hydra). Formele coloniale prefera substratul solid de care se fixeaza (stanci, cochilii de moluste, carapacea crustaceilor). Polipii solitari se prind de fundul nisipos sau malos printr-un sistem de ramificatii. Unii polipi sunt mobili (Hydra executa „pasi“, folosindu-se de tentacule si de discul adeziv ca o lipitoare; distanta insa nu depaseste 2 cm pe zi). Hidromeduzele sunt in majoritate, planctonice si litorale, fiind legate de coloniile de polipi pe care se formeaza. Pot ajunge pana la 100-250 m adancime; putine sunt batipelagice, bentonice sau in interstitiile nisipurilor marine.
   Printre predatorii hidrozoarelor se numara pantopodele si nudibranhiatele, care „pasc” coloniile formelor marine, iar turbelariatele (Microstomum) si unele pulmonate (Limnaea) ataca hidrele. Unele specii poseda zoochlorele si zooxanthele simbionte.

   Hidrozoarele sunt grupul cel mai bine reprezentat atat in Marea Neagra cat si in lacurile paramarine. Din zona litoralului si a platformei continentale romanesti sunt citate circa 40 de specii.

Aglaophenia pluma Linnaeus, 1758

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Cnidaria, Clasa Hydrozoa, Subclasa Hydroidolina, Ordinul Leptothecata, Suprafamilia Plumularioidea, Familia Aglaopheniidae, Genul Aglaophenia.

Aglaophenia pluma

Aglaophenia pluma

Laomedea angulata Hincks, 1861

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Cnidaria, Clasa Hydrozoa, Subclasa Hydroidolina, Ordinul Leptothecata, Familia Campanulariidae, Genul Laomedea.

Obelia geniculata Linnaeus, 1758

   Este un hidrozoar colonial, forma de crestere a coloniei fiind simpodiala. Atinge inaltimea de 3-5 cm, ramurile terminale avand cate doi penduculi purtatori de polipi, hidroteca fara denticulatie pe marginea superioara, gonotecile sunt mari, sub forma de amfora. Meduzele libere ating diametrul de 4-5 mm, poarta 16 tentacule marginale si au manubriul scurt, lipsit de tentacule peribucale.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Cnidaria, Clasa Hydrozoa, Subclasa Hydroidolina, Ordinul Leptothecata, Familia Campanulariidae, Genul Obelia.

   Staurozoa

   Cnidari la care stadiul meduza lipseste iar polipul este sexuat. Polipul are forma de cupa cu un penducul de fixare terminat cu un disc adeziv. Orificiul bucal, situat pe un mic proboscis are sectiune patrata. Discul peristomial este inconjurat de 8 brate, fiecare terminat cu cate un manunchi de tentacule. Intre brate sunt adesea prezente formatiuni (ropaloide) cu rolul de a ancora de substrat polipul desprins. Cavitatea gastrala urca pana in varful tentaculelor si este compartimentata in 4 loje de 4 septe. Fiecare sept este strabatut de o adancitura conic-alungita (palnia septala) care se deschide la exterior pe discul peristomial. In peretii palniilor septale se gasesc fibre musculare longitudinale a caror contractie determina comprimarea polipului. Pe marginea interna a septelor se gasesc filamente gastrale care predomina in cavitatea gastrula.

Lucernariopsis campanulata Lamouroux, 1815

   Este singura specie a grupului care patrunde in Marea Neagra, semnalata si in dreptul litoralului romanesc. Polipul are 2-3 cm lungime, fiind intalnit pe diferite alge marine sau pe substrat stancos. In prezent este relativ rar datorita disparitiei asociatiei dominata de alga bruna Cystoseira barbata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Cnidaria, Clasa Staurozoa, Ordinul Stauromedusae, Subordinul Eleutherocarpida, Familia Kishinouyeidae, Genul Lucernariopsis.

Lucernariopsis campanulata

Lucernariopsis campanulata

   Scyphozoa
   (Meduzele din Marea Neagra)

   Cnidari reprezentati prin meduze acraspede (fara val) si scifopolipi. In aceasta clasa predomina tipul meduza, iar polipul constituie un stadiu trecator in ciclul evolutiv.

   Semaeostomeae, grup important de scifozoare, cu sistemul gastrovascular neastomozat si marginea umbrelei prevazuta cu tentacule si ropalii. Orificiul bucal este inconjurat de brate bucale. Manubriul se continua cu un stomac de la nivelul caruia porneste o retea de canale radiare, unele ramificate si altele nu, care se reunesc pe marginea umbrelei intr-un canal circular. Gonadele se gasesc plasate in saci endodermici care se deschid prin orificii in zona subumbrelara. Cuprinde un numar important de specii raspandite in toate marile si oceanele. Din acest grup in Marea Neagra si la litoralul romanesc  este intalnita meduza de apa rece (Aurelia aurita).

   Meduza de apa rece (Aurelia aurita Linnaeus, 1758)

   Este una dintre cele mai comune specii de meduze, fiind intalnita aproape in toate apele marine din zona temperata nordica. In Marea Neagra este prezenta adesea in populatii abundente, mai ales in sezonul rece. Se intalneste in numar mare si in dreptul litoralului romanesc.
   Clopotul meduzei este translucid, turtit, cu diametrul de 10-25 cm, marginea este divizata in 8 lobi separati intre ei de cate o ropalie. Manubriul este scurt, cu 4 tentacule lungi si franjurate. Pe marginea umbrelei se gasesc sute de tentacule scurte si filamentoase, iar central patru gonade cu aspect laptos.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Cnidaria, Clasa Scyphozoa, Subclasa Discomedusae, Ordinul Semaeostomeae, Familia Ulmaridae, Genul Aurelia.

Aurelia aurita

Aurelia aurita

Aurelia aurita

   Rizostomea, acest grup se caracterizeaza prin sistem gastrovascular anastomozat si talie mare. Sunt organisme filtratoare care se hranesc cu plancton. Marginea umbrelei nu prezinta tentacule. Orificiu bucal propriu-zis lipseste. Din faringe pornesc un numar mare de canale care se deschid la exterior prin pori minusculi, deschisi la nivelul bratelor bucale, care dau animalului un aspect caracteristic. Reteaua de canale ce continua cavitatea gastrala este complexa, canalele radiale fiind bogat interconectate la o retea ampla de canale circulare. Juvenilii au orificiu bucal normal conformat, fuzionarea bratelor bucale si formarea retelei de ramificatii realizandu-se in timpul ontogenezei. Acest aspect arata ca rizostomeele actuale deriva din meduze rapitoare macrofage care au trecut in timp la exploatarea altei nise trofice. In Marea Neagra patrunde meduza de apa calda (Rhizostoma pulmo) prezenta si in dreptul litoralului romanesc.

   Meduza de apa calda (Rhizostoma pulmo Macri, 1778)

   GB. Barrel jellyfish, F. Méduse chou-fleur, D. Lungenqualle.
   Meduza de talie mare usor de recunoscut dupa banda ingusta colorata in albastru, violet sau roz ce bordeaza marginea usor lobata a umbrelei. Este o specie foarte comuna, numeroasa in Marea Mediterana, Marea Neagra, Marea Azov si Marea Nordului.
   Are clopotul inalt cu diametrul obisnuit de 20-30 cm, cu 16 lobi marginali si 8 ropalii. Tentaculele bucale sunt concrescute si formeaza un manubriu lung si voluminos, franjurat pe margini, astfel lugimea axiala a unui exemplar poate ajunge la 50-60 cm. Este microfaga, gura primitiva fiind inlocuita printr-un sistem de pori. Specie obisnuit mediteraneeana, o intalnim in Marea Neagra doar in sezonul cald, adusa de curentii de apa calda. Inotatori sau sau cei care se scalda in apa marii, atingand-se de aceasta meduza, pot capata o arsura foarte neplacuta, produsa de celulele vezicante ale acesteia.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Cnidaria, Clasa Scyphozoa, Subclasa Discomedusae, Ordinul Rhizostomeae, Subordinul Daktyliophorae, Familia Rhizostomatidae, Genul Rhizostoma.

Rhizostoma pulmo

Rhizostoma pulmo

Rhizostoma pulmo

   Anthozoa

   Cnidari sub forma de antopolipi, traind in mari si oceane, izolati sau in colonii. Grupul antozoareleor este reprezentat in Marea Neagra prin 7 specii, incadrate in ordinele: Actiniaria (Actinia equina, Actinothoe clavata, Edwardsia claparedii, Diadumene lineata, Peachia cylindrica), Ceriantharia (Pachycerianthus solitarius) si Pennatulacea (Virgularia mirabilis).
   Actinarii (actinii, anemone de mare) sunt prezenti in zona tarmului romanesc prin doua specii, Actinia equina si Actinothoe clavata, iar ceriantarii prin specia Pachycerianthus solitarius care populeaza fundurile sedimentare de pe platforma continentala.

   Actiniaria, polipii sunt solitari, lipsiti de schelet calcaros. Miscarile pe care le fac acesti polipi sunt posibile datorita puternicei musculaturi parieto-bazilare pe care actinarii o prezinta la nivelul discului de fixare. Cavitatea gastrala este compartimentata in loje si interloje. In ontogeneza, primele apar lojele dorsala, ventrala si primele 4 loje laterale. Ulterior, in interloje apar loje laterale, astfel incat la maturitate, polipul are un numar mare de loje si interloje.
   Cele mai multe specii de actinii sunt raspandite in marile si oceanele calde ale globului, la adancimi de cativa zeci de metri. Datorita conditiilor particulare din Marea Neagra, doar Actinia equina si Actinothoe clavata populeaza intregul bazin, celelalte specii fiind cantonate in zona prebosforica si coasta anatoliana.

   Actinia equina Linnaeus, 1758 

  Numita si deditel de mare sau anemona, este cea mai raspandita actinie din marile circumeuropene, in Marea Neagra intalnindu-se in zona infralitorala pe fundurile stancoase unde poate forma populatii mari. Este o specie caracteristica asociatiei dominata de midii (Mytilus galloprovincialis). Polipul poate atinge pana la 5-6 cm diametru, avand culoarea verde-oliv sau roscat, discul adeziv prezentand un inel violet sau roscat.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Cnidaria, Clasa Anthozoa, Subclasa Hexacorallia, Ordinul Actiniaria, Subordinul Nynantheae, Infraordinul Thenaria, Suprafamilia Endomyaria, Familia Actiniidae, Genul Actinia.

Actinia equina

Actinia equina

Actinia equina

Actinothoe clavata Ilmoni, 1830 

   Este o actinie de pana la 2 cm lungime, cu polipul verzui-oliv translucid cand este adult si transparent cand este tanar, cu tentacule ascutite si de culoare galbui. In Marea Neagra populeza fundurile adanci, dar si apele de mica adancime din apropierea tarmurilor, formand uneori aglomeratii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Cnidaria, Clasa Anthozoa, Subclasa Hexacorallia, Ordinul Actiniaria, Subordinul Nynantheae, Infraordinul Thenaria, Suprafamilia Acontiaria, Familia Sagartiidae, Genul Actinothoe.

Actinothoe clavata

   Ceriantharia, specii cu aspect vermiform, de talie medie sau mare, fara schelet calcaros, care traiesc pe funduri nisipoase sau maloase infipte in sediment. Corpul este protejat de un tub captusit cu o secretie mucoasa secretata de ectoderm, secretie pe care se lipesc diverse particule. In jurul orificiului bucal sunt dispuse doua siruri concentrice de tentacule, uneori dungate, viu colorate, grupate in tentacule bucale si tentacule laterale sau periferice. De regula tentaculele bucale sunt orientate superior, in vreme ce tentaculele laterale stau pe sol. Faringele prezinta un singur sifonoglif, in dreptul lojei dorsale. La acest grup, in partea inferioara a corpului se gaseste un mic orificiu (por) al carui rol este acela de a elimina apa din cavitatea gastrala. Septele sunt lipsite de musculatura longitudinala, aceasta aflanduse in peretele corpului. Lojele sunt simple, interlojele lipsind.
   Ceriantarii sunt raspanditi in toate marile si oceanele. Sunt forme sedimentofile. Animalul sta infundat in sediment, la exterior iesind doar treimea superioara a tubului. Hrana este reprezentata de locuitorii fundurilor marine, crustacee, viermi, etc. In caz de pericol, ceriantarii se pot retrage complet in tub, uneori se pot tari pe substrat iar alteori s-au observat cazuri de ceriantari care au impartit o perioada de timp acelasi tub.

   Pachycerianthus solitarius Rapp, 1829

   Este unul din ceriantarii care populeaza fundurile sedimentare ale Marii Negre la adancimi de 10-100 m. Polipul poate atinge 6-8 cm lungime si pana la 1 cm diametru in regiunea discului peristomial, orificiul bucal este inconjurat de 16-32 de tentacule bucale si 60-64 tentacule laterale.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Cnidaria, Clasa Anthozoa, Subclasa Hexacorallia, Ordinul Ceriantharia, Subordinul Spirularia, Familia Cerianthidae, Genul Pachycerianthus.

Pachycerianthus solitarius

Pachycerianthus solitarius

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMATII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
Lector univ. dr. VALERIA FIRA, Asist. univ. dr. MARIA NASTASESCU
 – ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, Bucuresti-1977;
Conf. univ. dr. FLORIN AIOANEI, Asist. univ. dr. MALA MARIA STAVRESCU BEDIVAN
– ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR, MANUAL UNIVERSITAR, Bioflux, Cluj-Napoca-2011;
Conf. univ. dr. MARIUS SKOLKA
– ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR, OVIDIUS UNIVERSITY PRESS, Constanta 2003;
–  RAPORT DE CERCETARE nr. 880/2004, EVALUAREA BIODIVERSITATII DOBROGEI, UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA;
DAN MANOLELI, TEODOR NALBANT
– VIATA IN MAREA NEAGRA, EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, Bucuresti, 1976.

Un răspuns la Meduze (Cnidaria)

  1. in10siv spune:

    Buna ziua, am si eu o intrebare.
    ce este in a doua fotografie de la Obelia geniculata, din care ies ramurile.

    Multumesc mult.
    P.S. super resursa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s