Acvariu Constanţa

   Acvariul „Profesor Ion Borcea“ din Constanța este o instituție muzeală, inedită pentru muzeele de științe naturale din țară, datorită patrimoniului expozițional format în exclusivitate din organisme vii din fauna și flora acvatică. Acvariul constănțean mai deține colecții naturalizate de pești și nevertebrate marine și dulcicole, aparținând diferitelor zone geografice ale globului și organizează periodic diferite expoziții cu caracter temporar (biologie, ecologie acvatică, pescuit marin etc).
   A fost inaugurat pe data de 1 mai 1958, fiind primul acvariu public din România. Din 1973 este cuprins alături de alte obiective (Planetariu, Observatorul astronomic, Muzeul Mării, Delfinariu) în cadrul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța. Deși ulterior și alte muzee de științe ale naturii au înființat secții cu același profil, Acvariul din Constanța a rămas cea mai mare instituție de acest gen din țară.
   Acvariul este amplasat la malul mării pe faleza Cazinoului, în imediata vecinătate a acestuia.
   Locație: B-dul Elisabeta, nr. 1, Faleza Cazino Constanța.
   Acces: Linii autobuz – 2 (din gară), – 44, 51 (din oraș); Stația: Poarta 1 Port.
   Program de vizitare: Luni-Duminica 10:30-21:30.
   Tarife: 20 lei adulți; 5 lei elevi, studenți; pentru copiii sub 7 ani intrarea este liberă.

Acvariu Constanta

Acvariul din Constanța

   Spațiul destinat prezentării expoziției permanente cuprinde 57 de bazine din care cel mai încăpător (cu o capacitate de 50 t) adăpostește colecția de sturioni, renumită atât pentru importanța ei științifică cât și pentru longevitatea exemplarelor în captivitate, care ajunge la 18-20 ani. Sunt prezente 4 specii de sturioni (morun, păstrugă, nisetru, cegă), relicte ponto-caspice, unele exemplare depășind talia de 150-180 cm.

Acipenser stellatus

Păstruga (Acipenser stellatus)

   Păstruga este o specie de sturion care trăiește în Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Azov. Cea mai mare parte a vieţii o petrece la adâncimi de 35-45 m în zona faciesului mitiloid, apropiindu-se de ţărm în timpul verii. În aprilie-mai migrează în Dunăre, Nistru sau Volga pentru reproducere. Lungimea obişnuită 100-150 cm și o greutate de 6-8 kilograme, excepţional poate depăşi 35 kilograme şi 2 metri lungime. În prezent este clasificată ca fiind în pericol critic de dispariție.

   De-a lungul timpului Acvariul din Constanța a adunat peste 100 de specii (1300 exemplare) de pești și nevertebrate marine care aparțin unor zone geografice diverse. Pentru a facilita prezentarea viețuitoarelor dar și accesul vizitatorilor la informații colecția de pești și nevertebrate acvatice este structurată pe mai multe secții (marină, dulcicoli indigeni, specii exotice). Repartizarea organismelor acvatice pe secții are la bază criterii ecologice și biogeografice, iar în cadrul secțiilor, la amplasarea diferitelor specii în bazine, s-a respectat pe cât posibil, criteriul taxonomic.

   Secția marină este cea mai mare și mai reprezentativă secție a Acvariului atât prin capacitatea bazinelor cât și prin importanța speciilor prezentate. Adăpostește specii de pești și nevertebrate din Marea Neagră și migratori din Marea Mediterană. Interesante pentru vizitatori sunt și speciile non economice, mai puțin cunoscute ca pisica și vulpea de mare, scorpia și dragonul de mare, coroșbinele si cocoșeii de mare, căluțul, acul și ața de mare etc. O atracție deosebită pentru publicul vizitator o constituie prezența bazinului de recif unde este prezent peștele clovn, peștele chirurg, domnișoarele azurii și albe, precum și ariciul de mare.

Dascyllus aruanus

Domnișoara cu coadă albă (Dascyllus aruanus)

   Domnișoara cu coada albă populează apele Oceanului Pacific de Vest, Marea Roșie și Oceanul Indian. Prezintă trei dungi verticale negre, buzele negre sau albe, înotatoarea caudală pală, înotatoarele pectorale negre. La reproducere masculii învită femelele în cuiburi, după care au grijă de progenituri, devenind foarte agresivi față de celelalte specii. Dieta este formată din zooplancton și mici nevertebrate bentale.

Chrysiptera hemicyanea

Domnișoara azurie (Chrysiptera hemicyanea)

   Domnișoara azurie este originară din apele Australiei unde trăiește până la adâncimea de 38 m. Pe două treimi din corp este albastră iar abdomenul și înotătoarea codală sunt galbene. Atinge lungimea maximă de 6 cm. Masculul este mai intens colorat decât femela.

   Secția dulcicoli indigeni prezintă specii de pești și nevertebrate de apă dulce, care populează bălțile și lacurile litoralului românesc și ale Deltei Dunării: ciprinide (crap, caras, plătică, roșioară, babușcă) și răpitoare (știucă, somn, șalău, biban).

Silurus glanis

Somnul (Silurus glanis)

   Somnul este o specie de pește răpitor de talie mare răspândit mai ales în Europa Centrală și Europa de Est, dar și în Asia de Vest putând fi întâlnit în Afganistan sau Kazahstan. Trăiește frecvent pe cursul inferior al fluviilor si râurilor mai mari, dar și în bălți și lacuri unde preferă locurile adânci cu mâl și ape tulburi. Are un corp lung, cu capul turtit dorso-ventral și o gură largă, care are pe falca superioară două mustăți lungi, iar pe cea inferioară două mustăți mai scurte. Inotătoarea anală este foarte lungă. Culoarea corpului este albăstruie negricioasă sau verzuie măslinie pe spate si albicioasă pe abdomen. În medie somnul are o lungime de 50-100 cm și o greutate de 20-40 kilograme, putând însă atinge o lungime de 3 m și o greutate de 150 kg. Somnul este activ mai ales noaptea, vânând din martie până în noiembrie când temperatura apei este de peste 4-7°C. Hrana lui constă mai ales din pești și raci, dar poate ataca și păsări acvatice sau mamifere tinere. În sezonul rece hrănirea încetează. Exemplarele adulte duc în general o viață solitară.

   Secția specii exotice este alcătuită din peste 50 de specii de pești, aparținând diferitelor ecosisteme dulcicole din zonele tropicale și subtropicale ale continentelor Asia, Africa, America și chiar Australia (varietăți de pește piranha, peștele cuțit, peștele înger, peștele lopată, peștele pisică și multe alte tipuri de pești cu un colorit bogat).

Symphysodon discus

Discus (Symphysodon discus)

   Discusul provine din zona Amazonului, mai precis dintr-un areal cuprins între câțiva afluenți ai lui: Rio Negro, Rio Urubu, Rio Purus, Rio Madeira, Rio Abacaxis. În biotopul natural trăiesc mai multe varietăți de discuși: discusul originar sălbatic (Symphysodon discus Heckel), discusul maro (Symphysodon aequifasciata axelrodi), discusul albastru (Symphysodon aequifasciata haraldi), discusul verde (Symphysodon aequifasciata aequifasciata). Varietatea coloristică este mult mai mare, după părerea lui Herbert R. Axelrod, expert în pești tropicali. Acesta, în urma unor expediții de colectare a discușilor în zona Rio Negro – Rio Abacaxis a prins același tip de discuși în aceleași locuri, de unde a tras concluzia că fiecare habitat își are propriul sau tip de discus. Discușii sunt pești timizi, chiar și în biotopul natural. Trăiesc în locuri destul de adânci, de cel puțin 2 m, cu o apă liniștită, iar locul trebuie să fie bine protejat cu o vegetație abundentă, care să-i permită să găsească locuri pentru ascuns.

Hypostomus plecostomus

Pleco (Hypostomus plecostomus)

   Pleco este o specie cu o arie de răspândire care se întinde din Panama până în Uruguay. Trăiește pe fundul râurilor cu curenți puternici, cu nisip și resturi de lemn scufundate, dar și în apele calme ale afluenților și în zonele inundabile. În timpul zilei, se ascunde sub pietre sau sub crengile aflate în apă. Are corpul alungit, aplatizat în partea anterioară, acoperit de solzi duri model placă cu rol de al proteja de eventualii prădători. Capul este mare cu nările proeminente, tubiforme și gura prevăzută cu buze groase, asemănătoare unei ventuze, care îi permite să se fixeze pe substrat. În habitatul natural, poate ajunge la dimensiunea de 60-70 cm (în acvariu 20-25 cm). Înotătoarele pectorale și ventrale sunt foarte mari, pentru a-i permite fixarea. Fiecare terminație a înotătoarelor are formă de spin, cu excepția caudalei. Culoarea corpului brun-închis marmorat, cu abdomenul mai deschis la culoare. În general, pleco este un pește nocturn, activ mai ales seara și în timpul nopții.

Pterophyllum scalare

Pterophyllum scalare

Peştele înger (Pterophyllum scalare)

   Peștele înger sau scalarul are o arie de răspândire cuprinsă între zona de mijloc a bazinului Amazonului, nordul Americii de Sud până în Guyana și ținutul Orinoco-ului. Populează mai ales apele stătătoare și cele încet curgătoare, sau zonele unde vegetația bogată le oferă adăpost atât pentru maturi cât și pentru puiet. Este un pește cu un corp rotund, botul ascuțit, puternic turtit lateral. Pare mai mult înalt decât lung, datorită înotătoarelor dorsală și anală care sunt proeminente. Lungimea corpului atinge circa 15 cm iar înălțimea până la 25 cm (la formele voalate aceste dimensiuni sunt depășite). Culoarea de bază este un argintiu strălucitor, de cele mai multe ori cu patru dungi verticale de culoare albastru închis. În acvarii au apărut mai multe forme (varietățile voalate) de scalari cu o colorație diversă (marmorat, negru, pe jumătate negru, auriu, alb cu pete negre sau galbene etc). Deși în general este pașnic, poate deveni agresiv față de peștii mai mici, sau atunci când se află în perioada reproducerii.

Carassius auratus auratus

Carasul auriu (Carassius auratus auratus)

   Carasul auriu, originar din Asia de Est a fost înmulțit pentru prima dată în China, în timpul Dinastiei Song (960–1279) și folosit grație culorii lui la înfrumusețarea iazurilor și a fântânilor  ornamentale. A fost introdus în Japonia în secolul al XVI-lea și de aici importat în Europa (Portugalia 1611, Anglia 1691, Franța 1755), de unde s-a răspândit în cea mai mare parte a lumii. Este o specie cu sute de varietăţi, în acvarii dând aşa-numiţii „peştişori de aur”, de culori şi forme extrem de variate (Carasul Ryukin, Carasul coadă de voal japonez, Carasul telescop negru, Carasul Shubunkin, Carasul cu ochi bulbucaţi, Carasul cap de leu, Carasul cometă, Carasul Tamabasa etc). Exemplarele măsoară între 5 și 45 centimetri lungime, ajungând până la greutatea de 1 kilogram. În mediul natural are culoarea gri-verzuie cu reflexe aurii și poate fi intâlnit ca specie nativă în apele din China, Peninsula Coreeană și Taiwan.

Apteronotus albifrons

Peștele cuțit (Apteronotus albifrons)

   Peștele cuţit sau „Fantoma Neagră“ este un pește tropical care provine din America de Sud, fluviile Amazon și Paraná și afluenţi ai acestora. Trăiește în ape repezi cu substrat nisipos și migrează în pădurile inundate în timpul sezonului umed. Are corpul lung, cu o înotătoare anală alungită, care începe de la înotătoarele pectorale. Pedunculul caudal este de asemenea lung, iar înotătoarea caudală este foarte mică și rotunjită la capăt. În mediul său natural poate atinge o lungime de până la 50 cm. Culoarea acestui pește este în totalitate neagră, exceptând cele două inele albe de pe coadă și dunga albă de pe cap care se poate extinde uneori până pe spate. Este o specie nocturnă care datorită habitatului, în mod obișnuit destul de întunecat și a vederii slabe, dispune de un organ de descărcare electrică situat în zona peduncului caudal și de receptori electrici distribuiţi de la cap până la coadă, cu ajutorul cărora se deplasează, detectează hrana și recunoaște alţi pești cuţit.

   Clădirea care adăpostește acvariul a fost construită la începutul secolului al XX-lea ca Restaurant al Cazinoului de pe faleza Constanței.
     În 1911-1912, arendașul Cazinoului din Constanța, baronul Edgar de Marcay solicita Primăriei, prin arhitectul care a proiectat și construit Cazinoul pe care îl vedem astăzi, Daniel Renard, unele transformări ale cazinoului, precum și construirea unei dependințe, un pavilion restaurant, ce urma să fie amplasat chiar în fața intrării în clădire. În februarie 1912, primarul din acea vreme, Titus Cănănău răspundea solicitării.
    „La petițiunea ce ne-ați prezentat la 10 februarie a.c. înregistrată sub no 2320/912, avem onoarea a vă face cunoscut că Consiliul Comunal, în ședința sa de la 10 februarie a.c., în urma examinărei schițelor de plan relativ la executarea transformărilor la Cazin și pentru executarea unui pavilion restaurant, a admis în principiu planul pavilionului restaurant, rămânând ca construcția să se facă  pe dimensiunile de 25 metri lungime pe 11 metri exclusiv zidurile. Lucrarea de construcție să înceapă imediat pe dimensiunile fixate de Consiliu, adică 25 de metri lungime pe 11 metri lățime a salei propriu-zise, rămânând ca domnul Baron Edgar de Marcay, conform obligațiunei ce are prin contractul de arendarea cazinului, să prezinte de urgență planul complect cu toate detaliile pentru a fi supuse aprobării Consiliului Technic Superior.“

Restaurantul Cazinoului Constanta

Restaurantul Cazinoului din Constanța

   Au urmat, însă, anii lungi ai primului război mondial, în timpul cărora Constanța a fost devastată de armatele bulgară și germană, perioadă în care multe dintre clădirile istorice ale orașului au fost distruse. Cazinoul însuși a fost distrus în proporție de 80%, în urma bombardamentelor aviației germane, deși el fusese transformat în spital pentru răniți. După ce clădirea a fost grav avariată, documentele vremii povestesc despre modul în care ea a fost jefuită de invadatori, fiind furate mobilierul, ușile, geamurile, până și acoperișul din zinc, care o proteja de intemperii.
   În vara anului 1923, însă, ziarul local Dacia anunța constănțenii în legătură cu marele eveniment al deschiderii restaurantului.
    „Atențiune! S’a redeschis Marea Sală de Restaurant a Cazinoului Comunal, unde se servește bufet rece, mâncări la minut și grătare cu renumiți mititei, fleici, vrăbioare, mușchi. De asemenea, se gătește la orice oră diferite specii de pește proaspăt. Se prepară mese speciale pentru banchete. Camere separate pentru dejunuri și cine. Diferite băuturi indigene și străine. Bere zilnic proaspătă. Prețuri convenabile. Serviciu conștiincios.“
    Doi ani mai târziu, în 1925, Consiliul Comunal decide să facă alte cheltuieli pentru reparația acoperișului restaurantului, amplasament pentru fanfarele ce încântau publicul cu muzică militară și loc de joacă pentru copii, reparații constatate ironic de presa vremii.
    „Terasa restaurantului din fața Cazinoului, care amenința să se prăbușească, primește o nouă și, sperăm, monumentală balustradă, pentru ca mingile copiilor să nu mai cadă în capetele consumatorilor.“

Restaurantul Cazinoului Constanta

Restaurantul Cazinoului și muzica militară

   După organizarea Școlii Apei din Constanța, în 1932, se înfiripa ideea creării unei expoziții permanente care să prezinte flora și fauna Mării Negre. Revista Boabe de grâu scria în paginile numărului său din decembrie 1932:
    „Aici, pe coșurile înalte aidoma unor catarge, se ridica fumul de la bucătăriile restaurantului, atunci când Cazinoul dădea de mâncare la amiazi și seara clienților. Acum câțiva ani, în 1927 sau 1928, când s-au sărbătorit cei cincizeci de ani de viață ai Dobrogii, în aceeași sală sprijinită pe stâlpi de fier cu capiteluri dantelate, a fost ramura științifică a expoziției. Clădirea și-a căutat încă de la zidire un rost și nu l-a găsit. Nu văd altul mai potrivit și mai statornic decât acela pe care i-l vrem de rândul acesta, de Aquarium al întâiului nostru port și oraș de vară la mare.“
    În 1938, Hugo Vohnfeld din București solicita Primăriei Constanța spațiul pentru deschiderea unui acvariu. Proiectul lui este abandonat, însă amiralul Bălănescu reînoiește propunerea în cadrul Ligii Navale Române. După anul 1950, clădirea este refăcută de arhitectul A. Bernovschi și amenajată pentru a putea servi ca Acvariu, instituție regăsită și în ziua de azi în același loc, deși construcția nu corespunde în totalitate exigențelor unui acvariu modern.

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMAȚII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
ADRIAN RĂDULESCU, STOICA LASCU, PUIU HAȘOTTI
– CONSTANȚA. GHID DE ORAȘ, EDITURA SPORT-TURISM, BUCUREȘTI-1985;
COMPLEXUL MUZEAL DE ȘTIINȚE ALE NATURII
http://www.delfinariu.ro/ro/despre-acvariu
ACVARIUL CONSTANȚA
http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=241
GAZETA DE CONSTANȚA
http://gzt.ro/acvariul-fostul-restaurant-al-cazinoului-din-constanta/
ÎN VIZITĂ LA ACVARIUL DIN CONSTANȚA
http://dpnori.blogspot.ro/2013/09/in-vizita-la-acvariul-din-constanta.html
ALEXANDRA, CONSTANȚA AQUARIUM
https://www.flickr.com/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s