Algele roşii (Rhodophyta)

   Algele roşii (rodofitele) sunt specii primar marine, însă unele au trecut în apele dulci iar altele pe solul umed. Cele marine sunt bentonice, în apele costale şi se fixează pe un substrat solid, unele fiind epifite. Sunt unele specii parazite. Deşi sunt parazite nu au modificări structurale majore, iar atunci când gazda este tot o algă roşie dau naştere aşa-numitului adelfoparazitism.
   Numele de alge roşii (care sunt şi violacee sau chiar verzui) se datorează faptului că, alături de pigmentul clorofilian (clorofila a, lipseşte clorofila b), carotină şi xantofilă se găseşte pigmentul roşu, numit ficoeritrină, care predomină şi maschează verdele clorofilei. În componenţa cromatoforilor au mai fost identificate aloficocianina şi ficocianina, pigmenţi localizaţi în structuri caracteristice (ficobilisomi).

   Talul
    Forma talului la rodoficee este foarte variată. El poate fi filamentos, simplu sau bogat ramificat, adesea dichotomic. Talul mai poate fi lamellar (Delesseria, Porphyra), putându-se deosebi diferenţieri rizoidale, cauloidale şi filoidale.
    Din punct de vedere anatomic, se deosebesc două alcătuiri mai deosebite: una de tip central şi alta în formă de tufă. În cazul tipului central, în alcătuirea talului, se găsesc filamente centrale care se ramifică lateral. La structura în formă de tufă, talul alcătuit tot din filamente paralele se ramifică spre periferie prin vârfurile lor. Ramificaţiile la exterior se prezintă în formă de tufă.
    Celulele algelor roşii au o membrană internă celulozică şi una externă, pectică, care se poate gelifica sau încrusta cu CaCO3, pietrificându-se. Datorită încrustării, participă la alcătuirea recifelor şi unele alge roşii (părţile fosilizate), care au rămas sub formă de depozite calcaroase (calcarele de Laita).
    Membrana celor mai multe alge roşii prezintă punctuaţii. În protoplast se află un singur nucleu şi unul sau mai mulţi cromatofori lenticulari, în formă de discuri, benzi, sau granulari. Produsul de asimilaţie este un amidon de tip deosebit, numit amidon de floridee (o amilodextrină), care se colorează cu iod în galben-brun. În celulă se mai găsesc picături de ulei. Dintre compuşii chimici specifici fac parte trehaloza şi glucozidele cu glicerol. De asemenea, agarul şi caragenul derivaţi cu sulf ai galactozei, care le conferă o importanţă economică remarcabilă.

   Înmulţirea
    Ca şi la celelalte alge şi aici găsim atât înmulţirea asexuată, prin porţiuni de tal sau prin spori, cât şi cea sexuată. Toate celulele (sporii) de înmulţire sunt lipsite de organite locomotorii. Sporii înmulţirii asexuate iau naştere câte patru în tetrasporangii unicelulare (tetraspori). Tetrasporangiile se formează în vârful filamentelor, pe suprafaţa talului sau în anumite scufundături. La unele alge roşii (Bangiales, Nemaliales), în sporange se formează câte un singur spor (monospor). Alteori (Ceramiales), se formează patru (tetraspori) sau chiar numeroşi spori (polispori). Sporii purtaţi de ape, prin germinare, vor da naştere la o nouă plantă.
    Rodofitele se mai înmulţesc asexuat prin carpospori. Aceştia sunt monospori haploizi sau diploizi şi se formează în celulele terminale ale unor filamente sporogene.
    Înmulţirea (reproducerea) sexuată este o oogamie, copularea facându-se pe gametofit, obişnuit dioic. La floridee este o oogamie complicată. Anteridiile, numeroase, numite şi spermatangii, se formează obişnuit grupate, terminal pe ramuri laterale. Sunt unicelulare şi întreg conţinutul se transformă într-un gamet mascul numit spermatie, care este fără organit locomotor. El este purtat de valuri şi de curenţii de apă. Oogonul la algele roşii, numit carpogon, se formeză tot terminal, pe ramuri laterale scurte şi are o alcătuire deosebită. Baza carpogonului este îngroşată ca o butelie, iar restul alungit, purtând numele de trichogin. De trichogin se prinde spermatia din apă. Fecundaţia are loc în apă şi se numeşte carpogamie. Spermatia fixată pe trichogin pătrunde în carpogon şi ajunge în partea bazală.
    Zigotul diploid, rezultat din fecundaţie, are dezvoltări diferite în cadrul florideelor. Se pot deosebi mai multe cazuri. În cazul cel mai simplu (Batrachospermum moniliforme), zigotul se divide reducţional. În continuare din el se formează filamente sporogene scurte numite şi carpogene sau gonimoblaste. Celulele terminale ale acestor gonimoblaste se transformă în carposporangii, în care se diferenţiază câte un carpospor, care prin germinare va da o nouă plantă.
    O dezvoltare mai complicată se întâlneşte la Ceramium sau la Callithamnion. Aici carpogonul fecundat nu suferă reducere cromatică. El se uneşte cu celulele din imediata apropiere numite celule auxiliare. Se unesc plasmele, dar nu şi nucleii. Celulele auxiliare au foarte probabil rol trofic. Din carpogonul fecundat şi unit cu celulele auxiliare se formează filamente sporogene cu nuclei diploizi. Aceste filamente sporogene alcătuiesc carposporofitul. Anumite celule ale carposporofitului se transformă în carposporangii, în care se formează carposfori diploizi; din germinarea carposforului rezultă un tal nou, independent, tetrasporofitul. Pe noul sporofit, în tetrasporangii, se formează, în urma unei diviziuni reducţionale, patru spori (tetraspori) haploizi. Tetrasporii, prin germinare, vor da gametofitul, pe care se formează apoi spermatangiile şi carpogoanele.
    Un caz şi mai complicat de dezvoltare este la Dudresnaya verticillata. Aici, din carpogonul fecundat, unit direct cu celulele învecinate, se formează, la fel, filamente sporogene (cu celule cu nuclei diploizi), care se unesc cu alte celule auxiliare mai îndepărtate, formându-se apoi alte filamente. Aceste filamente se pot uni şi cu alte celule de pe ramurile ce pornesc din axa centrală. Filamentele spermatogene dau carpospori, iar aceştia un nou tetrasporofit.
    Uneori, la unele floridee, carpogonul fecundat şi filamentele gonimoblaste se înconjoară des cu filamente sterile, alcătuind un aşa-numit cistocarp, un fel de fruct.
    La Bangiophyceae înmulţirea sexuată este mult mai simplă. Oosfera se formează într-o celulă a talului, iar celula spermatică în altă celulă. Din zigotul rezultat din unirea gameţilor rezultă opt carpospori, numiţi şi rodospori.

Acrochaetium savianum (Meneghini) Nägeli, 1862

   Algă roşie cu tal simplu, cu aspect de tufă, de tip heterotrih. Carpogonul fără pedicele, se dezvoltă prin transformarea unei celule a talului. Celulele talului au un singur cromatofor, cu unul sau mai mulţi pirenoizi. Are lungimea de câţiva milimetri. Trăieşte epifită pe alge, uneori şi endofită în ape curate.
   Clasificare: Regnul Plantae, Încrengătura Rhodophyta, Subdivizia Eurhodophytina, Clasa Florideophyceae, Subclasa Rhodymeniophycidae, Familia Acrochaetiaceae, Genul Acrochaetium, Specia Acrochaetium savianum.

Callithamnion corymbosum (Smith) Lyngbye, 1819

   Algă roşie cu tal filamentos, cu ramificaţie pseudodihotomică. Celulele talului sunt plurinucleate. Are aspect delicat, cu tufe rotunjite, roşii-roz. Atinge lungimea de 10 – 15 cm. Se fixează pe substrat dur, primăvara şi toamna.
   Clasificare: Regnul Plantae, Încrengătura Rhodophyta, Subdivizia Eurhodophytina, Clasa Florideophyceae, Subclasa Rhodymeniophycidae, Ordinul Ceramiales, Familia Callithamniaceae, Tribul Callithamnieae, Genul Callithamnion, Specia Callithamnion corymbosum.

 Ceramium diaphanum (Lightfoot) Roth, 1806 

   Algă roşie cu tal cilindric, filamentos, cu ramificaţie dihotomică, cu aspect mărgelat datorită celulelor cu cromatofori care acoperă în special articulaţiile. Fiecare ramificaţie se termină cu nişte braţe scurte cu aspect de cleşte. Lungimea celulelor de la baza talului este de 4 – 5 ori mai mare decât lăţimea lor. Filamentele sunt fine, cu interstiţii hialine. Atinge lungimea de 6 – 15 cm. Trăieşte pe pietre sau epifită pe Cystoseira, primăvara şi toamna.
   Clasificare: Regnul Plantae, Încrengătura Rhodophyta, Subdivizia Eurhodophytina, Clasa Florideophyceae, Subclasa Rhodymeniophycidae, Ordinul Ceramiales, Familia Ceramiaceae, Subfamilia Ceramioideae, Tribul Ceramieae, Genul Ceramium, Specia Ceramium diaphanum.

 Ceramium virgatum Roth, 1797 

   Algă roşie, mică, filamentoasă, care se dezvoltă până la 30 cm înălţime. Stratul cortical acoperă toată suprafaţa talului. Celulele stratului cortical sunt mici, dispuse fără nici o ordine. Organele de reproducere se dezvoltă numai pe părţile superioare ale talului. Lungimea celulelor de la partea bazală a talului este de doua ori mai mare ca lăţimea lor. Creşte pe pietrele din apă şi este mai numeroasă primăvara.
   Clasificare: Regnul Plantae, Încrengătura Rhodophyta, Subdivizia Eurhodophytina, Clasa Florideophyceae, Subclasa Rhodymeniophycidae, Ordinul Ceramiales, Familia Ceramiaceae, Subfamilia Ceramioideae, Tribul Ceramieae, Genul Ceramium, Specia Ceramium virgatum.

 Coccotylus brodiei (Turner) Kützing, 1843

   Algă cu talul multiaxial, lamelar, ramificat, în structura căruia există o zonă mediană cu celule dispuse în şiruri compacte şi o zonă corticală din celule mici, dispuse radial. De pe „tulpiniţă“ principală, scurtă, se desfac ramuri laterale late care au la capete mai multe lame mici, plane sau ondulate. Atinge lungimea de 20 – 30 cm. Se reproduce între lunile iunie şi noiembrie. Habitatul tipic este „Câmpul lui Zernov“, o arie din nord-vestul Mării Negre, la adâncimea de 43 – 48 m, care măsura odată 11.000 km pătraţi. Acum această arie s-a redus foarte mult datorită eutrofizării.
   Clasificare: Regnul Plantae, Încrengătura Rhodophyta, Subdivizia Eurhodophytina, Clasa Florideophyceae, Subclasa Rhodymeniophycidae, Ordinul Gigartinales, Familia Phyllophoraceae, Genul Coccotylus, Specia Coccotylus brodiei.

Phyllophora crispa (Hudson) P.S.Dixon, 1964 

   Algă roşie cu tal multiaxial, lamelar, ramificat, adesea dihotomic, în a cărui structură există o zonă mediană cu celule dispuse în şiruri compacte şi o zonă corticală din celule mici dispuse radial. Marginile ramificaţiilor sunt încreţite, iar median au un fel de „nervură“. Atinge lungimea de până la 50 cm. Trăieşte fixată pe stânci la adâncimi de 15 – 50 m.
   Clasificare: Regnul Plantae, Încrengătura Rhodophyta, Subdivizia Eurhodophytina, Clasa Florideophyceae, Subclasa Rhodymeniophycidae, Ordinul Gigartinales, Familia Phyllophoraceae, Genul Phyllophora, Specia Phyllophora crispa.

 Phyllophora pseudoceranoides (S.G.Gmelin) Newroth & A.R.A.Taylor, 1971 

   Este o algă roşie la care de pe discul adeziv porneşte o „tulpiniţă“ scurtă, de pe care se desfac ramuri laterale, cuneiforme, care au la capăt mai multe lame mici plane sau ondulate. Atinge lungimea de 20 – 30 cm. Trăieşte liberă, nefixată, în zona sublitorală.
   Clasificare: Regnul Plantae, Încrengătura Rhodophyta, Subdivizia Eurhodophytina, Clasa Florideophyceae, Subclasa Rhodymeniophycidae, Ordinul Gigartinales, Familia Phyllophoraceae, Genul Phyllophora, Specia Phyllophora pseudoceranoides.

Polysiphonia denudata (Dillwyn) Greville ex Harvey, 1833 

   Algă roşie cu tal filamentos, ramificat în multiple planuri (are aspect de tufă). Axul talului este format din celule centrale, care sunt înconjurate de şiruri de celule pericentrale (5 – 8 la vârf). În secţiune transversală are aspect multiaxial. Atinge lungimea de 10 – 20 cm. Se întâlneşte la adâncimi de 5 – 6 m.
   Clasificare: Regnul Plantae, Încrengătura Rhodophyta, Subdivizia Eurhodophytina, Clasa Florideophyceae, Subclasa Rhodymeniophycidae, Ordinul Ceramiales, Familia Rhodomelaceae, Tribul Polysiphonieae, Genul Polysiphonia, Specia Polysiphonia denudata.

Pyropia leucosticta (Thuret) Neefus & J.Brodie, 2011

   Algă roşie cu tal lamelar, foliaceu, monostromatic care se îngustează spre bază. Celulele talului nu sunt legate între ele prin plasmodesme, sunt uninucleate şi au un cromatofor stelat. Celulele de la baza talului se împletesc formând o calozitate pentru fixare. Atinge lungimea de până la 30 cm. Se întâlneşte în sezonul rece, până în luna iunie, de la malul apei până la adâncimi de 4 – 5 m, fixată pe substrat dur.
   Clasificare: Regnul Plantae, Încrengătura Rhodophyta, Subdivizia Eurhodophytina, Clasa Bangiophyceae, Subclasa Bangiophycidae, Ordinul Bangiales, Familia Bangiaceae, Genul Pyropia, Specia Pyropia leucosticta.

Pyropia leucosticta

Pyropia leucosticta

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMAŢII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
IULIU MORARIU, IOAN TODOR
– BOTANICĂ SISTEMATICĂ, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ,  BUCUREŞTI – 1972;
I. POP, I. HODIŞAN, D. MITITELU, LUCIA LUNGU, I. CRISTUREAN, GH. MIHAI
– BOTANICĂ SISTEMATICĂ, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ,  BUCUREŞTI – 1983;
MUSTAŢĂ COSTICĂ, MUSTAŢĂ MARIANA, GHEORGHE MIHAI
– REGNURILE LUMII VII, IAŞI – 2004.

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s