Melci şi scoici de mare (Mollusca)

   Molustele reprezinta in fauna Marii Negre principalul grup de nevertebrate marine, datorita largii raspandiri, numarului mare de exemplare si faptului ca reprezinta atat sursa de hrana pentru o gama larga de vietuitoare cat si nisa de habitat prin insusi modul lor de viata.
   Denumirea grupului este data de corpul moale (lat. mollis), protejat la cea mai mare parte dintre moluste de structuri calcaroase care formeaza diferite tipuri de cochilii sau alcatuiesc structuri de protectie si de suport pentru musculatura. Uneori in loc de cochilie, unele moluste pot prezenta spiculi calcarosi.

   Morfologie externa
   Adaptandu-se la cele mai variate conditii de viata, molustele au aspecte si structuri diferite, prezentand, totusi, o serie de caractere comune.
   Corpul unei moluste este alcatuit din cinci regiuni distincte:
   – capul, anterior, purtand organele de simt, gura cu radula si colierul periesofagian. Este bine dezvoltat la gasteropode, mai putin dezvoltat la poliplacofore si scafopode, lipseste la bivalve;
   – piciorul, ventral, diferentiere a tecii musculo-cutanate, servind la locomotie. Este diferit ca forma si marime, ca rezultat al adaptarii la diferitele conditii de mediu. Astfel la gasteropode are forma de talpa iar la bivalve este ca o lama verticala;
   – masa viscerala, dorsala, formata din stomac, glanda digestiva, inima, celomul, rinichii si gonadele;
   – mantaua sau pallium, rasfrangere tegumentara, care inconjoara sacul visceral si delimiteaza o cavitate paleala, primitiv posterioara, continand branhiile, anusul, orificiile excretoare si genitale;
   – cochilia, secretie cutanee a mantalei. Forma sa este variabila (in functie de specie), iar uneori este slab dezvoltata sau chiar absenta.
   Se disting doua forme fundamentale in habitusul molustelor:
   – axa longitudinala lunga, gura si anusul la cele doua extremitati, cea dorso-ventrala scurta (solenogastre, poliplacofore, monoplacofore, bivalve);
   – axa dorso-ventrala mai lunga decat cea antero-posterioara (scafopode, cefalopode, gasteropode). Masa viscerala se bolteste dorsal si in ea patrunde intestinul, curbat in forma de V, anusul deschizandu-se in cavitatea paleala. Cochilia, dorsala, acopera masa viscerala, iar opus se afla capul si piciorul (scafopode, cefalopode). La gasteropode, fenomene secundare din ontogeneza duc la rasucirea asimetrica a cochiliei si a masei viscerale deasupra capului.

   Organizare interna
   Epiderma este ciliata si glandulara, mucusul secretat servind la alunecarea pe substrat.
   Teaca musculo-cutanata se constituie ventral intr-un picior, primitiv cu aspect de talpa pentru tarare si specializat in cursul evolutiei la diferitele moduri de viata. Prezenta cochiliei determina diferentierea muschilor retractori, rasfirati in picior si fixati pe cochilie, servind la retragerea piciorului si a capului in interiorul acesteia. Muschii sunt constituiti din fibre netede cu dispozitie helicoidala, dand aparenta unei striatiuni.
   Sistemul nervos este reprezentat de un plex subepitelial legat de teaca musculo-cutanata, unul profund, al organelor si de un sistem nervos central. Ultimul, la formele primitive, este constituit dintr-un inel periesofagian (comisura cerebroida evolueaza in ganglionii cerebroizi) si doua perechi de trunchiuri longitudinale: una mediana (cordoanele pedioase) in grosimea piciorului pe care il inerveaza, alta laterala si dorsala fata de prima (cordoanele pleuro-viscerale), inervand mantaua si organele interne. Ele pleaca de la ganglionii cerebroizi si sunt legate prin comisuri si conective transversale.  La formele mai evaluate, trunchiurile nervoase se condenseaza, formand ganglionii pediosi, pleurali si viscerali, individualizati sau contopiti intr-un creier.
   Organele de simt sunt reprezentate prin 1-2 perechi de tentacule cefalice (absente la poliplacofore si la solenogastre), ochi, statocisti, osiradii, organul subradular, (prezent la poliplacofore, scafopode, unele gasteropode primitive) si estete. Ochii variaza ca structura si sunt situati pe cap, la Lepidochitone dorsal pe corp, iar la unele bivalve pe marginea mantalei. Statocistii, absenti la poliplacofore si solenogastre, reprezinta invaginari ectodermice, care comunica sau nu cu exteriorul. Sunt inervati de ganglionii cerebroizi. Osiradiile, totdeauna posterioare, localizate pe membrana aferenta a branhiilor, au rol chemoreceptor si tactil, controland suspensiile ajunse in cavitatea paleala odata cu apa.
   Sistemul digestiv este boltit dorsal, stomacul si derivatele sala ocupand varful curburii. Lungimea intestinului si numarul anselor depind de regimul de hrana, iar la gasteropode de rasucirea asimetrica a masei viscerale. Glandele anexe (2 perechi) au origine diferita: cea stomodeala, ectodermica, se deschide in cavitatea bucala sau in esofag; cea stomacala, endodermica, reprezinta glanda digestiva. Gura, subterminala si ventrala, conduce in cavitatea bucala captusita cu cuticula si cu o invaginare posterioara, sacul radular, in care se afla aparatul radular; acesta lipseste la bivalve, corelativ cu regimul microfag, muco-ciliar. Aparatul radular este constituit dintr-o baza cartilaginoasa, odontoforul si o placa cuticularizata, care aluneca pe odontofor – radula – cu numerosi dinti recurbati, dispusi in siruri longitudinale. Radula este secretata de epiteliul laturii ventrale a sacului radular, in care sta rasucita cu dintii spre interior. Odontoforul este actionat de muschi retractori si protractori, fixati pe el si pe radula. Cand odontoforul este tras in cavitatea bucala, dintii radulei razuie substratul. Radula are o crestere continua. Anterior dintii ei se tocesc prin functionare. La unele moluste, lungimea radulei poate depasi lungimea corpului. Structura radulei depinde de regimul alimentar. In peretele dorsal si anterior al cavitatii bucale se deschid glandele salivare (stomodeale), care secreta mucus pentru ungerea radulei. Esofagul tubular, cu epiteliu glandular secretor de mucus, conduce in stomac, care are o regiune anterioara, scutul gastric, cu cuticula si rol in triturarea alimentelor si una posterioara, glandulara, producatoare de mucus.
   Digestia are loc in stomac, a carui aciditate scade vascozitatea mucusului si elibereaza particulele alimentare. Aici se deschid conductele glandei digestive, producatoare de fermenti. Digestia este cavitara in stomac si intracelulara in celulele distale ale cecumurilor glandei digestive. Regiunea posterioara, ciliata, triaza particulele nedigerate si le impinge, prin miscarea cililor, in doua santuri ciliate – tiflosolis – spre intestin. La iesirea din stomac, un cecum producator de mucus, slab delimitat de intestin la formele primitive, imprima cordonului alimentar, prin bataia cililor sai, o miscare de rotatie. Aglutinarea fecalelor intr-un cordon mucos asigura salubritatea cavitatii paleale (respiratorie), prin care fecalele obligatoriu trec, anusul fiind situat aici.
   Respiratia este branhiala. Branhia, primitiv ctenidie bipectinata, este alcatuita din lamele triunghiulare transversale, ciliate si dispuse alternativ pe laturile unui ax lung, numit sept axial, care contine vase de sange, muschi si nervi. Branhia este fixata de plafonul cavitatii paleale printr-o membrana scurta si de peretii laterali ai acesteia printr-o membrana ventrala mai lunga. Cavitatea paleala este impartita astfel in doua etaje: unul ventral, inhalant, in care se afla osfradiul si altul dorsal, exhalant, unde se gaseste glanda hipobranhiala. Secretia mucoasa a glandei hipobranhiale sedimenteaza impuritatile, care sunt conduse apoi spre exterior de curentul de apa, intretinut de bataia cililor cavitatii paleale si a epiteliului branhial. Branhia, osfradiul si glanda hipobranhiala formeaza o unitate functionala. Conditia primitiva este de o pereche posterioara de branhii. Exista reduceri (pulmonate, scafopode) si multiplicari secundare (poliplacofore) ale branhiilor.
   Sistemul circulator este deschis. Sangele oxigenat de la branhii ajunge la inima care la Nopilina (monoplacofor) si in stadiile ontogenetice, este scurta si para (conditie primitiva). La celelalte clase, cele doua ventricole fuzioneaza, iar venele branhiale se dilata in auricule, in numar corespunzator branhiilor si rinichilor. Ventricolul pompeaza sangele prin artere la organe. Intre sistemul arterial si cel venos nu se formeaza capilare, lichidul sanguin ajungand in lacunele care scalda organele. Sangele contine amibocite. Pigmentul respirator este hemocianina, pe baza de cupru, dizolvata in plasma, niciodata in globule. In raport cu hemoglobina vertebratelor, molecula hemocianinei este mare si cu dublu rol: transporta oxigenul si asigura presiunea coloidosmotica a lichidului sanguin. Este incolora, oxidata devine albastra-pal. Putine moluste poseda hemoglobina: Arca, in globule, Planorbis in plasma.
   Desi molustele sunt celomate, celomul lor este redus la mici spatii incluzand inima (pericard) si gonadele (gonocel). Cavitatea principala a corpului este un hemocel, prin care sangele circula si care include majoritatea celorlalte organe interne.
   Sistemul excretor. Rinichii (organele lui Bojanus) sunt metanefridii modificate, in numar de 6 perechi la Neopilina, 2 perechi la Nautilus si o pereche celelalte clase. Orificiul reno-pericardic corespunde palniei, iar porul excretor se deschide in cavitatea paleala. la larvele de gasteropode, exista rinichi larvari (celule ale epidermei care functioneaza ca rinichi tranzitorii.
   Cochilia care reprezinta trasatura caracteristica a molustelor, este o secretie cuticulara dorsala a mantalei, mineralizata prin depunere de carbonat de calciu. Se considera primitiva cochilia unica, turtita sau conica (monoplacofore, gasteropode) si secundara cea a poliplacoforelor, alcatuita din placi dispuse intr-un sir longitudinal. Cochilia este constituita din trei straturi:
   – periostracum, extern si subtire, din conchiolina (o scleroproteina) secretata de celulele marginii mantalei si alcatuita din doua lame (interna si externa) de provenienta diferita;
   – ostracum, stratul principal, format din prisme calcare, imbracate intr-o matrice de conchiolina, prin care se imbina cu patura profunda a periostracului;
   – hipostracum, intern, din sidef, aflat in atingere cu fata externa a mantalei, format din lame calcare orizontale si substanta proteica mai abundenta.
   Ligamentul bivalvelor este un rest nemineralizat al cochiliei primitive. Materialele de constructie a cochiliei sunt aduse in stare dizolvata in sange, iar lichidul extrapaleal, derivat din acesta, traverseaza mantaua, permeabilitatea variind cu anotimpul si varsta individului. La grupele de moluste care au trecut la o viata mai mobila si la o nutritie activa, se remarca diferite grade de reducere a cochiliei, pana la totala ei disparitie (unele gasteropode, cefalopodele actuale).

   Reproducere si dezvoltare
   Molustele se reproduc pe cale sexuata; cu exceptia unor gasteropode (opistobranhiate si pulmonate), sexele sunt separate. Fecundatia externa, considerata cea primitiva, se intalneste la poliplacofore, solenogastre, monoplacofore, bivalve, speciile unor grupe de gasteropode. Fecundatia interna, ingreunata de pozitia orificiilor in cavitatea paleala, determina diferentierea unor dispozitive pentru transferul spermei: organe copulatoare la gasteropode, transformarea unui brat in organ copulator la cefalopode, spermatofori.
   Segmentarea oualor se face in raport cu cantitatea de vitelus din ou. Astfel, segmentarea poate fi totala, egala sau inegala (la majoritatea), sau partiala (discoidala, la cefalopode). Gastrulatia are loc prin epibolie, iar modul de formare al mezodermului este de tip teloblastic. In dezvoltare apare o larva trocofora; la gasteropode si bivalve se interpune larva veliger (derivat al trocoforei), cu coroana ciliara preorala foarte dezvoltata, cochilie, picior, inima, rinichi larvari.

   Sistemele de clasificare incadreaza molustele in opt clase: (Bivalvia, Caudofoveata, Cephalopoda, Gastropoda, Monoplacophora, Polyplacophora, Scaphopoda, Solenogastres), cuprinse in  increngatura Mollusca. In Marea Neagra sunt citate specii apartinad claselor Polyplacophora, Gastropoda, Bivalvia si Scaphopoda.

   Polyplacophora

   Specii de moluste exclusiv marine, traind in zonele infralitorale, pe stanci. Au trasaturi certe de primitivitate si sunt cunoscute ca fosile inca din silurianul inferior.

   Morfologie externa.
   Sunt animale cu simetrie bilaterala si corpul oval-alungit, turtit dorso-ventral si acoperit dorso-lateral de manta. Aceasta secreta 8 placi dorsale, formand cochilia, dispuse intr-un sir longitudinal, imbricate si articulate intre ele si actionate de muschi. Placile sunt colorate in cenusiu sau brun, uneori impestritate cu rosu, galben sau verde. De o parte si de alta a cochiliei se gaseste o extensie a lobilor mantalei (perinotum). Sub perinotum se gaseste santul paleal, la nivelul caruia sunt plasate branhiile. Anterior se gaseste capul, slab delimitat de corp, urmat de un picior musculos, puternic, ce asigura o fixare eficienta a animalului in zonele cu ape agitate din apropierea tarmului. Orificiul anal se deschide posterior, in santul paleal. Lateral, tot in santul paleal se deschid orificiile excretoare si genitale.

   Organizatia interna.
   Cochilia este formata din patru straturi: un periostracum cu structura granulara, strabatut de estete (organe de simt), ostracum, articulamentum (strat caracteristic poliplacoforelor) si hipostracum.
   In tegument se gasesc numerosi spiculi calcarosi. Musculatura, in afara muschilor piciorului si a celor care actioneaza placile cochiliei, este relativ slab dezvoltata.
   Sistemul nervos consta dintr-un inel periesofagian de la care pleaca patru cordoane nervoase longitudinale: doua paleoviscerale si doua pedioase. Cordoanele paleoviscerale se unesc deasupra anusului. Toate cele patru cordoane sunt unite cu comisuri dispuse simetric, sistemul nervos avand un aspect metameric. Ganglionii sunt putini comparativ cu alte grupe de moluste, existand doar doi bucali si doi subradulari. Organele de simt sunt reprezentate prin estete (organe cu rol senzorial tactil, percepand miscarile valurilor); la unele specii estetele devin ochi simpli, cu corp vitros, cristalin si celule fotoreceptoare.
   Sistemul digestiv. Orificiul bucal se continua cu un bulb bucal (faringe) la nivelul caruia se gasesc radula si cele doua falci chitinoase cu care animalul razuie filmul de microorganisme de pe suprafata stancilor. Urmeaza un esofag scurt, apoi un stomac scurt si larg. Intestinul posterior este lung si contorsionat (este de patru ori mai lung decat corpul), deschizandu-se in rect. Glandele anexe tubului digestiv sunt cele doua glande salivare deschise in bulbul bucal anterior fata de cele doua glande zaharoase, hepatopancreasul, masiv, bilobat si ramificat, deschis prin mai multe canale in stomac.
   Sistemul respirator este reprezentat de 3-80 de perechi de branhii bipectinate, piramidale, situate metameric in santul paleal. La poliplacofore se poate observa o reducere progresiva a branhiilor, primele disparand cele din zona capului.
   Sistemul circulator. Inima este tricamerala, fiind alcatuita dintr-un ventricul si doua atrii. In regiunea posterioara a inimii, cele doua atrii comunica unul cu celalalt. De la ventricul porneste anterior aorta, care se ramifica, sangele varsandu-se in final in lacune sanguine. Din aceste lacune, sangele ajunge dupa ce scalda organele interne la nefridii si apoi la branhii, prin cele doua artere branhiale prevazute cu vase branhiale aferente. Dupa oxigenare, sangele ajunge prin vasele branhiale eferente in cele doua vene branhiale care il transporta la atrii.
   Sistemul excretor este reprezentat de doua nefridii lungi, saciforme, cu numeroase ramificatii care comunica cu pericardul prin cate un orificiu reno-pericardic. Orificiile excretoare se deschid in santul paleal, in treimea posterioara a corpului.
   Sistemul genital. Sexele sunt separate. Gonadele sunt unice si provin prin fuzionarea a doua glande genitale simetrice, dupa cum o demonstreaza situatia de la poliplacoforele primitive si existenta a doua gonoducte si a doua orificii genitale.

   Reproducere si dezvoltare
   Nu exista copulatie. Fecundatia este externa in apa de mare. Ouale, depuse izolat sau in ponte gelatinoase, fixate sau lasate in voia curentilor (cu cateva exceptii), se segmenteaza dupa tipul spiral.
   Larva, liber inotatoare si de tip trocofora, absenta la formele incubatoare, traieste 1/4-2 ore, rareori o saptamana si nu se hraneste. Dorsal apar santurile viitoarelor placi, ventral piciorul si sub prototroca o pereche de ochi larvari. Trocofora se transforma direct in adult, trasatura de primitivitate a poliplacoforelor. Hiposfera se alungeste, iar glandele cochiliei, intinse pe toata latura dorsala, incep sa secrete placile. Prototroca degenereaza si animalul cade la fundul marii, devenind un pui de poliplacofor.

   Poliplacoforele sunt reprezentate in Marea Neagra prin putine specii (3), din care la litoralul romanesc au fost semnalate doua (Lepidochitona (Lepidochitona) cinerea, Lepidochitona (Lepidochitona) caprearum), ambele intalnite in zona infralitorala pietroasa de la sud de Constanta.

Lepidochitona (Lepidochitona) cinerea Linnaeus, 1767

   Are o lungime de 10-12 mm si o latime de 0,9 mm. Cochilia calcaroasa se compune din 8 piese dispuse transversal si imbricate. Placile sunt tari, foarte rezistente. In jurul cochiliei mantaua este libera, ventral se afla piciorul musculos, oval. Traieste in zona stancoasa a litoralului, la limita superioara de spargere a valurilor si pana la adancimea de 15-18 m, in ape foarte bine oxigenate. Se hraneste cu algele ce formeaza o pelicula la suprafata stancilor.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Polyplacophora, Subclasa Neoloricata, Ordinul Chitonida, Subordinul Acanthochitonina, Suprafamilia Mopalioidea, Familia Lepidochitonidae, Subfamilia Lepidochitoninae, Genul Lepidochitona, Subgenul Lepidochitona (Lepidochitona).

Lepidochitona (Lepidochitona) caprearum Scacchi, 1836

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Polyplacophora, Subclasa Neoloricata, Ordinul Chitonida, Subordinul Acanthochitonina, Suprafamilia Mopalioidea, Familia Lepidochitonidae, Subfamilia Lepidochitoninae, Genul Lepidochitona, Subgenul Lepidochitona (Lepidochitona).

   Gastropoda
   (Melcii de mare)

   Gasteropodele reprezinta cea mai larga variatie adaptativa printre moluste si corelativ, cea mai mare varietate de forme. Sunt moluste conchifere cu picior ventral,  masa viscerala, cap distinct, cavitate paleala si cochilie asimetrica. Unele specii de gasteropode au cochilia redusa sau absenta, altele prezinta o serie de formatiuni externe care le confera un aspect deosebit, cum sunt de exemplu branhiile tegumentare la o serie de specii marine.

   Morfologie externa
   Capul, slab delimitat de restul corpului, poarta ventral si subterminal gura, dorsal organele de simt (ochi, 1-2 perechi de tentacule, la opistobranhiate o pereche de rinofore). Se prelungeste la formele carnivore intr-un bot (proboscis) de lungimi variabile sau se lateste intr-un scut cefalic. Capul este retras impreuna cu piciorul, in cochilie prin contractia muschiului columelar, care se fixeaza pe columela si se rasfira in picior.
   Piciorul este o o formatiune latita, in forma de talpa, cu ajutorul careia animalul se deplaseaza alunecand pe substrat, ajutat si de secretia bogata a glandei pedioase. Prezinta modificari in legatura cu functiile pe care le indeplineste: fixare pe substrat si pe prada, inot, sau la unele specii, transformat intr-o adevarata ventuza, servind la fixarea pe cochiliile altor moluste.
   Masa viscerala, dorsala, rasucita intr-o spirala asimetrica este tinuta de cele mai multe ori pe dreapta si este permanent cuprinsa in cochilie.
   Mantaua este o rasfrangere rostrala a epiteliului ce inveleste masa viscerala, delimitand cavitatea paleala; la opistobranhiate, mantaua sufera regresiuni pana la disparitia totala, fiind inlocuita printr-un „notum“ simplu sau cu papile, iar branhiile tipice prin branhii secundare, cu localizari diferite pe corp. La pulmonate, mantaua delimiteaza o cavitate pulmonara, care apare ca o invaginare tegumentara ce se adanceste treptat, iar orificiul ei devine pneumostomul, unde se deschide si orificiul excretor. Aceasta cavitate este o formatiune primara, cu alta origine decat cavitatea paleala, redusa la un spatiu mic, sub marginea libera a mantalei, in jurul pneumostomului; cavitatea paleala contine anusul, un osfradiu, uneori si o pseudobranhie. Mantaua inconjura ca un guler rasfrant regiunea colara, care separa capul de masa viscerala si picior, tivind marginea cochiliei, pe care o prelungeste prin depunere permanenta sau periodica de substanta.
   Cochilia, secretata de manta, este constituita din cele trei straturi caracteristice, fiind mai groasa si mai variat colorata la speciile marine. La opistobranhiate este heterogena, suferind reduceri pana la disparitia totala, ca o consecinta a disparitiei mantalei. Acest fenomen se cunoaste si la pulmonate. Uneori cochilia, mica si subtire, este acoperita de manta. Tipic, cochilia este un helicon de inaltimi variabile, rezultat prin rasucirea unui tub conic in jurul unui ax numit columela, diametrul spiralei descrescand spre varf (apex). Deschiderea cochiliei este apertura, iar marginea acesteia peristomul, care poate fi holostom, cand este continuu sau sifonostom, cand formeaza un jgheab (canalul sifonal), prin care patrunde sifonul paleal. Se considera ca rasucirea cochiliei se realizeaza prin inegala depunere de substanta in regiunea marginii anterioare si posterioare a mantalei si poate fi dextra, cand apertura cade pe dreapta liniei ce uneste apexul cochiliei cu baza (majoritatea cazurilor), sau senestra, cand cade pe stanga acesteia. Turele de spira se pot atinge pe axa longitudinala, rezultand o columela plina (cochilie neombilicata), sau nu se ating si columela este goala (cochilie ombilicata). Turele de spira sunt uneori foarte stranse, ultima putand acoperi pe celelalte (cochilie involuta), sau spira este foarte larga, iar cochilia derulata. Spira poate pastra in apex, protoconcha, cochilia primitiva (larvara), care se deosebeste de restul cochiliei prin consistenta si absenta ornamentatiei. Ornamentatia se prezinta ca striuri, coaste, spini, desene pigmentare cu aspect de linii sau pete, caracteristice pentru fiecare specie. La unele gasteropode exista un opercul a carui spira este orientata invers rasucirii cochiliei.

Gastropoda

Structura anatomica la gasteropode

   Organizare interna
   Epiderma este alcatuita dintr-un epiteliu unistratificat, cu celule ciliate pe talpa piciorului si neciliate in rest. Printre celulele epiteliale se deschid canalele celulelor secretoare mucoase sau calcaroase (mai numeroase pe braul mantalei). Corpul celular al acestora se afla situat in derm, glandele mucoase fiind alungite si transparente in timp ce celulele calcaroase sunt masive si opace. La nivelul dermei se afla fibre conjunctive, fibre musculare, lacune si cromatofori.
   Musculatura prezinta particularitati deosebite, in consonanta cu modul de viata al gasteropodelor. La nivelul dermului exista o bogata si puternica musculatura, formata din muschi diagonali, longitudinali si transversali. O a doua categorie de muschi sunt cei retractori, care se prind cu un capat de columela si cu celalat capat de diverse zone ale corpului. Exista astfel muschi retractori ai piciorului, ai tentaculelor, faringelui, tractului genital. O serie de muschi mai mici actioneaza piesele masticatoare la nivelul cavitatii bucale.
   Sistemul nervos este constituit din perechi de ganglioni, corespunzatori principalelor parti ale corpului. Ganglionii cerebroizi trimit nervi la ochi, tentacule, la ganglionii bucali, care inerveaza radula si tot de la ei pleaca doua perechi de conective: cerebro-pedioase la ganglionii pediosi si cerebro-paleale, la ganglionii paleali (pleurali), care inerveaza mantaua si se leaga de ganglionul visceral, impar. Ganglionul visceral trimite nervi la complexul paleal si la masa viscerala iar ganglionii pleurali la manta. Conectivele pleo-viscerale trec prin ganglionii parietali, care inerveaza branhiile, osfradiul, tegumentul si o parte din manta. La speciile evoluate, toti acesti ganglioni sunt concentrati in vecinatatea faringelui. La speciile primitive, conectivele paleo-parieto-viscerale sunt lungi si incrucisate. Conectivul paleo-parieto-visceral drept cu ganglionul parietal trece peste intestin si ajunge dorsal, pe stanga fata de acesta, pleuralul ramanand pe dreapta; parietalul stang si conectivul respectiv, devenite drepte, sunt subintestinale. Ganglionii pleurali nu sunt afectati de torsiune, datorita pozitiei lor anterioare.
   Organele de simt sunt reprezentate prin chemo si tangoreceptori, raspanditi pe tot corpul, dar mai ales pe tentacule si pe marginea mantalei; osfradiu; o pereche de statocisti situati in picior, dar inervati de creier; ochi variat conformati, de la gropite cu deschidere larga sau ingusta, cu retina din celule vizuale si celule pigmentare de sustinere, la ochi veziculosi cu retina, cornee si cristalin. Exista si forme cu ochi rudimentari (unele opistobranhiate) sau oarbe (specii subterane de pulmonate).
   Sistemul digestiv. Gura conduce in cavitatea bucala, unde exista o placa cuticulara exertila, para sau impara, cu margini taioase, maxila, iar pe peretele faringian ventral radula, absenta la putine specii. Radula are un numar mare de dinti (pana la 75.000) si o structura variata. Dintii uniti printr-o membrana cuticulara nu sunt identic conformati, distingandu-se dinti mediani, marginali si obisnuiti, situati in restul zonelor. In spatele limbii, se afla o infundatura prevazuta cu celule odontoblaste care dau nastere in permanenta la noi dinti, dintii radulei consumandu-se continuu. Glandele salivare se deschid in vecinatatea radulei si secreta mucus pentru formarea cordonului alimentar. La unele specii, saliva contine venin. Intestinul mediu este diferentiat anterior intr-un stomac, uneori cu mai multe compartimente. In el se deschide glanda digestiva, de cele mai multe ori asimetrica. Epiteliul glandei digestive contine doua feluri de celule: calcaroase (produc calcar, folosit in formarea cochiliei) si digestive (secreta fermenti pentru digestia cavitara, din stomac si cea intracelulara, in diverticulele glandei digestive, unde are loc si absorbtia substantelor nutritive). Sistemul digestiv si mecanismul digestiei prezinta adaptari la regimul de hrana foarte variat. La speciile ierbivore, radula are dintii mici, iar esofagul, inainte de a se deschide in stomac, se largeste intr-o gusa pentru stocaj, unde incepe digestia, sub actiunea enzimelor produse de glandele salivare (amilaza, celulaza). Carnivorele au dintii radulei mai putini si mai mari, iar gura pe un proboscis, in care se afla cavitatea bucala, radula si esofagul. In timpul hranirii, proboscisul este scos afara din teaca in care este tinut in repaus. Prada o constituie echinodermele, bivalvele si chiar alte gasteropode. Pradatorul perforeaza cochiliile cu ajutorul radulei si a unei glande a carei secretie produce demineralizarea. Prin orificiul obtinut introduce proboscisul si suge continutul. Gasteropodele cu regim microfag, care se hranesc cu suspensii, poseda stilet cristalin. Enzimele sale, eliberate prin frecarea varfului liber de o placa cuticulara din peretii stomacului, descompun hidratii de carbon.
   Respiratia la formele marine este branhiala. Formele primitive (Vetigastropoda) au in cavitatea paleala doua branhii (ctenidii), la celelalte, ctenidia dreapta regreseaza, iar cea stanga ramane cu lamelele numai pe o parte. La multe specii, ctenidiile dispar, fiind inlocuite cu branhii secundare (Sacoglossa, Nudibranchia). La pulmonate se dezvolta cavitatea pulmonara, care merge pana la pericard si contine o retea de capilare sanguine in peretele ei. Ansamblul functioneaza ca un plaman, in comunicare cu exteriorul prin pneumostom.
   Sistemul circulator. Inima este situata in vecinatatea organelor respiratoare. Primitiv este simetrica, cu un ventricul si doua auricule, corelativ cu prezenta a doua branhii. La majoritatea gasteropodelor inima este asimetrica, pastrandu-se numai auriculul stang (la origine drept). Ventriculul pulseaza sange in aorta, care se bifurca intr-o artera viscerala si una cefalica, cu ramificatii la cap, faringe, manta si picior, de aici sangele ajunge in lacune, apoi in rinichi, la branhii si oxigenat se reintoarce la inima.
   Sistemul excretor. Rinichii, o pereche la formele primitive, se reduc la unul singur, in general cel stang. Peretii sacului renal prezinta cute cu lacune sanguine, marind mult suprafata excretoare. La gasteropodele terestre, principalul produs de excretie este acidul uric, la cele revenite la viata acvatica (Planorbis, Lymnaea), scade cantitatea acidului uric, iar gasteropodele marine excreta amoniac.
   Sistemul genital. Cu exceptia opistobranhiatelor si pulmonatelor care sunt hermafrodite, majoritate speciilor au sexele separate. Gonadele si gonoductele sunt impare. La diotocarde (Vetigastropoda), rinichiul drept serveste ca gonoduct. Uneori exista un penis cefalic, iar conductul femel se diferentiaza intr-un uter. La speciile hermafrodite exista un ovotestis, care produce ovule si spermatozoizi. Conductul hermafrodit se deschide in cavitatea paleala. In alte cazuri, conductul se dedubleaza intr-un ovospermiduct, cele doua conducte genitale, mascul si femel, deschizandu-se independent la exterior sau intr-un atriu genital. Un receptacul seminal serveste la inmagazinarea spermei, primita de la partener. Conductul hermafrodit si vaginul sunt in legatura cu glande anexe (glanda albuminipara, glandele multifide). In atriul genital se deschide buzunarul dardului, in care se afla un stilet calcaros, cu rol excitant, dardul, infipt in pielea partenerului in timpul imperecherii. Partea distala a spermiductului diferentiaza un penis, uneori foarte lung.

    Asimetria
   Aceasta trasatura, caracteristica gasteropodelor actuale, s-a stabilit in decursul evolutiei, pornind de la forme bilateral-simetrice, asa cum o dovedesc fosilele din cambrian. Ea este o consecinta a torsiunii pe care o sufera visceropallium in raport cu cephalopodium si afecteaza cochilia, ansa digestiva, complexul paleovisceral, cu reducerea organelor de pe o latura si conectivele sistemului nervos.
   In stabilirea asimetriei se disting trei etape principale care se recunosc in dezvoltarea ontogenetica si in anatomia adultilor:
   – flexiunea endogastrica, determinata de cresterea pozitiv-alometrica a fetei dorsale sub influenta axei secundare de crestere, care este oblica pe axa principala, longitudinala a corpului. Dezvoltarea exagerata a complexului paleal determina o curbura ventrala, care aduce anusul din pozitie posterioara, opus gurii, in pozitie antero-ventrala, in vecinatatea ei. Flexiunea endogastrica nu este un caracter propriu gasteropodelor, ea exista si la cefalopode;
   – flexiunea exogastrica se realizeaza independent de flexiunea intestinului si de torsiune. Incepe printr-o curbura a sacului visceral in sens invers curburii ventrale, cu tendinta de a se rasuci asimetric, in sens dextru sau senestru, intr-o spirala conica, antrenand si cochilia;
   – torsiunea de 180º, trecand prin 90º, este rotirea complexului paleo-visceral in jurul axei longitudinale a corpului, incat cavitatea paleala cu organele sale si anusul ajung intai in dreapta (torsiune de 90º), apoi anterior si deasupra capului. Ca o consecinta, organele complexului paleo-visceral isi schimba pozitia, cele stangi ajungand pe dreapta, iar branhiile inaintea inimii si cu varfurile indreptate anterior; conectivele pleuro-viscerale se incruciseaza, cel drept trecand deasupra intestinului. Situatia eutineura (conective drepte, neincrucisate) de la majoritatea opistobranhiatelor si pulmonatelor, este interpretata ca o torsiune partiala (90º), ca o detorsiune sau ca o urmare a fenomenului de cefalizare.
   Numeroase ipoteze au incercat si incearca sa explice semnificatia biologica a fenomenelor care au dus la asimetrie. Una din cele mai plauzibile este cea a lui Walter Garstang  (1929): asimetria apare ca o mutatie larvara, ce implica asimetria a doi muschi larvari ancestrali si raspunde unei necesitati larvare; ea se desavarseste printr-o crestere alometrica.
   Rasucirea cochiliei si torsiunea sunt doua fenomene care s-au petrecut independent in evolutia gasteropodelor. Cochilia primitiva, plan-spirala, crestea in diametru cu fiecare spira adaugata, inconvenient inlaturat prin rasucirea helicoidala, asimetrica, in jurul columelei, rezultand helicoconul gasteropodelor actuale. Ea apasa insa pe latura dreapta a animalului; a urmat modificarea orientarii axului columelar, care a devenit oblic pe axul longitudinal al corpului, iar apexul cochiliei indreptat posterior. Rasucirea cochiliei si inclinarea pe dreapta au determinat reducerea partii drepte a cavitatii paleale si a organelor de aici (branhie, rinichi, auricul), la origine stangi, pana la disparitia lor totala. Se ajunge astfel la organizarea gasteropodelor actuale, cu exceptia vetigastropodelor (diotocarde), la care organele complexului paleal se pastreaza simetrice.

   Reproducere si dezvoltare
   In momentul copulatiei, gasteropodele hermafrodite functioneaza si ca femela si ca mascul. Helix (si in general pulmonatele) isi depune ouale in pamant in mici gropi, iar speciile de apa dulce (Hygrophila) in ponta gelatinoasa pe plantele din apa. Gasteropodele marine au ponte gelatinoase masive sau in siraguri, alteori coconi pergamentosi. Viviparus viviparus naste pui vii, dezvoltarea avand loc in uter.
   Segmentarea este spirala (la cele marine), desfasurandu-se ca la anelide. Dupa gastrulatie rezulta o larva inotatoare de tip trocofora, cu placa sincipitala si prototroca. Ulterior, prototroca se largeste intr-un velum cu doi sau mai multi lobi marginali ciliati, larva numindu-se veliger. Aceasta poarta pe dorsum o cochilie embrionara, iar ventral primordia piciorului si o invaginare care reprezinta viitoarea cavitate paleala. Evolutia veligerului difera. Din ouale bogate in vitelus, eclozeaza pui asemanatori parintilor sau veligeri dezvoltati, cu viata planctonica scurta (cateva zile sau ore). Ouale mici, sarace in vitelus, dau veligeri cu viata planctonica lunga (2-4 saptamani la Patella), timp in care se hranesc si cresc, dar sunt decimate de planctonofagi. In alte cazuri, veligerii raman in cocon, consumand ovulele-surori incat, chiar daca sunt feriti de pericolul oferit de viata planctonica, numarul de larve eclozate este mic. La formele terestre si la formele dulcicole derivate din forme terestre dezvoltarea se face direct, stadiile larvare fiind depasite in timpul dezvoltarii in interiorul oului.

Veliger

Veliger

   In urma dezvoltarii studiilor de filogenie moleculara s-a produs o reorganizare considerabila din punct de vedere al incadrarii taxonomice a gasteropodelor. Clasificarea initiala a clasei Gastropoda in trei subclase, Prosobranchiata, Opistobranchiata si Pulmonata, stabilita ca standart de Thiele in 1929-1931 (inca acceptata in manualele importante), a fost modificata. World Register of Marine Species include in clasa Gastropoda, sapte subclase (Vetigastropoda, Neomphalina, Cocculiniformia, Neritimorpha, Patellogastropoda, Caenogastropoda, Heterobranchia)  plus o grupa (Incertae sedis), ce cuprinde gasteropodele care din diferite motive nu pot fi subordonate acestora.
   Gasteropodele (melcii) sunt grupul cel mai numeros de moluste de la Marea Neagra. Sunt citate 195 de specii marine, salmastricole si dulcicole eurihaline, din care aproape jumatate si in zona litoralului romanesc. Dominante sunt formele de origine atlanto-mediteraneana, alaturi de care apar putine specii endemice sau specii invazive.

   Vetigastropoda

   Gasteropode marine considerate printre cele mai primitive. Cochilia este neinrulata, derulata sau inrulat conica, de dimensiuni variate. Au doua branhii in cavitatea paleala. Inima prezinta doua atrii, sistemul excretor cu doi rinichi iar radula are numerosi dinti marginali. Cu unele exceptii sexele sunt separate. Din acest grup, in Marea Neagra sunt mentionate 19 specii apartinand familiilor Calliostomatidae, Fissurellidae, Phasianellidae, Scissurellidae si Trochidae.

   Fissurellidae. Cochilia la acest grup de gasteropode este conica, neinrulata, cu un orificiu oval sau circular superior, in zona apexului. Traiesc pe stanci, in zona intertidala, hranindu-se cu epibioza de pe pietre. In Marea Neagra sunt mentionate doua specii, Diodora graeca, numai in imediata apropiere a Bosforului si Emarginula rosea, pe coasta anatoliana.

Diodora graeca Linnaeus, 1758

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Vetigastropoda, Suprafamilia Fissurelloidea, Familia Fissurellidae, Subfamila Diodorinae, Genul Diodora.

Diodora graeca

Diodora graeca

   Phasianellidae. In Marea Neagra, speciile Tricolia speciosa, Tricolia tenuis si Tricolia pullus, din care ultima si in zona litoralului romanesc.

Tricolia pullus Linnaeus, 1758

   Acest gasteropod are o cochilie atractiva, oval-alungita, cu opercul calcaros. Atinge lungimi de doar 8-9 mm. Desenul cochiliei se compune din linii spirale alcatuite din numeroase puncte mici si rosii. Fondul este maroniu, galben sau rosu. Interiorul aperturii este fara sidef. Desi mica cochilia este foarte rezistenta. Se gaseste in numar mare pe substraturi nisipoase in zona litorala, adesea printre plantele marine. Se hraneste cu substante organice depuse pe plante sau pe roci. In Marea Neagra este raspandit pana la 25-30 de metri adancime, pe funduri bogate in scradis grosier.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Vetigastropoda, Suprafamilia Phasianelloidea, Familia Phasianellidae, Genul Tricolia.

Tricolia pullus

Tricolia pullus

Tricolia pullus

    Trochidae. Gasteropode cu cochilia inrulata, masiva, conica, cu periostracumul putin persistent, prezinta o singura branhie in cavitatea paleala dar are inima cu doua atrii. In Marea Neagra traiesc circa 12 specii, din care Gibbula divaricata, este relativ comuna la tarmul romanesc, pe fundurile stancoase din zona infralitorala.

Gibbula divaricata Linnaeus, 1758

   Are o cochilie de marime medie, atingand lungimea de 23 mm si latimea de 19 mm. Cochilia este de forma conica, turtita si cu sase spire umflate. Unele sunt netede, altele au numeroase spirale striate de marimi diferite. Fondul cochiliei este galben-verde, cu o retea de linii radiare compuse din pete rosu-carmin. Interiorul aperturii este sidefat. Se gaseste din abundenta in zona litorala pietroasa, pana la 15-20 m, unde exista plante de mare, cu care se hraneste. La noi in sudul litoralului.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Vetigastropoda, Suprafamilia Trochoidea, Familia Trochidae, Subfamilia Cantharidinae, Genul Gibbula.

Gibbula divaricata

Gibbula adriatica Philippi, 1844

   Acest gasteropod are o cochilie conica masurand pana la 13,5 mm inaltime si 12,5 mm diametru si este compusa din 6-7 spire intrucatva convexe separate de suturi adanci. Suprafata externa poarta striuri spirale putin convexe. Culoarea este variabila, fondul fiind galben-pal spre roscat  cu pete neregulate brun-intunecate si albe adesea separate de una sau doua linii rosiatice. Se gaseste in numar mare in regiunea superioara a zonei litorale, printre stanci si plante marine, pe coastele de sud ale Marii Negre.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Vetigastropoda, Suprafamilia Trochoidea, Familia Trochidae, Subfamilia Cantharidinae, Genul Gibbula.

Gibbula adriatica

   Neritimorpha

   Grup prezent in regiunea Marii Negre cu 7 specii, apartinand familiei Neritidae.

   Neritidae. Gasteropode cu cochilie globuloasa, scunda, cu ultima tura de spira larga. In cavitatea paleala este prezenta o singura ctenidie. Neritidele sunt adaptate la viata in ape salmastre sau dulci, existand si specii marine. Genul Theodoxus include gasteropode de talie mica, 4-8 mm, cu cochilia de culoare alba cu numeroase dungi inchise de culoare neagra, maronie sau rosie.
   Theodoxus pilidei (Tournouêr, 1879), cu cochilia ornata cu coaste masive, este o specie ca si disparuta din apele Marii Negre.

   Patellogastropoda

   Din acest grup, in Marea Neagra o singura specie Patella caerulea.

   Patellidae. Gasteropode cu cochilia conica, neinrulata, dar fara orificiu apical, uneori aplatizata dorsal sau lateral. In Marea Neagra patrunde specia Patella caerulea (foarte rara in dreptul coastelor romanesti).

Patella caerulea Linnaeus, 1758 

   Specie cu cochilia nespiralata, conica, avand partea posterioara mai latita decat cea anterioara. Fata externa prezinta numeroase coaste radiare subtiri si egale, intretaiate de striurile de crestere. Apexul este situat aproape central, peristomul neted. Are lungimea de 45 mm, latimea de 38 mm si inaltimea de 18 mm. Fata externa este alb-galbuie sau cenusie, iar cea interna, portelanie. Traieste in zona supralitorala, fixata pe stancile batute de valuri.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Patellogastropoda, Suprafamilia Patelloidea, Familia Patellidae, Genul Patella.

Patella caerulea

Patella caerulea

Patella caerulea

   Caenogastropoda

   Speciile acestui grup de gasteropode  au o singura ctenidie in cavitatea paleala, cea stanga. Inima prezinta un singur auricul iar sistemul excretor are un singur rinichi. Sistemul nervos are tendinta de concentrare. Unele specii au sexele separate, altele sunt hermafrodite. Cea mai mare parte a speciilor sunt marine. Este grupul cel mai numeros de gasteropode de la Marea Neagra (99 specii).

   Hydrobiidae. Gasteropode de talie mica, cu cochilie alungita, fragila, de cele mai multe ori neteda, lipsita de ornamentatii. Animalul prezinta o trompa alungita, iar ochii se afla la baza tentaculelor. In zona Marii Negre sunt citate  34 de specii, din care unele, precum Hydrobia acuta si Ecrobia ventrosa pe algele din apele marine romanesti de mica adancime.

Hydrobia acuta Draparnaud, 1805

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul Littorinimorpha, Suprafamilia Truncatelloidea, Familia Hydrobiidae, Genul Hydrobia.

Hydrobia acuta

Hydrobia acuta

Hydrobia acuta

Ecrobia ventrosa Montagu, 1803

   Are cochilia subtire, lucioasa, transparenta de forma variabila cu o lungime de 5 mm si diametrul de 2,5 mm. Traieste de-a lungul litoralului nostru, in zonele mai indulcite, la adancimi de 7-50 m, in fata gurilor Dunarii, in Razelm, pe funduri maloase si nisipos-maloase.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul Littorinimorpha, Suprafamilia Truncatelloidea, Familia Hydrobiidae, Genul Ecrobia.

Ecrobia ventrosa

Ecrobia ventrosa

   Rissoidae. Gasteropode de talie mica cu cochilia alba portelanoasa, ornata cu coaste sau cu siruri de puncte roscate. In Marea Neagra 14 specii, din care la litoralul romanesc o specie comuna este Rissoa splendida, pe vegetatia algala.

Rissoa splendida Eichwald, 1830

   Are cochilia oval-conica, relativ solida, sticloasa, cu apexul ascutit, formata din sapte ture. Inaltimea 5,7 mm, latimea 2,7 mm. Suprafata cochiliei prezinta numeroase coaste. Apertura este larga si ovala.  Fondul transparent, sticlos sau alb translucid cu siruri spiralate de puncte si dungi cafenii. Apexul si peristomul sunt de culoare albastruie-violeta ca ametistul. Este o specie care traieste la adancime mica, printre plante, indeosebi in zonele cu Zostera.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul Littorinimorpha, Suprafamilia Rissooidea, Familia Rissoidae, Subfamilia Rissoinae, Genul Rissoa.

Rissoa splendida

Rissoa splendida

Rissoa lilacina Récluz, 1843

   Specie prezenta si in apele marine romanesti.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul Littorinimorpha, Suprafamilia Rissooidea, Familia Rissoidae, Subfamilia Rissoinae, Genul Rissoa.

Rissoa lilacina

Rissoa lilacina

   Littorinidae. In apele Marii Negre si la litoralul romanesc, specia Melarhaphe neritoides.

Melarhaphe neritoides Linnaeus, 1758

   Cochilia acestei moluste creste pana la o inaltime de 9 mm. Este sferica, cu 5 spire, ultima dintre ele fiind puternic umflata. Suprafata este fara sculpturi spirale. Coloratia este foarte variata, mergand de la brun-inchis spre violet, cu pete albe si albastre in jurul marginii ultimei spire. Este o specie comuna in zona de spalare a valurilor pe tarmurile stancoase, adesea printre algele brun-albastre de pe roci, pana la 10 metri adancime. Cochilia dura are apertura inchisa cu un opercul, fiind foarte rezistenta la deschidere. Acest melc este tolerant la schimbarile de salinitate ale apei. Hrana consta mai ales din pelicula de plante care cresc pe roci. Adesea exista in numar asa de mare pe stanci incat acestea par acoperite de mii de bile mici. Sexele sunt separate. Ouale sunt fertilizate in interiorul corpului femelei si eliberate unul cate unul sau pot fi descarcate si toate odata, inchise intr-un invelis protector.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul Littorinimorpha, Suprafamilia Littorinoidea, Familia Littorinidae, Subfamilia Littorininae, Genul Melarhaphe.

Melarhaphe neritoides

Melarhaphe neritoides

Melarhaphe neritoides

   Calyptraeidae. Specii cu cochilia fragila, conica, cu ultima tura de spira foarte larga. In Marea Neagra si in apele marine romanesti, Calyptraea chinensis.

Calyptraea chinensis Linnaeus, 1758

   Este un gasteropod cu o cochilie mica, rotunda turtit-conica, cu un apex central evident, masurand pana la 30 mm diametru si 7 mm inaltime. Culoarea este albicioasa cu tenta maronie. Interiorul aperturii este caramiziu. Traieste ancorat de sustraturi dure. In Marea Neagra este intalnit in circalitoral, legat de bancurile de midii din adanc, in general intre 20-60 de metri adancime.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul Littorinimorpha, Suprafamilia Calyptraeoidea, Familia Calyptraeidae, Genul Calyptraea.

Calyptraea chinensis

Calyptraea chinensis

   Triphoridae. In Marea Neagra se intalnesc pe tarmurile vestice si nordice, speciile Marshallora adversa si Monophorus perversus.

Monophorus perversus Linnaeus, 1758

   Spre deosebire de alte gasteropode, are o cochilie senestra (infasurata spre stanga), subtire si de forma conica cu o lungime de 30 mm si diametrul de 4 mm. Alungitul con este compus din numeroase spire netede, de obicei 12-14, separate prin suturi superficiale. Gura cochiliei este scurta, cu capacul sifonal curbat. Cochilia este frumos sculptata. Spirele sunt acoperite cu striuri constand dintr-un set de proeminente ca niste perle, dispuse aproape una de alta. Spiralele superioare au randuri duble de astfel de proeminente. Culoarea cochiliei este roscat-brun. Specia se gaseste pe sub rocile din zona litorala, dar coboara si pana la adancimea de 80 de metri.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul (Caenogastropoda), Suprafamilia Triphoroidea, Familia Triphoridae, Genul Monophorus.

Monophorus perversus

   Epitoniidae. In Marea Neagra, speciile Epitonium clathrus (prezenta si la litoralul romanesc) si Epitonium turtonis.

Epitonium turtonis Turton, 1819

   Cochilia este un con foarte alungit compus din 12-14 spire convexe infasurate regulat, separate de suturi destul de adanci. Masoara pana la 43 mm lungime si 13 mm diametru. Suprafata este decorata cu santuri estompate, inguste. Fiecare spira se incruciseaza cu 8-10 creste, legate intre ele de la o spira la alta astfel incat formeaza o linie continua. Gura cochiliei este ovala cu baza ingrosata, recurbata, apartinand ultimei spire si inchisa de un opercul brun-inchis. Cochilia are o nuanta maronie, uneori cu un desen slab constand din linii si spirale brune. Crestele sunt colorate dar intr-o nuanta mai deschisa. Traieste pe substraturi stancoase si nisipoase, la adancimi de 10-80 de metri.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul (Caenogastropoda), Suprafamilia Epitonioidea, Familia Epitoniidae, Genul Epitonium.

Epitonium turtonis

Epitonium turtonis

   Cerithiidae. Gasteropode marine, cu cochilia alungita, inalta, cu numeroase ture de spira. Ornamentatia consta din coaste prevazute cu tuberculi dispusi regulat. In Marea Neagra sunt semnalate speciile: Cerithium vulgatum (specie comuna in Mediterana, gasita in stare fosila in depozitele de varsta cuaternara din Delta Dunarii), Bittium reticulatum si Bittium submamillatum (prezente si in apele marine romanesti).

Cerithium vulgatum Bruguière, 1792 

   Este un gasteropod cu dimensiuni cuprinse intre 35-70 mm lungime si 10-20 mm diametru, care traieste pe fundurile maloase, intre 10-30 m adancime, pe bancurile de midii sau stridii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul (Caenogastropoda), Suprafamilia Cerithioidea, Familia Cerithiidae, Subfamilia Cerithiinae, Genul Cerithium.

Cerithium vulgatum

Cerithium vulgatum

Cerithium vulgatum

Bittium reticulatum da Costa, 1778

   Este o specie reprezentativa a genului, distingandu-se prin cochilia ascutit-turiculata si spiralele ornamentate cu tuberculi dispusi in benzi formand un desen regulat. Apertura are marginea usor ondulata, sifonul este scurt. Culoarea este brun-inchisa, uneori negricioasa la exemplarele vii. Este o specie mica, cu inaltimea de 13-16 mm si diametrul de 3-4 mm. In Marea Neagra, specie infralitorala, fitofila, comuna pe toate tipurile de substrat dur, intre 4-15 m adancime.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul (Caenogastropoda), Suprafamilia Cerithioidea, Familia Cerithiidae, Subfamilia Bittiinae, Genul Bittium.

Bittium reticulatum

Bittium reticulatum

  Bittium submamillatum de Rayneval & Ponzi, 1854

   Specie cu cochilia de circa 5-8 mm, caracteristica fundurilor maloase, la adancimi mari.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul (Caenogastropoda), Suprafamilia Cerithioidea, Familia Cerithiidae, Subfamilia Bittiinae, Genul Bittium.

   Turritellidae. In Marea Neagra, Turritella communis (numai in apropierea Bosforului).

Turritella communis Risso, 1826

   Cochilia este ascutita si in forma de turn, atingand lungimea de 50 mm si diametrul de 15 mm. Are numeroase spire, 14-19, separate de suturi superficiale. Apertura este acoperita de un opercul cornos. Suprafata cochiliei este marcata de creste spirale de diferite marimi. De regula 3-5 spire sunt mai aspre, restul fiind fine. Culoarea este variabila de la caramiziu-violet spre roz, uneori alba, adesea cu linii brune. Se gaseste in numar mare pe substraturi maloase, nisipoase sau cu pietris, cel mai adesea la adancimi de 10-40 m, dar poate cobora pana la adancimea de 200 de metri. Hrana consta in alge mici si particule animale filtrate din apa ce scalda branhiile.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul (Caenogastropoda), Suprafamilia Cerithioidea, Familia Turritellidae, Subfamilia Turritellinae, Genul Turritella.

Turritella communis

Turritella communis

   Nassariidae. Specii necrofage, cochilia cu aspect variat. In Marea Neagra: Nassarius incrassatus, Nassarius nitidus, Nassarius reticulatus, Cyclope neritea si Cyclope pellucida.

Nassarius reticulatus Linnaeus, 1758

   Este una din speciile comune in Marea Neagra (prezenta si la litoralul romanesc) pe fundurile nisipoase putin adanci. Cochilia este solida, conica-ovala, compusa din 8-9 spire separate de suturi superficiale. Atinge lungimea de 32 mm si latimea de 18 mm. Suprafata este marcata proeminent de numeroase coaste in forma de spirala. Culoarea este variabila cu nuante de galben, caramiziu si brun. Este o specie necrofaga, hranindu-se cu cadavrele diferitelor animale marine. Traieste ascuns in nisip si se fereste de pradatori printr-un reflex ce consta in 8-9 salturi violente succesive.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul Neogastropoda, Suprafamilia Buccinoidea, Familia Nassariidae, Genul Nassarius.

Nassarius reticulatus

Nassarius reticulatus

Nassarius reticulatus

Cyclope neritea Linnaeus, 1758

   Cochilia acestei moluste este foarte plata, groasa si asemanatoare cu un nasture, alcatuita din 4-5 spire lipite strans una de alta. Ultima spira este foarte ampla si alcatuieste cea mai mare parte din cochilie. Apertura este ovala cu ingrosari imprejur. Atinge inaltimea de 8 mm si diametrul de 12-14 mm. Suprafata cochiliei este neteda si lucioasa, variat si frumos colorata. Fondul este de obicei galben-pal cu irizatii maronii si acoperit cu variate desene pe partea superioara. Partea inferioara este de obicei colorata in nuante mai palide. Apertura este galbuie. In interior este ornamentata cu aceiasi retea de desene aramiu-roscate ca si cele de deasupra. In Marea Neagra este raspandit in infralitoralul nisipos, in ape putin adanci, pana la 20 de metri, dar coboara si pana la 40-50 de metri. Specie prezenta si in apele marine romanesti.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul Neogastropoda, Suprafamilia Buccinoidea, Familia Nassariidae, Genul Cyclope.

Cyclope neritea

Cyclope neritea

Cyclope neritea

   Muricidae. In Marea Neagra sunt citate patru specii: Rapana venosa,  Trophonopsis breviata, Trophonopsis muricata si Ocenebra erinaceus,   

Rapana venosa Valenciennes, 1846

   Originar din Marile Extremului Orient (Marea Japoniei, Marea Chinei de Sud), rapana a patruns in bazinul pontic in anii 1930 -1940. Este semnalat pentru prima data în zona portului Novorosiisk, in 1947. Specie rapitoare, fara dusmani naturali sau concurenti la hrana, Rapana se raspandeste rapid atat spre est, pe coastele Caucazului cat si spre sud, pe cele anatoliene sau spre vest, decimand bancurile de stridii si midii. In 1963 apare si in dreptul litoralului romanesc.
   Este un gasteropod de talie mare, cu cochilia globuloasa, cu spira evidenta, formata din 3-4 anfracte, care cresc incet si regulat, cu ultimul anfract foarte dezvoltat, mult dilatat. Dimensiunile maxime ale cochiliei sunt 70-120 mm inaltime si 90 mm latime. Suprafata este diferit ornamentata si prezinta un sir de mameloane dispuse in spirala pe partea superioara a ultimului anfract. Mameloanele se continua pe penultimul anfract, de asemenea pe suprafata cochiliei se observa si usoare coaste longitudinale. Apertura este foarte larga, de forma ovala, stralucitoare în interior si cu o culoare portocalie-roscata, marginile aperturii prezinta cute. Ombilicul este marginit de o ingrosare puternica, care formeaza o creasta pe marginea inferioara a cochiliei. Coloritul general este brun-roscat, adesea cu benzi brune sau striuri colorate mai intens. De obicei, cochiliile colectate proaspat sau cu molusca vie in interior sunt acoperite de cruste de briozoare, cu exemplare de Amphibalanus sau alge.
   Rapana se intalneste pe fundurile stancoase intre 4-10 m adancime, cu o densitate mai mare intre 9-10 m (intre 10-12 exemplare/m2). Uneori, poate fi observat si la adancimi mai mici de 30-35 cm, pe portiunile umbrite ale pietrelor, in zona aglomerarilor de midii.
   Exemplarele de Rapana consuma bivalve fixate pe substrat dur, dar se pot infunda si in sediment pentru a captura specii sedimentofile. In fapt, Rapana a contribuit in mod substantial la distrugerea populatiilor de stridii pontice. Lipsa unor specii de bivalve ca Ostrea edulis, Mytilus galloprovincialis, Gibbomodiola adriatica din unele habitate, a obligat gasteropodul sa atace si alte specii cum sunt Chamelea gallina, Spisula subtruncata sau Mya arenaria, dupa patrunderea acesteia in Marea Neagra. Astfel, Rapana a reusit sa populeze nu numai portiunile de platforma continentala caracterizate prin funduri stancoase, unde se intalnesc midii, dar si zone cu fund nisipos. Ulterior, ca urmare a scaderii resurselor de hrana si a pescuitului intensiv, populatiile gasteropodului inregistreaza o diminuare a efectivelor.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Caenogastropoda, Ordinul Neogastropoda, Suprafamilia Muricoidea, Familia Muricidae, Subfamilia Rapaninae, Genul Rapana.

Rapana venosa

Rapana venosa

Rapana venosa

    Heterobranchia

   Din acest grup sunt prezente in Marea Neagra circa 69 de specii, cuprinse in infraclasele Opisthobranchia si Pulmonata.

   Opisthobranchia. Gasteropode in marea lor majoritate marine, bentale sau pelagice, cu sau fara cochilie. In cazul speciilor fara cochilie corpul capata o simetrie bilaterala secundara. Prezinta tentacule si rinofori. Piciorul poate fi adesea latit, transformandu-se in falduri inotatoare cu aspect variat. Branhia primara este de cele mai multe ori disparuta si inlocuita cu branhii tegumentare cu aspect variabil, dispuse de obicei dorsal. Exista specii la care respiratia se face la nivelul tegumentului. Sistemul nervos cu cordoanele nervoase incrucisate numai la formele primitive. Ochii sunt redusi iar statocistul este prezent. In majoritatea cazurilor, opistobranhiatele sunt hermafrodite. Sistematica grupului este controversata si pretabila la interpretari. In Marea Neagra infraclasa Opisthobranchia include 32 specii din ordinele Cephalaspidea, Sacoglossa, Acochlidiacea, Anaspidea si Nudibranchia.

   Cephalaspidea. Specii de talie mica sau medie, sedimentofile sau fitofile, cu cochilie prezenta. Aceasta este completata anterior la multe specii cu un scut cefalic cu care animalul sapa gropi in sedimente. In Marea Neagra se intalnesc specii apartinand familiilor Retusidae (Retusa truncatula, Cylichnina umbilicata), Cylichnidae (Cylichna cylindracea) si Haminoeidae (Haminoea navicula), specii relativ frecvente pe fundurile sedimentare, de la 4 la peste 100 m adancime, acolo unde conditiile o permit. Cochilia lor este alba, fragila, cilindrica sau ovoidala, de maximum 5-6 mm, cu apertura inalta, ingusta superior si larga inferior. In Marea Neagra sunt prezente 11 specii din care 6 specii si la litoralul romanesc.

Haminoea navicula da Costa, 1778

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Heterobranchia, Infraclasa Opistobranchia, Ordinul Cephalaspidea, Suprafamilia Haminoeoidea, Familia Haminoeidae, Genul  Haminoea.

Haminoea navicula

Haminoea navicula

   Sacoglossa. Gasteropode marine, fitofage, care se hranesc cu continutul algelor si a zosterei. In Marea Neagra, familia Limapontiidae cu speciile Calliopaea bellula si Limapontia capitata.

Calliopaea bellula d’Orbigny, 1837

   Este o specie din Marea Neagra, cu corpul alungit, cu branhii secundare tegumentare, foarte numeroase, de talie mica, fitofila, intalnita in zona infralitorala.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Heterobranchia, Infraclasa Opistobranchia, Ordinul Sacoglossa, Subordinul Plakobranchacea, Suprafamilia  Limapontioidea, Familia Limapontiidae, Genul Calliopaea.

Calliopaea bellula

Calliopaea bellula

Limapontia capitata O. F. Müller, 1774

  Este o specie de circa 7 mm lungime, intalnita in infralitoralul pietros al Marii Negre, pe alge. Se recunoaste dupa capul prevazut cu doi lobi laterali mari si posteriorul ascutit.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Heterobranchia, Infraclasa Opistobranchia, Ordinul Sacoglossa, Subordinul Plakobranchacea, Suprafamilia  Limapontioidea, Familia Limapontiidae, Genul Limapontia.

Limapontia capitata

   Acochlidiacea. Speciile acestui grup de gasteropode au talia mica, cu rinofori si numeroase papile dorsale. Sub tegument, dorsal, se gasesc resturi ale cochiliei. In Marea Neagra, familia Parhedylidae, cu speciiile Microhedyle tyrtowii si Pontohedyle milatschevitchi.

Microhedyle tyrtowii Kowalevsky, 1900

   Specie de 1,9 mm, cu corpul alungit, transparent. Capul prezinta doi rinofori cilindrici si doua tentacule mari. Este intalnit pe alge sau pe funduri maloase.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Heterobranchia, Infraclasa Opistobranchia, Ordinul Acochlidiacea, Suprafamilia Parhedyloidea, Familia Parhedylidae, Genul Microhedyle.

   Nudibranchia. Gasteropode marine la care mantaua si cavitatea paleala lipsesc. Au branhii secundare. Masa viscerala este turtita, iar sistemul nervos puternic cefalizat. In Marea Neagra 18 specii, din care familia Onchidorididae, cu specia  invaziva Corambe obscura si familiile Embletoniidae cu specia Embletonia pulchra, si Tergipedidae cu speciile Tenellia adspersa  si Tergipes tergipes, destul de comune pe fundurile sedimentare, la 30-40 m adancime sau in asociatiile de midii, de la  itoralul romanesc.

Corambe obscura A. E. Verrill, 1870

   Corambe (Doridella) obscura este o specie de origine nord-atlantica, patrunsa recent in Marea Neagra. In 1986, aceasta specie este citata in zona de self continental din nord-vestul Marii Negre, pentru ca ulterior sa fie descoperit si in sudul coastelor Crimeii, pe midii de cultura. Se raspandeste relativ rapid, fiind citat pe coastele de vest ale Marii Negre, patrunzand si in Marea Azov. In dreptul litoralului romanesc, primele exemplare au fost colectate in anul 1996 in golful Mamaia, unde a fost descoperita ulterior o populatie viguroasa apartinand acestei specii. Patrunderea acestui gasteropod nudibranhiat s-a facut sub forma de coconi cu ponta in foulingul de pe coca navelor sau sub forma de adulti.
  Corpul este oval, neted, bombat dorsal, de 4-8 mm lungime. Talpa piciorului este oval alungita, cu doi lobi anteriori, rotunjiti, in dreptul despicaturii aflandu-se orificiul bucal. Capul prezinta doua tentacule laterale scurte, cu ochii situati subterminal. Rinoforii, alungiti si usor indoiti, prezinta creste longitudinale caracteristice, sunt orientati anterior, cu tecile scurte usor rasfrante. Prin transparenta piciorului se observa hepatopancreasul. La nivelul tegumentului se observa cromatofori predominant negri, iar pe marginea notumului, anterior, cromatofori albi.
   Corambe obscura este o specie toleranta atat pentru salinitate cat si pentru temperatura si acesta este unul din motivele aclimatizarii sale rapide în bazinul pontic. Din punct de vedere ecologic, Corambe ocupa o nisa trofica insuficient exploatata, deoarece in Marea Neagra nu se cunosc pradatori care sa se hraneasca exclusiv cu colonii de briozoare din genurile Electra, Conopeum sau Membranipora. In viitor se poate aprecia ca aceasta specie care se adauga gasteropodelor nudibranhiate autohtone, se va dezvolta dupa modelul altor imigranti nord-atlantici sau indo-pacifici care au gasit teren propice de viata in Marea Neagra.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Heterobranchia, Infraclasa Opistobranchia, Ordinul Nudibranchia, Subordinul Euctenidiacea, Infraordinul Doridacea, Suprafamilia Onchidoridoidea, Familia Onchidorididae, Genul Corambe.

Corambe obscura

Corambe obscura

Embletonia pulchra Alder & Hancock, 1844

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Heterobranchia, Infraclasa Opistobranchia, Ordinul Nudibranchia, Subordinul Dexiarchia, Infraordinul (Dexiarchia), Familia Embletoniidae, Genul Embletonia.

Embletonia pulchra

Embletonia pulchra

Tergipes tergipes Forsskål in Niebuhr, 1775

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Heterobranchia, Infraclasa Opistobranchia, Ordinul Nudibranchia, Subordinul Dexiarchia, Infraordinul Aeolidida, Suprafamilia Fionoidea, Familia Tergipedidae, Genul Tergipes.

Tergipes tergipes

Tergipes tergipes

Tergipes tergipes

   Pulmonata. Gasteropodele pulmonate sunt forme terestre, dulcicole sau marine, cu cavitatea paleala transformata in plaman. Inima prezinta un singur atriu iar aparatul excretor o singura nefridie. La Marea Neagra sunt mentionate 8 specii dintre care Myosotella myosotis  si Ovatella firminii din familia Ellobiidae, sunt specii  de apa sarata, celelalte, apartinand familiilor Lymnaeidae si Planorbidae sunt specii dulcicole, eurihaline, intalnite ocazional in unele zone cu salinitate redusa (gurile Dunarii, Portita, Pereboina). 

Myosotella myositis Draparnaud, 1801

   Este o specie raspandita la Marea Mediterana, Marea Egee, Marea Marmara si Marea Neagra (prezenta si la litoralul romanesc).
   Are cochilia oval alungita cu spira formata din 8-9 ture netede, despartite intre ele prin santuri mici. Tura de baza reprezinta mai mult de 2/3 din inaltimea cochiliei. Apertura este alungita in sus, sub forma de varf ascutit, iar jos rotunda. Zona columelara este mai latita, de pe ea desprinzandu-se doua proeminente ascutite. Inaltimea cochiliei este de 12 mm iar latimea de 6 mm. Are culoarea rosiatica, galben-maronie, uneori liliachie.
   Traieste in infralitoral dar si in mediolitoral, sub pietre.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Gastropoda, Subclasa Heterobranchia, Infraclasa Pulmonata, Ordinul (Pulmonata), Suprafamilia Ellobioidea, Familia Ellobiidae, Genul Myosotella.

Myosotella myositis

Myosotella myositis

Myosotella myositis

   Bivalvia
   (Scoicile din Marea Neagra)

   Bivalvele sunt o clasa de moluste caracterizate prin faptul ca au corpul protejat in totalitate de doua valve calcaroase, dispuse lateral. Au un mod de viata sedentar iar hranirea se face prin filtrarea apei. Datorita acestor particularitati ecologice, morfologia lor externa si organizatia interna au suferit importante modificari. Cea mai importanta modificare este reducerea extremitatii cefalice, care este marcata doar de prezenta orificiului bucal, incadrat de cei patru lobi bucali care au rol de a directiona particulele alimentare acumulate la nivelul branhiilor in gura.
   Piciorul are o forma caracteristica, de lama de secure (gr. pelecos), servind la ingroparea in substrat si la deplasarea pe distante scurte.
   Masa viscerala are aspect saciform si atarna in cavitatea paleala, delimitata lateral de cei doi lobi ai mantalei care captusesc la interior valvele.
   Branhiile, care pot fi de mai multe tipuri, se gasesc in partea posterior-inferioara a masei viscerale, separand cavitatea paleala intr-o cavitate branhiala, ce comunica cu exteriorul printr-un sifon branhial si o cavitate cloacala (la nivelul careia se deschid orificiul anal, orificiile genitale si orificiile excretoare), care comunica cu exteriorul printr-un sifon cloacal. Branhiile sunt ciliate si datorita miscarilor ciliaturii se creaza un permanent curent de apa in cavitatea paleala: astfel, apa intra prin sifonul branhial, scalda branhiile si este directionata ulterior prin sistemul de branhii in cavitatea cloacala, de unde este evacuata la exterior prin sifonul cloacal. In timpul filtrarii, la nivelul branhiilor sunt retinute particulele aflate in suspensie in apa, ulterior, aceste particule alimentare vor fi antrenate spre gura de catre lobii bucali. In timpul filtrarii branhiale are loc si schimbul gazos, astfel ca apa care ajunge in cavitatea cloacala este curatita de particulele aflate in suspensie dar este saraca in oxigen dizolvat. Bivalvele prezinta doua branhii, stanga si dreapta, fiecare branhie fiind formata din doua lame branhiale. Cele doua sifoane pot fi scurte sau lungi, sau pot fi separate sau sudate. Deasemenea, in cazul unor specii, lobii mantelei fuzioneaza pe cea mai mare parte a lungimii lor, lasand doar doua orificii prin care ies la exterior piciorul si sifoanele, alte specii au acesti lobi nesudati, cavitatea paleala fiind in acest caz larg deschisa.
  Valvele pot fi de forme si marimi diferite. Dupa forma, valvele pot fi echivalve sau echilatere, in cazul in care cele doua axe perpendiculare delimiteaza patru sectoare egale sau aproximativ egale si inechivalve sau inechilatere, in caz ca sectoarele delimitate de cele doua axe perpendiculare sunt inegale. Morfologic, la exteriorul valvelor se observa o zona superioara proeminenta „umbonele” de la care pornesc striuri sau coaste, de regula lipsite de ornamentatii (la bivalve, ornamentatia valvelor este mult mai saraca in comparatie cu cea de la gasteropode, totusi, pot fi prezenti si la acest grup spinii, tepii, tuberculii, mameloanele, etc). In spatele umbonelui, la multe specii de bivalve se observa o structura cornoasa, ligamentul, care mentine valvele unite in partea dorsala. De cele mai multe ori, valvele sunt identice ca aspect, exista insa si specii la care una din valve are alt aspect, de exemplu la stridii (Ostrea), una din valve este aplatizata, din cauza faptului ca animalul se odihneste pe substrat pe aceeasi parte. Exista pe de alta parte bivalve la care valvele se reduc, uneori aproape total, ca in cazul speciilor din genul Teredo, care perforeaza structuri lemnoase.

   Bivalvele reprezinta a doua clasa ca marime dintre molustele actuale. In Marea Neagra sunt reprezentate prin circa 100 de specii, incadrate din punct de vedere sistematic in subclasele Protobranchia (4 specii), Pteriomorphia (26 specii) si Heterodonta (70 specii).
    In ecosistemul Marii Negre, scoicile sunt grupul dominant de moluste, sub aspect cantitativ. In regiunea litoralului romanesc sunt mentionate circa 70 de specii (Gomoiu), din care, intre cele mai importante se numara midiile (Mytilus galloprovincialis) in zona litoralului stancos dar si pe fundurile sedimentare de la adancimi de pana la 50-60 m, Mya arenaria pentru zona litoralului nisipos si Modiolula phaseolinus pentru fundurile cu substrat malos de la adancimi de peste 50 m de pe platforma continentala.

   Protobranchia

   Specii de bivalve primitive, marine, caracterizate prin branhii de tip ctenidie. Piciorul are forma de talpa iar dentitia cardinala este heterodonta iar uneori prezinta si sifoane lungi. Hranirea acestor bivalve nu se face ca la celelalte grupe prin filtrarea apei; protobranhiatele prezinta prelungiri filamentoase ale palpilor labiali care pot fi scoase in afara valvelor; cu aceste filamente este scormonit sedimentul iar particulele de hrana sunt conduse spre gura cu ajutorul unor santuri ciliate.
   Din acest grup in Marea Neagra sunt mentionate 4 specii cu valve de tip triunghiular, apartinand ordinului Nuculanoida (familia Nuculanidae): Nucula nucleus (Linnaeus, 1758), Nucula sulcata (Bronn, 1831), Nuculana pella (Linnaeus, 1767), Saccella commutata (Philippi, 1844).

   Pteriomorphia

   Bivalve cu branhii filamentoase (tip filibranhiat), cu glanda bissogena bine dezvoltata la multe specii, cu dentitie taxodonta sau izodonta. In Marea Neagra sunt identificate circa 26 de specii din ordinele: Arcoida (familiile Arcidae si Noetiidae), Limoida (familia Limidae), Mytiloida (familia Mytilidae), Ostreoida (familia Ostreidae), Pectinoida (familiile Anomiidae si Pectinidae), Pteridoida (familia Pinnidae).

   Arcoida. Forme cu dentitie simpla, cu sau fara glanda bissogena. In Marea Neagra sunt mentionate 7 specii apartinand familiilor Arcidae (6) si Noetiidae (1).

Anadara inaequivalvis Bruguière, 1789

   Originara din zona indo-pacifica, Extremul Orient, aceasta bivalva a fost introdusa accidental in bazinul mediteranean in anii 1960. In Marea Neagra a fost semnalata pentru prima data in anii 1980-1981, in zona litorala situata la nord de Mamaia, in exemplare destul de numeroase. Ulterior, s-a raspandit rapid in zona fundurilor nisipoase sau maloase, devenind extrem de comuna. Acest fapt se datoreaza marii sale plasticitati ecologice si datorita capacitatii de a suporta bine scaderea cantitatii de oxigen solvit în apa in perioadele de eutrofizare intensa. Ca urmare, conditiile existente în deceniul opt, (ani in care eutrofizarea a atins cote alarmante) au favorizat dezvoltarea acestei bivalve. In prezent, aceasta specie se intalneste in cea mai mare parte a zonei litorale a bazinului pontic.
   Are valvele albe, mate, inechivalve, cu umbonele proeminent, prezentand un numar mare (31-37) de coaste. La exemplarele mature, in spatiul dintre coaste se gasesc urme de periostracum brun-inchis. Platoul cardinal are dentitie taxodonta. Fata interna a valvelor este alba mata, cu impresiunea paleala integripaleata. Impresiile muschilor aductori ai valvelor sunt aproape identice ca dimensiuni. Dimensiunile valvelor pot atinge 30-55 mm lungime si 25-40 mm latime.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Arcoida, Suprafamilia Arcoidea, Familia Arcidae, Genul Anadara.

Anadara inaequivalvis

Anadara inaequivalvis

Anadara inaequivalvis

Arca noae Linnaeus, 1758 

   GB. Noah’s arch, F. arche de Noe, E. arca de Noé, D. Arche Noah-Muschel, GR. Καλόγνωμη.
   Este o specie rara in Marea Neagra, prezentand valve alungite, inechivalve, cu coaste transversale si periostracum paros.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Arcoida, Suprafamilia Arcoidea, Familia Arcidae, Genul Arca.

Arca noae

Arca noae

Striarca lactea Linnaeus, 1758

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Arcoida, Suprafamilia Arcoidea, Familia Noetiidae, Genul Striarca.

Striarca lactea

Striarca lactea

Striarca lactea

   Mytiloida. Bivalve cu valve inalte, cu sifoane foarte scurte, valvele inechilaterale, apexul ascutit si ligamentul bine dezvoltat. In Marea Neagra au fost inventariate 6 specii, apartinand familiei Mytilidae, din care 5 si in dreptul litoralului romanesc.

Modiolula phaseolina Philippi, 1844

   Este o bivalva de talie mica, cu valvele de 8-10 mm, acoperite cu periostracum cu peri lungi (dupa ce acesta cade, valvele sunt violacee). Formeaza o asociatie caracteristica pe fundurile sedimenare ale Marii Negre, la adancimi de peste 40 de metri. Modiolula phaseolina este un relict boreal, asociatii similare gasindu-se in prezent doar la latitudini mult mai nordice (Oceanul Atlantic de Nord), iar pastrarea lor in Marea Neagra se datoreaza particularitatilor deosebite ale acesteia care impiedica amestecul apelor sale cu cele ale Mediteranei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Mytiloida, Suprafamilia  Mytiloidea, Familia Mytilidae, Genul Modiolula.

Modiolula phaseolina

Modiolula phaseolina

Musculus subpictus Cantraine, 1835

    Aceasta specie relativ mica are o cochilie subtire, de forma ovala cu o lungime de 15 mm si o latime de 9 mm. Suprafata sa este divizata in trei sectiuni cu un model interesant. Partea anterioara are 15-20 de coaste radiare, cea posterioara 25-30 de coaste iar cea din centru este neteda. Fondul este galben-verde cu alb si rosu. Interiorul este sidefat. Traieste pe substraturi maloase si nisipoase din zonele litorale, atasandu-se de substrat cu ajutorul firelor de byssus.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Mytiloida, Suprafamilia  Mytiloidea, Familia Mytilidae, Genul Musculus.

Musculus subpictus

Musculus subpictus

Midia pitica (Mytilaster lineatus Gmelin, 1791)

   Este o specie cu o lungime de 12-18 (20 ) mm, o latime de 7-11 mm si o culoare castaniu-negricioasa (cu periostracum). Cochilia are forma alungit-triunghiulara, ascutita anterior si suprafata cu striuri radiare discrete si zone concentrice de crestere mult mai evidente, marginea ligamentara cu numeroase mameloane mici. Forma de masa in zona superioara a infralitoralului stancos si chiar in mediolitoral. Colonii compacte dar nu prea mari se intalnesc pana la 3-4 m adancime, alternativ sau in amestec cu midia pe acelasi substrat. Sub 10 m adancime se intalneste rar.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Mytiloida, Suprafamilia  Mytiloidea, Familia Mytilidae, Genul Mytilaster.

Mytilaster lineatus

Mytilaster lineatus

Midia (Mytilus galloprovincialis Lamarck, 1819)

    GB. Mediterranean mussel, F. moulé de Méditerranée, E. mejillón rubio, D. Mittelmeer Miesmuschel, RUS. Мидия среднеземноморская, GR. Μύδι.
   Este cea mai comuna specie de bivalva din zonele infralitorale stancoase ale Marii Negre, gruparile de midii alcatuind o asociatie caracteristica.
   Cochilia este mare, echivalva, relativ subtire dar foarte rezistenta. Valvele pot ajunge la 7-9 cm si au culoarea neagra-albastruie sau bruna. Prezinta numeroase variante morfologice, fiind influentata de cantitatea de hrana, marimea spatiului de prindere, salinitate si temperatura apei. Suprafata cochiliei este aproape neteda, marcata doar de striurile de crestere. Traieste agatata de toate suprafetele dure disponibile, cu ajutorul firelor de bissus. Aceste scoici se gasesc pe arii extinse exact mai jos de zona de spalare a valurilor. Tolereaza chiar scurte perioade in afara apei. Se hraneste cu plancton filtrat si resturi organice aduse de curent. Este o specie importanta pentru industria pescuitului.
   In Marea Neagra a fost descrisa si o a doua asociatie dominata de midii, aflata la adancimi de 30-40 m, pe funduri sedimentare (este unicul loc in care au fost descrise asociatii de midii pe funduri maloase). Aceste midii de adanc au valvele mai rotunjite, late, prezentand si unele diferentieri fiziologice fata de midiile de piatra, unii specialisti sugereaza ca ne aflam in acest caz in fata  unei rase fiziologice pe cale de a deveni o specie deosebita.
   Este foarte consumata si a fost cultivata din timpuri vechi.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Mytiloida, Suprafamilia  Mytiloidea, Familia Mytilidae, Genul Mytilus.

Mytilus galloprovincialis

Mytilus galloprovincialis

   Ostreoida. Specii fixate pe substrat dur cu una dintre valve (stanga) care este concava, cea superioara fiind aplatizata. Valvele sunt neregulate, neegale, cu dentitie absenta. Exista un singur muschi adductor, foarte puternic, piciorul si bissusul fiind reduse. Marginea mantalei este libera. In Marea Neagra sunt citate doua specii din familia Ostreidae (Ostrea edulis, Crassostrea gigas), in prezent ambele rare si localizate.

Stridia europeana (Ostrea edulis Linnaeus, 1758)

   GB. European flat oyster, F. Huître plate européenne, E. ostra plana europea, D. Essbare Auster, RUS. Устрица съедобная, GR. Στρείδια, TR. İstiridye.
   Stridia europeana traieste in colonii, fixata de substrat, in apele de coasta pana la o adancime de 20 m. Prefera fundurile cu substrat dur, acoperite cu sedimente, cochilii si valve de scoici.
   Este o specie de talie relativ mare, formele adulte avand intre 3,8 si 11 cm in diametru. Are valvele de forma rotunda sau de para, neregulate, neegale, puternic calcifiate, cu o culoare ce poate varia de la gri-deschis la crem sau caramiziu, uneori cu benzi concentrice brun-albastrii.
   Reproducerea depinde de temperatura si de salinitatea apei. Stridiile sunt hermafrodite si isi schimba sexul, dezvoltandu-se initial ca masculi si apoi ca femele. Un exemplar poate produce pana la un milion de oua. Inainte de fixare, larvele petrec circa 8-10 zile in etapa pelagica si pot fi dispersate pe suprafete mari de curentii de apa. In mod normal durata de viata poate atinge 30 de ani.
   Stridiile se hranesc prin filtrare, cu plancton si particule organice in suspensie. Intensitatea hranirii este maxima cand temperatura apei atinge 10°C. Un individ poate filtra pana la 5 litri de apa/ora.
   In Marea Neagra este foarte rara in prezent. Dezvoltarea excesiva a populatiilor melcului carnivor Rapana venosa, exploatarea si maladiile au condus la epuizarea acestora.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Ostreoida, Suprafamilia Ostreoidea, Familia Ostreidae, Subfamilia Ostreinae, Genul Ostrea.

Ostrea edulis

Ostrea edulis

Ostrea edulis

Stridia de Pacific (Crassostrea gigas Thunberg, 1793)

   GB. Pacific cupped oyster, F.  Huître creuse du Pacifique, E. Ostión del Pacífico, D. Pazifische Auster, GR. Στρείδι Πορτογαλίας.
   Originara din Extremul Orient, a fost introdusa in cultura in multe zone de pe glob. In Marea Neagra a fost semnalata in exemplare izolate din sud-estul si sud-vestul Crimeei si din cateva puncte din nord-estul coastei caucaziene. Primele semnalari par a fi rezultate pe seama unor patrunderi prin intermediul foulingului, ulterior, specia a fost introdusa pentru ostreicultura iar in prezent s-a aclimatizat in zonele sus-mentionate.
   Are valvele asimetrice, in functie de structura substratului. Valva inferioara fiind puternic concava iar cea superioara aplatizata. Culoarea este albicioasa cu striatii rosu-purpurii dispuse aproximativ radiar de la umbone spre marginea externa a valvelor. Interiorul valvelor este alb. Talia maxima poate atinge 19-20 cm.
   Ca si celelalte specii de stridii, traieste fixata pe substrat. Hrana este reprezentata de fito si zooplancton, filtrat la nivelul cavitatii branhiale. Adultii sunt hermafroditi, proterandrici, maturitatea sexuala fiind atinsa in primul an de viata. Extrem de prolifica, un singur exemplar de talie medie putand depune pana la 100 milioane de oua la o singura reproducere. Reproducerea are loc in timpul sezonului cald, cand temperatura apei este de circa 19,5°C. Rezista in ape cu temperaturi cuprinse intre 4 si 24°C, rezistand de asemenea la temperaturi de -4°C si la expunerea la aer in timpul mareelor joase. Salinitatea de sub 10 g ‰ duce la incetarea functiilor vitale, deasemenea, sunt sensibile in cazul apelor cu turbiditate mare, care duc la acumularea de mal pe cochilii.
   In prezent, pe tarmul romanesc, pot fi gasite exemplare izolate, in zonele cu substrat pietros din fata Constantei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Ostreoida, Suprafamilia Ostreoidea, Familia Ostreidae, Subfamilia Crassostreinae, Genul Crassostrea.

Crassostrea gigas

Crassostrea gigas

Crassostrea gigas

   Heterodonta

     Specii de moluste bivalve in covarsitoarea lor majoritate marine. Se caracterizeaza prin dentitie de tip heterodont (heteros = diferit, altfel; odontos = dinte), cu dinti redusi ca numar si diferiti ca forma. Platoul cardinal are in general doi dinti cardinali intre care exista fosete pentru dintii valvei opuse. Anterior si posterior dintilor cardinali se gaseste cate un dinte alungit, numit dinte lateral. La unele specii aceasta dentitie este redusa.
   In Marea Neagra, acest grup cuprinde cele mai numeroase specii de bivalve (70), incadrate in ordinele Anomalodesmata (1 specie), Lucinoida (5 specii), Myoida (9 specii), Veneroida (51 specii) si Euheterodonta (4 specii).

   Anomalodesmata. Specii caracterizate prin cochilie subtire, valve inechilaterale sau cu corpul protejat de un tub calcaros (Brechites) secretat de lobii mantalei, tub de care valvele raman lipite. In Marea Neagra a fost citata specia Thracia phaseolina (fam. Thraciidae).

Thracia phaseolina Lamarck, 1818

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Anomalodesmata, Suprafamilia  Thracioidea, Familia Thraciidae, Genul Thracia.

Thracia phaseolina

   Myoida. Din acest ordin sunt citate in Marea Neagra, 9 specii de bivalve, care apartin familiilor: Corbulidae (2 specii), Myidae (1 specie), Pholadidae (2 specii) si Teredinidae (4 specii).

   Corbulidae, specii de talie mica, cu valve lucioase inegale (valva stanga mai mica decat valva dreapta), sifoanele sunt foarte scurte, impresia paleala fiind integripaleata, glanda bissogena este prezenta. In Marea Neagra este comuna Lentidium mediterraneum intalnita pe fundurile nisipoase putin adanci si Corbula gibba la adancimi mai mari.

Corbula gibba Olivi, 1792

   GB. Common basket-shell.
   Bivalva sedimentofila de talie mica cu raspandire globala. In Marea Neagra populeaza fundurile cu nisip grosier amestecate cu mal si pietris la adancimi de 30-50 m. Populatiile de Corbula gibba sunt bine reprezentate in mediile marine instabile cum ar fi porturile si golfurile in mod constant poluate si in zonele de coasta expuse la tulburari ocazionale de mediu.
   Cochilia este triunghiular-ovala ca forma, anterior rotunjita si posterior cu una sau doua carene rotunjite si proeminente. Valvele sunt inegale, cea dreapta mai inalta si mai convexa, cu un apex lat si umflat, acopera ventral marginea valvei stingi. Suprafata cochiliei este sculptata cu santuri fine, concentrice, altele pentru fiecare valva. Atinge lungimea de 16 mm, latimea de 14 mm si grosimea de 8 mm. Culoarea este alba, stropita cu pete roz sau violet. Periostracumul este brun. Are un ritm de crestere rapid si capacitatea de a tolera o gama larga de conditii de mediu (eutrofizare, niveluri scazute de oxigen). Este consumata de gasteropode, crustacee, pesti si echinoderme.
   Aceasta specie si larvele ei pot supravietui perioade lungi de timp in apa de balast a navelor si poate genera populatii noi in afara arealului obisnuit de raspandire.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Myoidea, Familia Corbulidae, Genul Corbula.

Corbula gibba

Lentidium mediterraneum O. G. Costa, 1830

   Bivalva de mici dimensiuni (8 mm lungime, 5 mm inaltime) care traieste in nisip in infalitoral, pana la 12 m adancime, unde formeaza colonii uriase, alcatuind o biocenoza caracteristica de mare valoare trofica. Este raspandita in Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea Azov.
   Are cochilia oval alungita, fragila, putin trunchiata posterior, fata externa lucioasa, cu striuri putine si neregulate, umbonele mic si turtit, platoul cardinal foarte mic si ingust, valva drepta cu un dinte puternic, proeminent. Impresiunile muschilor sunt mici dar distincte, linia paleala intreaga, cu o slaba curbura concava posterior. Este alba, alb-galbuie sau roza.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Myoidea, Familia Corbulidae, Genul Lentidium.

Lentidium mediterraneum

   Myidae, specii de talie medie, cu valve mate, cu sifoanele lungi, sudate si impresie paleala adanc sinupaleata. Ligamentul prevazut cu un peduncul interior prins de un dinte masiv (dentitie desmodonta). In Marea Neagra este prezenta specia invaziva Mya arenaria originara de pe coastele atlantice ale Americii de Nord. A fost adusa in Europa pentru prima data in Marea Nordului si Marea Baltica de catre navigatorii scandinavi care o utilizau ca nada. In anii 1960-1970 apare si in Marea Neagra unde dezvolta populatii masive, devenind specia dominanta pe fundurile nisipoase putin adanci.

Mya arenaria Linnaeus, 1758

   GB. Soft-shell clams, F. Mye des sables, D. Sandklaffmuschel, GR. Σκαφλιάς.
   Bivalva originara din zona coastelor americane ale Atlanticului de Nord de unde patrunde in bazinul pontic pe calea transporturilor navale. Pentru prima data apare pe coastele europene in Marea Baltica in secolele XI-XII, adusa probabil de navigatorii vikingi pentru a o folosi ca nada. In prezent, este o specie comuna in toata Marea Baltica. In Marea Neagra a fost semnalata pentru prima data in golful Odessa in 1966, de unde se raspandeste rapid spre sud, ajungand sa fie citata la inceputul anilor 1970 si in dreptul litoralului romanesc. Specie psamobionta larg eurihalina, rezistenta la poluare si eutrofizare, Mya arenaria a dezvoltat populatii enorme, devenind specia dominanta ca efective si biomasa intre 0 si 20 adancime. Adultii se gasesc adesea in aglomeratii, mai spre adanc. La litoralul romanesc este mai abundenta la nord de Mamaia, intre 4 si 15 m adancime. In sudul litoralului, pe nisipurile grosiere sunt prezente bancuri mai mici de Mya, datorita particularitatilor sedimentelor.
   Este raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic, de la Peninsula Kola pana la Golful Biscaya, pe coastele Americii de Nord ala Oceanului Atlantic, de la Labrador pana la Carolina, Oceanul Pacific, Marea Mediterana si Marea Neagra.
   Are valvele mari, ovale, aproape echilaterale, cu umbonele putin proeminent, de culoare alba mata (la unele exemplare adulte se poate observa o slaba nuanta portocalie datorata depunerilor de oxizi de fier). Pe suprafata valvelor se disting striuri de crestere si linii concentrice mai grosiere. Partea posterioara a valvelor este usor ingustata. Periostracumul este subtire, brun, caduc. Pe fata interna, valvele sunt alb-mate, muschiul adductor posterior este mai mare decat cel anterior (tip anisomiar). Platoul cardinal de pe valva stanga prezinta dentitie de tip desmodont, o lama calcaroasa masiva, in forma de lingurita, pe care se prinde ligamentul interior. Dimensiunile valvelor ating 50-100 mm lungime si 32-65 mm latime. Piciorul este mic, slab dezvoltat la adult. Sifoanele sunt sudate, de lungime mare (100 mm in extensie maxima).
   Eficienta din punct de vedere ecologic, Mya arenaria a reusit intr-un interval extrem de scurt sa inlocuiasca in biocenozele psamicole pe Lentidium mediterraneum, specia dominanta autohtona. Efectivele de Lentidium au cunoscut diminuari drastice, datorita faptului ca Mya filtreaza neselectiv si o mare parte a stadiilor larvare ale speciilor cu care coabiteaza. La 15 ani de la semnalarea sa la litoralul Marii Negre, Mya se gasea raspandita in populatii compacte in tot lungul coastelor romanesti, cu frecventa totala de 70%.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Myoidea, Familia Myidae, Genul Mya.

Mya arenaria

Mya arenaria

   Pholadidae, specii care isi sapa galerii in rocile calcaroase moi. Valvele sunt alungite, ovoidale si au coaste prevazute cu asperitati dispuse regulat, adesea cu placi calcaroase dorsale in zona umbonelui. Platoul cardinal nu prezinta dentitie. In Marea Neagra sunt citate, Pholas dactylus destul de rara in dreptul litoralului romanesc si Barnea candida.

Pholas dactylus Linnaeus, 1758

   GB. Common piddock, F. Pholade commune, D. Große Bohrmuschel, GR. Φωλάδα ή Χουρμάς.
   Specie care traieste si sapa galerii intr-o gama larga de substraturi dure (lemn si turba submerse, nisip compactat, diferite roci), pana la 20 m adancime. Este raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic (pana la Marea Norvegiei), Marea Mediterana, Marea Neagra.
   Are cochilia relativ robusta, de forma eliptica-alungita, mai dilatata anterior, partea posterioara de circa trei ori mai lunga decat cea anterioara. Suprafata externa este mata cu numeroase striuri concentrice inegale si cu dungi radiare foarte evidente. La locurile de intretaiere dintre striuri si dungile radiare se formeaza solzi imbricati (scvamule). Are fata interna lucioasa, marginea interioara pliata si denticulata, impresiunea muschiului adductor anterior mare si alungita, impresiunea paleala larga si adanca. Cele doua jumatati ale cochiliei nu sunt prinse intre ele si se pot misca liber una fata de alta. Masoara circa 120 mm (150 mm) lungime cu o latime de 35 mm; este de culoare albicioasa.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Pholadoidea, Familia Pholadidae, Subfamilia Pholadinae, Genul Pholas.

Pholas dactylus

Pholas dactylus

Pholas dactylus

Barnea candida Linnaeus, 1758

   GB. White piddock, F. Barnée blanche, D. Weiße Bohrmusche, GR. Άσπρο δάχτυλο.
   Molusca bivalva raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic pana la Marea Nordului, Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea Azov. In dreptul litoralului romanesc traieste in colonii mici, pana la adancimea de 10 m, in galerii perforate in marnele (fundurile argiloase tari) de la Agigea, Mamaia si din fata Deltei Dunarii.
   Are cochilia alungita, fragila, cu suprafata valvelor sculptata pe toata lungimea ei. Coastele radiare spinoase, proemineaza pe lamele cocentrice inegale. Uneori sculptura externa este reprodusa si in interiorul valvelor. Lungimea obisnuita atinge 35-37 mm cu o grosime de 14 mm; lungimea maxima 60-70 mm. Este alb uniforma, uneori semitransparenta.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Pholadoidea, Familia Pholadidae, Subfamilia Pholadinae, Genul Barnea.

Barnea candida

Barnea candida

   Teredinidae, bivalve cu cochilie foarte redusa care sapa galerii in lemnul submers, cu aspect vermiform datorita marii dezvoltari a sifoanelor, sudate pe cea mai mare parte a lungimii lor. La capat, sifoanele prezinta o pereche de palete calcaroase caracteristice. Piciorul este slab dezvoltat iar organizatia interna este modificata datorita alungirii extreme a corpului. Teredo navalis, comuna in trecut in Marea Neagra (unde a fost introdusa din Mediterana, fie de navigatorii greci in antichitate, fie mai recent, dupa liberalizarea regimului stramtorilor, spre sfarsitul secolului al XIX-lea), a devenit intre timp rara datorita disparitiei constructiilor portuare din lemn.

Teredo navalis Linnaeus, 1758

   GB. Shipworm, F. Taret commun, D. Schiffsbohrwurm.
   Molusca raspandita in toate marile globului, Teredo navalis a fost dupa toate probabilitatile una din primele specii care au fost introduse de om in diferite bazine acvatice. Navigatorii din antichitate, fenicienii si mai apoi grecii si romanii, au contribuit la raspandirea acestei specii in zona mediteraneana si europeana, iar mai apoi, odata cu extinderea rutelor comerciale, arealul acestei specii a ajuns sa acopere tot mapamondul. In Marea Neagra a patruns inca din antichitate, odata cu intemeierea coloniilor grecesti pe coastele pontice, circa 750-500 i.e.n. In secolul al XIX-lea, Teredo cunoscuta si sub numele de viermele perforant al corabiilor, era prezenta pe tot litoralul Marii Negre, dar apoi a devenit o specie rara datorita disparitiei constructiilor de lemn din porturi ca si inlocuirea aproape totala a ambarcatiunilor din lemn cu cele construite din metal sau din alte materiale. In dreptul litoralului romanesc nu a mai fost semnalata de circa 30-40 de ani decat in cazuri izolate (Cristina Preda, 2009).
   Molusca bivalva atipica, Teredo navalis are aspect vermiform, cu corpul lung de 40-50 mm lungime, purtand la una din extremitati cochilia foarte mult redusa (3-4 mm) iar la cealalta sifoanele. Valvele au trei lobi, unul anterior triunghiular, al doilea central alungit si mult mai mare si un al treilea lob posterior, de asemenea de dimensiuni reduse, cu aspect de aripioara.
   Traieste in galerii sapate in substrat lemnos imersat, galeriile fiind captusite cu o secretie calcaroasa caracteristica. Hranirea se face atat prin filtrarea planctonului cat si prin consumarea particulelor de lemn rezultate din actiunea de sfredelire a galeriei. Specie termofila si halofila, se poate dezvolta in ape cu salinitatea de pana la 11 g ‰. Larvele pelagice, apar in perioada iunie-septembrie in apele costiere si se fixeaza pe substratul in interiorul caruia isi vor continua ulterior dezvoltarea cand temperatura apei de mare atinge 20-27° C. Distrugerile provocate de aceasta specie sunt insemnate, orice obiect de lemn imersat in zone unde traieste Teredo fiind distrus in decurs de cateva luni. Dupa putrezirea structurilor lemnoase, molusca isi poate continua viata în sedimentul de pe fundul marii, resorbindu-si tubul calcaros.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Pholadoidea, Familia Teredinidae, Subfamilia Teredininae, Genul Teredo.

Teredo navalis

Teredo navalis

Teredo navalis

Teredo navalis

   Veneroida. Din acest grup sunt mentionate la Marea Neagra 51 specii de bivalve, care apartin familiilor: Cardiidae (13 specii), Donacidae (2 specii), Dreissenidae (4 specii), Glossidae (1 specie), Kelliidae (1 specie), Lasaeidae (1 specie), Mactridae (3 specii), Mesodesmatidae (1 specie), Montacutidae (1 specie), Semelidae (4 specii), Solecurtidae (1 specie), Tellinidae (6 specii), Ungulinidae (1 specie) si Veneridae (12 specii).

   Cardiidae, specii de talie medie sau foarte mare, cu valvele ornate cu coaste radiare, uneori pe coaste fiind prezente expansiuni lamelare. Impresia paleala este de tip integripaleat. Aceasta familie cuprinde numeroase specii in toate marile. In Marea Neagra sunt comune Cerastoderma edule (pe funduri sedimentare din zona infralitorala), Parvicardium simile, Parvicardium exiguum, Acanthocardia paucicostata (pe funduri sedimentare la adancimi de peste 30 m). Din acest grup, speciile salmastricole ce apartin subfamiliei Lymnocardiinae (Monodacna colorata, Monodacna caspia, Hypanis plicatum), sunt caracteristice bazinului pontic. Aparute in Cuaternar cand Marea Neagra a cunoscut mai multe perioade de indulcire accentuata, acestea se intalnesc in prezent, in limanele fluvio-maritime, unde salinitatea apei este scazuta.

Scoica inima (Cerastoderma edule Linnaeus, 1758)

   GB. Common cockle, F. Coque commune, E. Berberecho común, D. Essbare Herzmuschel.
   Este una din cele mai comune specii de moluste europene, raspandita pe coastele europene si nord-africane ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea Azov. Este prezenta si in dreptul litoralului romanesc unde este din ce in ce mai rara.
   Are forma aproape sferica cand exista ambele cochilii, apexul rotunjit, intors putin spre partea interna. Valvele sunt destul de tari, cu numeroase coaste radiare (25-27) care diverg de la apex, cu striuri de crestere fine. Marginea posterioara ondulata urmareste coastele. Pe fata interna, mai aproape de apex, in partile laterale se pot observa impresiunile muschilor unite prin impresiunea liniei mantalei, care este curba, fara sinuozitate. Platoul cardinal prezinta o muchie in forma de V larg. Creste pana la o lungime de 50 mm (frecvent 25-30 mm). Culoarea este foarte variabila, de la alb-mat pana la cenusiu. Uneori, apexul, brun-roscat, se deosebeste de restul cochiliei, de culoare alba. Se hraneste mai ales cu plancton si resturi organice filtrate din apa.
   Formeaza populatii abundente in zonele nisipoase, mai ales in infralitoral (3-25 m adancime). In mal se ascunde foarte rapid cu ajutorul unor miscari bruste ale piciorului. Nu este pretentioasa la variatiile de salinitate, existand forme mai mici in ape mai putin sarate.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Cardioidea, Familia Cardiidae, Subfamilia Lymnocardiinae, Genul Cerastoderma.

Cerastoderma edule

Cerastoderma edule

Cerastoderma edule

Monodacna colorata Eichwald, 1829

   Specie caracteristica limanurilor cu apa salmastra, endemica in Bazinul Pontic. In Romania traieste in complexul Razim.
   Are cochilia alungita, ovala, subtire, relativ fragila, cu marginile anterioara si posterioara aproape egale, umbonele mare, rotunjit, foarte putin deplasat anterior. Suprafata valvelor prezinta numeroase coaste radiare, dintre care cele din regiunea centrala si posterioara (16-28) sunt mai late. Are striurile de crestere concentrice, subtiri, cu ridicaturi mai evidente si platoul cardinal (tatana) ingust. De la umbone pornesc radiar o serie de santuri care corespund la exterior coastelor. Marginea cochiliei prezinta mici ondulatii si nu este puternic crenelata ca la speciile genului Cerastoderma. Impresiunile musculare sunt slab marcate, in general lucioase. Sinusul paleal are forma unui arc larg. Masoara 30-40 mm lungime si 25-30 mm latime. Culoarea este brun-roscata sau cenusie cu dungi concentrice mai inchise sau mai deschise. Pe marginea ventrala a valvelor se observa o dunga lata brun-roscata, cu un luciu intens.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Cardioidea, Familia Cardiidae, Subfamilia Lymnocardiinae, Genul Monodacna.

Monodacna colorata

Monodacna caspia Eichwald, 1829

   Bivalva care traieste ingropata in nisipul limanurilor si lacurilor salmastre din nordul Marii Negre. Are valvele subtiri, fragile, cu coaste inalte. Creste pana la 40-50 mm lungime. Se deosebeste de Monodacna colorata prin culoarea mai stearsa si prin marginea cochiliei mai crenelata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Cardioidea, Familia Cardiidae, Subfamilia Lymnocardiinae, Genul Monodacna.

Monodacna caspia

Acanthocardia paucicostata G. B. Sowerby II, 1834

   Bivalva cu un numar redus de coaste, pe care se afla niste spini scurti, mai evidenti catre partea opusa apexului. Traieste la adancimi mai mari.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Cardioidea, Familia Cardiidae, Subfamilia Cardiinae, Genul Acanthocardia.

Acanthocardia paucicostata

Acanthocardia paucicostata

Parvicardium exiguum Gmelin, 1791

   Specie caracterizata prin prezenta unor tuberculi in lungimea coastelor, catre partea opusa apexului.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Cardioidea, Familia Cardiidae, Subfamilia Fraginae, Genul Parvicardium.

Parvicardium exiguum

   Dreissenidae, speciile din acest grup sunt foarte asemanatoare cu mitilidele, de care se deosebesc prin valvele de dimensiuni mult mai mici, prin umbonele ascutit si prin faptul ca sunt dulcicole sau salmastricole. Ca si la mitilide, bissususul este foarte dezvoltat, dreissenidele putand dezvolta populatii masive pe substrate imerse variate.
   Genul Dreissena este un gen endemic pentru zona Marii Paratethys, diferentiat in Miocen si ulterior in Pliocen. Raspandite pe o arie larga intre Europa Centrala, Lacul Aral si Eufrat, speciile de Dreissena sufera in Pleistocen un regres puternic, ramanand strict localizate in Marea Caspica si Marea Aral (care aveau ape salmastre), in Marea Neagra, Marea Azov  si in cateva lacuri din zona Peninsulei Balcanice. Ulterior, in Holocen, dupa incheierea ultimei perioade glaciare, dreissenidele raman localizate in Marea Caspica si nordul Marii Negre. Specia Dreissena polymorpha incepe sa se raspandeasca rapid dupa 1700, cand se intensifica comertul in estul Europei si sunt construite o serie de canale care leaga intre ele raurile si fluviile din nordul Marii Negre. Daca in anul 1769 era semnalata pentru prima data in raul Ural, iar in 1771 in Volga si Marea Caspica, dupa 1870 deja invadase Ucraina, Rusia de vest, nordul Europei, Marea Britanie si Europa de vest pana la Alpi si Pirinei. In Romania este citata in perioada anilor 1950-1960 (Grossu, 1962), facandu-se mentiunea ca este foarte comuna in Delta si lunca inundabila a Dunarii ca si in lacurile litorale. In perioada 1980 invadeaza Marile Lacuri, pentru ca apoi sa se raspandeasca rapid in sudul Canadei, nord-estul, centrul si vestul SUA.

Scoica zebra (Dreissena polymorpha Pallas, 1771)

   GB. Zebra mussels, F. Moule zébrée, D. Wandermuschel.
   Specie bentala, formand aglomeratii mari pe orice tip de substrat natural sau artificial in ape dulci. Se dezvolta in ape dulci statatoare sau curgatoare cu curgere lenta, evita apele salmastre si pe cele marine, dar putandu-se dezvolta atat in apele dulci din zonele de campie cat si in lacuri montane. In Marea Neagra se intalneste numai ca valve in stare fosila. Exemplare vii au fost identificate doar in dreptul gurilor Dunarii. Se gaseste frecvent pe plajele de la Sulina si Sf. Gheorghe.
   Are cochilie mitiliforma, cu o muchie foarte dezvoltata pe fata exterioara a valvelor, mai accentuata spre partea anterioara, apexul ascutit, striurile de crestere mai mult sau mai putin regulate. Pe partea interioara a valvelor se vad doar impresiunile muschilor, linia paleala fiind stearsa. Atinge lungimea de 20-40 mm si latimea de 10-12,5 mm. Culoarea cochiliilor este galben-verzuie sau maslinie cu benzi cenusii sau cafenii dispuse in zigzag, iar fata interna a valvelor albastruie la exemplarele proaspete si albicioasa la cele vechi.
   Maturitatea sexuala este atinsa cand exemplarele ating 8-10 mm lungime. Gametogenoza are loc in perioada de iarna, cand temperatura apei scade sub 8-18°C. In timpul verii au loc doua reproduceri, una la sfarsitul lunii mai si a doua la sfarsitul lunii august. Primavara depasirea temperaturii de 12°C reprezinta pragul de la care incepe eliminarea concomitenta in masa apei a oocitelor si spermatozoizilor. O femela poate depune intre zece mii pana la 1,5 milioane de oua. Temperatura optima pentru fecundare este intre 12 si 24°C, cu un optim la 18°C. Stadiul larvar este lung durand intre 8 zile si 5 saptamani, timpul total al vietii planctonice depinzand de temperatura apei. Fixarea larvelor are loc in stadiul de larva veliger, cand se dezvolta glanda bissogena. Fixarea larvelor poate avea loc intre suprafata apei si pana la 30 m adancime, putand popula si substrat sedimentar cu nisip grosier (0,06-0,5 mm diametru).
   Supravietuieste in ape cu temperaturi variind intre 3-6°C si 31-32°C. De regula evita apele cu turbiditate ridicata, insa s-au observat si cazuri in care au avut loc adaptari la aceste conditii. Rezista pana la 10 zile expusa in aer la 10°C temperatura si 95% umiditate si pana la 18 zile in conditii de temperaturi mai mici de 10°C si in conditii de umiditate accentuata. Bivalva traieste intre 3-4 ani, in unele bazine pana la 6-9 ani, durata de viata fiind mai mare in apele reci.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Dreissenoidea, Familia Dreissenidae, Genul Dreissena.

Dreissena polymorpha

Dreissena polymorpha

Dreissena polymorpha

Dreissena polymorpha

   Donacidae, specii cu valvele dure si aspect portelanos. Donax trunculus si Donax venustus sunt specii relativ comune pe fundurile marine cu nisipuri mai grosiere la sud de Constanta.

Donax trunculus Linnaeus, 1758

   Specie care traieste in regiunea infralitorala, pe funduri nisipoase, la adancimi de 10-15 m. Este raspandita in Oceanul Atlantic de nord-est, Marea Mediterana, Marea Egee, Marea Marmara si Marea Neagra. In zona litoralului romanesc se gaseste in populatii putin numeroase, la sud de Constanta la adancimi de 3-10 m.
   Are cochilia solida, rezistenta, inechilaterala, umbonele mic, indreptat posterior, marginea anterioara rotunjita, mult mai mare decat cea posterioara, suprafata valvelor este lucioasa cu striuri radiare superficiale. Impresiunile muschilor adductori sunt bine delimitate, mai lucioase decat fata interna a valvei. Sinusul paleal este foarte adanc, rotunjit. Marginea ventrala a valvelor are in interior o dentitie distincta, care se pierde spre extremitati. Atinge lungimea de 30 mm si inaltimea de 18 mm. Fata externa a valvelor este alba, de multe ori radiata cu benzi violacee mai deschise iar fata interna prezinta nuante de violet intens mai ales in partea superioara si anterioara.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea, Familia Donacidae, Genul Donax.

Donax trunculus

Donax venustus Poli, 1795

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea, Familia Donacidae, Genul Donax.

Donax venustus

   Semelidae, specii caracteristice fundurilor maloase la adancimi mai mari de 30 m. Abra nitida milachewichi, Abra alba, Abra segmentum si Abra prismatica sunt cele patru specii citate la Marea Neagra, din care primele trei se intalnesc si in lungul litoralul romanesc. Au valvele de culoare alba si apar in aceeasi asociatie cu Modiolula phaseolina.

Abra nitida milachewichi Nevesskaja, 1963

   Bivalva care traieste in maluri, de la 5 pana la 50 m adancime.
   Are cochilia alungita, comprimata lateral, foarte subtire, fragila, lucioasa si semitransparenta; partea posterioara cu putin mai scurta decat cea anterioara; umbonele mic, abia proeminent. Platoul cardinal este foarte ingust, cu dintii uniti intr-un fel de lingurita triunghiulara proeminand evident spre interiorul valvei. Valvele sunt lucioase pe ambele fete, cu marginile simple si ascutite, impresiunile muschilor bine conturate, cea anterioara fiind ovala iar cea posterioara reniforma. Sinusul mantalei este ingust si adanc, ajungand aproape de impresiunea musculara anterioara. Atinge lungimea de 20 mm si inaltimea de 10 mm. Este albicioasa cu braie brun deschise spre partea ventrala.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea, Familia Semelidae, Genul Abra, Specia Abra nitida.

Abra nitida

Abra alba W. Wood, 1802

   GB. White furrow shells, F. Telline blanche, D. Weisse Pfeffermuschel.
   Specie care traieste la adancimi mari 35-96 m. Are cochilia ovala, fragila, cu o usoara alungire spre partea posterioara si lingurita de articulatie din platoul cardinal mai putin proeminenta. Pe suprafata exterioara a valvelor se deosebesc linii concentrice fine, care evidentiaza stadiile de crestere. Poate atinge dimensiuni de pana la 20-25 mm lungime.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea, Familia Semelidae, Genul Abra.

Abra alba

Abra alba

Abra alba

Abra segmentum Récluz, 1843

   Bivalva care traieste obisnuit la adancimi cuprinse intre 9-20 m. Patrunde mai ales in estuarele si lagunele cu apa salmastra. Are cochilia oval-circulara, mai rezistenta, fara irizatii la suprafata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea, Familia Semelidae, Genul Abra.

Abra segmentum

   Tellinidae, bivalve sedimentofile, cu valvele asimetrice, fara ornamentatie, cu impresia paleala adanc sinupaleata. In Marea Neagra sunt citate 6 specii din care Gastrana fragilis, Moerella donacina,  Tellina fabula si Tellina tenuis, sunt intalnite si in dreptul litoralului romanesc.

Unghiuta (Tellina tenuis da Costa, 1778)

   GB. Thin tellin, F. Telline papillon, D. Platte Tellmuschel.
   Molusca bivalva prezenta in nisipul din zona de spargere a valurilor pana la adancimea de 15 m. Este raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic (pana in Marea Norvegiei), Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea Azov. In dreptul litoralul romanesc este intalnita pe fundurile acoperite cu nisipuri fine de la nord de Constanta.
   Are cochilia subtire, ovala, cu regiunea anterioara mai dilatata. Marginea ventrala, curbata, formeaza o mica sinuozitate spre partea posterioara. Umbonele este mic, ascutit si putin proeminent, suprafata valvelor lucioasa, cu striuri concentrice relativ neregulate. Valvele sunt lucioase in interior, cu marginile simple si ascutite. Platoul cardinal este ingust. Impresiunile musculare sunt putin profunde, dar bine vizibile, iar impresiunea anterioara este foarte mare. Are sinusul paleal bine dezvoltat, dar cu deschiderea foarte ingusta. Atinge lungimea de 20 mm si inaltimea de 15 mm. Culoarea este data de striurile de crestere, roz, alba sau galben spre roz cu benzi pale concentrice de marimi variabile. Este o specie care tolereaza salinitati reduse.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea, Familia Tellinidae, Subfamilia Tellininae, Genul Tellina.

Tellina tenuis

Tellina tenuis

   Mactridae, specii cu valve triunghiulare sau ovoidale cu dentitie heterodonta, sifoanele partial sau total unite, acoperite cu chitina si prevazute cu papile. Glanda bissogena este absenta. Din aceasta familie in Marea Neagra sunt citate trei specii: Spisula solida, Spisula subtruncata si Mactra stultorum; ultimele doua intalnite si in dreptul litoralului romanesc.

Spisula subtruncata da Costa, 1778

   GB. Cut trough shells, F. Spisule tronquée, D. Gedrungene Trogmuschel, GR. Αχιβαδάκι ή πετσινάκι.
   Specie comuna in Marea Neagra, intalnita pe fundurile nisipos-maloase, la limita infralitoralului cu circalitoralul (15-50 m adancime), unde formeaza o biocenoza tipica, dar si in malurile cu Mytilus. Este raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic, Marea Nordului, Marea Mediterana si Marea Neagra.
   Are cochilia solida, de forma triunghiulara, cu marginea posterioara aproape dreapta si putin trunchiata, umbonele triunghiular, ascutit, usor inclinat spre partea anterioara, suprafata valvelor usor lucioasa, cu striuri concentrice relativ fine, din loc in loc cu brazde concentrice. Marginile interne ale valvelor sunt simple. Platoul cardinal este bine dezvoltat. Impresiunile muschilor sunt pronuntate. Linia mantalei cu sinusul paleal, putin adanca, are varful rotunjit. Atinge lungimea de 20 mm si inaltimea de 15 mm. Ambele fete ale valvelor sunt de un alb opac cu dungi mai intunecate brune.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Mactroidea, Familia Mactridae, Genul Spisula.

Spisula subtruncata

Spisula subtruncata

Mactra stultorum Linnaeus, 1758

   GB. Rayed trough shell, F. Mactre coralline, E. Pechina lisa, D. Bunte Trogmuschel, GR. Μικρή γυαλιστερή.
   Bivalva care traieste pe funduri nisipos-maloase, in general la adincimi de 20-30 metri, coborind uneori la peste 50 metri. Este raspandita pe coastele europene si nord-africane ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra.
   Are cochilia subtire de forma oval-triunghiulara. Apexul vertical este bont si aproape central. Suprafata cochiliei este marcata cu linii fine concentrice, dar este neteda si lucioasa. Atinge dimensiuni de pana la 50-55 mm lungime. Culoarea poate fi alba spre galben-brun cu linii concentrice mai inchise si uneori cu benzi radiare. Se ascunde in mal sau nisip, proces facilitat de ejectia brusca a unui curent de apa din camera mantalei, care ajuta la perforarea si a celui mai compact sediment si se hraneste cu ajutorul unui sifon pe care il extinde la suprafata fundului marii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Mactroidea, Familia Mactridae, Genul Mactra.

Mactra stultorum

Mactra stultorum

   Mesodesmatidae, familie reprezentata in Marea Neagra prin specia Donacilla cornea.

 Donacilla cornea Poli, 1791

   Bivalva raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterana, Marea Adriatica si Marea Neagra, unde populeaza fundurile cu nisip grosier din zona de spargere a valurilor. Pana in anii 1975-1980 forma in sudul litoralului romanesc o comunitate bentala specifica impreuna cu polichetul Ophelia bicornis.
   Are cochilia neteda, groasa si alungita, cu partea anterioara mai scurta si cea posterioara ceva mai lunga, ambele rotunjite la extremitati; apexul mic, usor ascutit; platoul cardinal cu dinti relativ puternici si cu o muchie laterala evidenta. La interior, valvele sunt netede si lucioase, cu impresiunile musculare adanci. Sinusul paleal este relativ adanc. Suprafata valvelor cu striuri de crestere foarte fine si rare. Atinge lungimea de 20-24 mm si latimea de 8-12 mm. Este de culoare alba, usor opalescenta, cu dungi radiare mai intunecate, iar fata interna a avalvelor de un alb-galbui, cu o pata brun roscata in centru. Datorita adaptarii la mediul de viata din mediolitoral, aceasta specie nu are larve planctonice; incubatia are loc in cavitatea paleala.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Mactroidea, Familia Mesodesmatidae, Genul Donacilla.

Donacilla cornea

   Veneridae, specii marine, cu valvele groase, masive, circulare sau ovale, cu umbone prozogir si striuri sau coaste concentrice. Impresia paleala este sinupaleata, cu sinusul mic. Chamelea gallina este comuna pe fundurile sedimentare cu nisip grosier de la sud de Constanta. La adancimi ceva mai mari se intalnesc reprezentanti ai genurilor  Polititapes (Polititapes aureus) si Pitar (Pitar rudis) iar in zona infralitorala se gaseste o specie petricola, Irus irus, capabila sa isi foreze in stanca loje, unde ramane protejata toata viata.

Vongola comuna (Chamelea gallina Linnaeus, 1758)

   GB. Striped venus clam. F. Vénus gallinette, E. Chirla, D. Gestreifte Venusmuschel, RUS. Венерка, GR. Αχιβαδάκι.
   Bivalva care traieste in zona infralitorala, in asociatie cu Corbula, numai pe substrat nisipos, in care se ingroapa, la adancimi cuprinse intre 5 si 20 m. Este raspandita pe coastele europene si nord-africane ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea Azov.
   Are cochilia groasa, subrotunda, cu apexul usor intors spre partea anterioara, suprafata valvelor strabatuta de brazde concentrice foarte apropiate intre ele. Fata interna a valvelor este lucioasa. Cochilia se ingroasa treptat catre apex. Platoul cardinal apare bine dezvoltat, cu dinti evidenti. Linia mantalei prezinta un mic sinus triunghiular situat in imediata apropiere a muschiului adductor anterior. Marginea interna opusa apexului este fin zimtata. Atinge lungimea de 35 mm si latimea de 30 mm. Culoarea de pe fata externa este variabila: bruna, cenusie, alba, alba cu dungi radiare brune, iar aceea de pe fata interna alb-mata, uneori cu usoare reflexe sidefii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Veneroidea, Familia Veneridae, Genul Chamelea.

Chamelea gallina

Chamelea gallina

Chamelea gallina

Polititapes aureus Gmelin, 1791

   GB. Golden carpet-shell, F. Palourde jaune, E. Almeja dorada o Pirulo, D. Goldene Teppichmuschel, GR. Κίτρινη αχιβάδα.
   Specie raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra unde traieste in zonele infralitorala si circalitorala, infundata in sediment. Relativ comuna in dreptul litoralului romanesc.
   Are cochilia asemanatoare cu cea de Chamelea, dar ceva mai alungita in sens antero-posterior. Suprafata externa a valvelor cu striuri concentrice mai rare, groase si usor ondulate, intre care exista niste santuri inguste, contopite cate 2-3 la un loc. Platoul cardinal prezinta trei dinti, impresiunea paleala este evidenta, cu sinusul adanc. Creste pana la 40 mm lungime si 30 mm latime. Fata externa este galbuie uniforma cu mici pete brune neregulate, uneori cu dispozitie radiara, apexul portocaliu sau violaceu, fata interna galbuie.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Veneroidea, Familia Veneridae, Genul Polititapes.

Polititapes aureus

Polititapes aureus

Pitar rudis Poli, 1795

   Specie prezenta si in Marea Neagra, unde traieste in infralitoralul inferior si circalitoralul superior, pe substraturi nisipoase sau maloase, in care se ascunde. In apele litoralului romanesc este localizata la sud de Constanta, la adancimi de 16-45 m, adesea asociata cu coloniile midiilor de adanc.
   Are cochilia cu aspect mai indesat, triunghiular, cu umbonele curbat spre inainte; platoul cardinal foarte puternic dezvoltat, cu cate trei dinti pe fiecare valva, dintele posterior stang bifid; suprafata cu numeroase striuri concentrice. Culoarea albicioasa, exemplarele proaspete cu dungi maronii-ruginii, datorită pigmentului din periostracum. Lungime 22-25 mm, inaltime 15-18 mm.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Veneroidea, Familia Veneridae, Genul Pitar.

Pitar rudis

Pitar rudis

Irus irus Linnaeus, 1758

   GB. Rock venus, D. Irusmuschel.
   Specie care traieste in zona infralitorala (0,5-15 m adancime), in gaurile si crapaturile stancilor, fixata cu ajutorul filamentelor de byssus. Este raspandita pe coastele europene si nord-africane ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra.
   Are cochilia alungita, solida, cu forma neregulata, aproape dreptunghiulara. Suprafata valvei prezinta lame concentrice foliacee mai mult sau mai putin regulat distantate unele de altele si numeroase striuri radiare. Cele doua impresiuni musculare sunt evidente si lucioase, linia mantalei usor ondulata, cu sinusul larg deschis. Muchia platoului cardinal are forma de V. In interior valvele sunt mate. Atinge lungimea de circa 25 mm si inaltimea de 15 mm. La exterior este de un alb-galbui mat, iar la interior cu nuante violacee. La exemplarele care traiesc in perforatiile stancilor, cochilia ia forma gaurii respective.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Veneroidea, Familia Veneridae, Genul Irus.

Irus irus

Petricola lithophaga Retzius, 1788

   Bivalva care traieste in zona stancoasa din mediolitoral si infralitoral perforand rocile moi cu ajutorul unei secretii acide. Adesea sapa in cochiliile altor moluste si chiar in constructiile portuare din lemn. Este raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra.
   Are cochilia de forma ovala insa neregulata, cu partea posterioara mai prelungita. Fata valvelor prezinta lame concentrice foliacee si cu striuri radiare. Linia mantalei este adanc sinuasa in partea dorsala spre care se deschide larg. De obicei nu depaseste 20 mm lungime si 12-15 mm latime. Culoarea este alb uniforma la suprafata valvelor si cu slabe irizatii in interiorul acestora.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Veneroidea, Familia Veneridae, Subfamilia Petricolinae, Genul Petricola.

Petricola lithophaga

Petricola lithophaga

   Euheterodonta (neatribuite), la Marea Neagra sunt citate 4 specii, apartinand familiilor Gastrochaenidae (Rocellaria dubia), Hiatellidae (Hiatella arctica), Pharidae (Ensis ensis) si Solenidae (Solen marginatus).

   Gastrochaenidae, grup prezent in Marea Neagra prin specia Rocellaria dubia.

Rocellaria dubia Pennant, 1777

   GB. Flask shell.
   Bivalva perforanta care traieste solitara in roci calcaroase unde sapa galerii. Cimenteaza fragmente de calcar, pietre mici si resturi de cochilii in forma de balon, din interiorul caruia ies in exterior tuburile sifonale ale scoicilor. Frecvent sapa gauri in cochilia unor melci sau bivalve, afectand campurile de stridii unde este comuna.
   Cochilia acestei bivalve este neobisnuita ca forma si structura. Este relativ mica, subtire si fragila, cu conturul oval. Partea superioara este foarte ingusta, pe cand cea posterioara este mai larga si eliptica. Suprafata este ornamentata cu un numar de linii fine, concentrice. Atinge dimensiuni de pana la 20 mm lungime si 10 mm latime. Cochilia in sine este alba, dar este acoperita adesea cu un periostracum rosu-aramiu-brun.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul (unassigned) Euheterodonta, Suprafamilia Gastrochaenoidea, Familia Gastrochaenidae, Genul Rocellaria.

Rocellaria dubia

Rocellaria dubia

Rocellaria dubia

   Solenoidea, specii cu valve puternic asimetrice, mult alungite posterior, cu aspect de lama de cutit. Platoul cardinal este alungit, lobii mantalei sudati inferior iar sifoanele, lungi, sunt sudate de asemenea. Sunt specii sedimentofile, care isi petrec viata pe fundurile sedimentare din apropierea tarmurilor, adanc infipte in nisip. Din acest grup, la Marea Neagra sunt mentionate speciile: Ensis ensis si Solen marginatus.

Ensis ensis Linnaeus, 1758

   GB. Sword razor shell, F. Couteau sabre, E. Muergo, D. Schwertförmige Scheidenmuschel, GR. Στραβοσωλήνας.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul (unassigned) Euheterodonta, Suprafamilia Solenoidea, Familia Pharidae, Genul Ensis.

Ensis ensis

Ensis ensis

Cutitul de mare (Solen marginatus Pulteney, 1799)

   GB. Grooved razor clam, F. Couteau gaine, E. Longueirón, D. Messerscheide-Muschel, RUS. Морской черенок.
   Bivalva care traieste in nisip la adancimi de pana la 15 m. Este raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic pana in nordul Angliei, Marea Mediterana si Marea Neagra (in numar foarte mic).
   Are cochilia subcilindrica, solida, foarte alungita, de forma aproape dreptunghiulara, marginile dorsale si ventrale drepte si paralele intre ele, marginea posterioara retezata in unghi drept. Suprafata valvelor este putin lucioasa, cu striuri de crestere paralele mai intai cu marginea ventrala apoi cu cea posterioara, formand unghiuri drepte. Atinge lungimea de 10-11 cm si inaltimea de 2 cm. Fata externa a valvelor este albicioasa, cu urme galben-verzui, iar fata interna, alb uniforma.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul (unassigned) Euheterodonta, Suprafamilia Solenoidea, Familia Solenidae, Genul Solen.

Solen marginatus

Solen marginatus

   Scaphopoda

   Moluste exclusiv marine si bentonice, adaptate la viata in sedimente moi (mal sau nisip), din regiunea litorala pana la mari adancimi, cu un mod de nutritie microfag. Caracterele distinctive ale grupului sunt cochilia conic-alungita, deschisa la ambele capete, in forma de fildes de elefant si piciorul cu o conformatie caracteristica, fie in forma de scafa, fie alungit, cilindric. Scafopodele sunt forme de talie mica sau medie, nedepasind 12 cm lungime.

   Morfologie externa
   Zona cefalica este slab delimitata, fiind situata spre apertura cochiliei. La nivelul zonei cefalice se distinge un lob cefalic (proboscis), la extremitatea caruia se afla orificiul bucal. De-o parte si de alta a gurii se afla doi sau mai multi lobi bucali, iar la baza lobului cefalic se gasesc doi sau mai multi lobi tentaculiferi care prezinta un numar mare de captacule. Acestea sunt prelungiri subtiri, lungi, prehensibile, retractile, terminate la capete cu mici umflaturi lipicioase; cu ajutorul acestor formatiuni scafopodele isi captureaza hrana si totodata exploreaza mediul (organe tactile).
   Piciorul in forma de tarus sau de tub cilindric, este indreptat ventral si anterior; el serveste la sapat si la ancorarea animalului in substratul nisipos, in care acesta sta ingropat cu fata dorsala in sus, sub o inclinare de 45°, lasand afara orificiul posterior pentru circulatia apei.
   Masa viscerala este mare, acoperita de doi lobi ai mantalei care fuzioneaza ventral.
   Cavitatea paleala este deschisa atat anterior cat si posterior, permitand un permanent circuit al apei.
   Cochilia conica si tubulara, ca rezultat al concresterii ventral a lobilor mantalei in procesul ontogenezei, are forme variate.  Prezinta striuri de crestere si coaste ornamentale, iar culoarea este roz, verde, galbena.

   Organizare interna
   Mantaua delimiteaza o cavitate paleala spatioasa, intinsa in lungul corpului, in comunicare cu exteriorul prin doua orificii, anterior si posterior, ultimul cu valoare de sifon inhalant, care prin contractia tubului musculos se reduce la un mic por central. Pe intinderea mantalei se disting trei regiuni: una anterioara, puternic vascularizata si respiratoare, cu celule senzoriale si musculatura, care prin contractie, reduce deschiderea pe unde iese piciorul si conul bucal la un orificiu central; tivul sau anterior reprezinta zona de crestere a cochiliei; regiunea mijlocie, cea mai mare, ciliata pe fata interna si aderenta dorso-lateral de corp, contine diverticulele intestinale si gonadele; regiunea posterioara (sau pavilionul) este glandulara si constituita dintr-o ingrosare inelara, proximala si un tub conic distal, terminat cu orificiul posterior.
   Sistemul nervos este de tip ganglionar, redus. Se pastreaza insa o schema a dispunerii ganglionilor asemanatoare cu cea de la bivalve, cu ganglioni  cerebroizi, parietali, pediosi, viscerali. Organele de simt sunt reprezentate de terminatii nervoase tactile.
   Organele de simt sunt o pereche de statocisti in picior, organul subradular si captaculele, cu elementele tangoreceptoare.
   Sistemul digestiv. Cavitatea bucala este spatioasa, iar faringele contine aparatul radular, maxila cornoasa, arcuita, fixata de peretele dorsal si organul subradular (structuri asemanatoare cu cele de la gasteropode). Esofagul conduce in stomac, unde se varsa o pereche de glande digestive. La nivelul lor se face absorbtia substantelor digerate; ele produc enzime pentru digestia extracelulara din stomac. Intestinul se indreapta anterior, formeaza 3 anse sub esofag, iar rectul, care primeste conductul glandei rectale, cu rol probabil secretor, se deschide median sau submedian in cavitatea paleala. Hrana o constituie foraminiferele pe care le prinde si le duce la gura cu captaculele. Cand in cavitatea bucala se aduna 10-12 exemplare, ele sunt inghitite si casutele lor sfaramate.
   Sistemul circulator este slab dezvoltat, constituit dintr-o inima tubulara, situata intr-un mic pericard dorsal, fara legatura cu rinichii, si un sistem de sinusuri si lacune. Structura simpla a inimii este specifica scafopodelor si corelata cu absenta branhiilor.
   Respiratia se realizeaza la nivelul lobilor fuzionati ai mantalei si la nivelul unor diverticule digitiforme ale rectului.
   Sistemul excretor este reprezentat de doua nefridii modificate care se deschid in cavitatea paleala, servind si la eliminarea produselor sexuale.
   Sistemul reproducator. Sexele sunt separate. Gonadele se intind in lungimea masei viscerale, intre rinichi si pavilion, sub muschii retractori al piciorului si deasupra diverticulelor glandei digestive. In general testiculul este alb, rareori galbui, ovarul galbui sau roscat. Nu exista glande anexe, nici organe copulatoare. Gonadele sunt inchise pana in momentul reproducerii, cand intra in legatura cu rinichiul de pe partea respectiva, gametii fiind eliminati prin orificiul excretor, iar prin curentul exhalant in apa de mare, unde are loc fecundatia.

   Reproducere si dezvoltare
   Segmentarea este spirala, modificata, iar larva trocofora, cu trei coroane ciliare si vitelus. Ulterior ramane o singura coroana, iar pe fata dorsala incep sa creasca, in directie ventrala, cei doi lobi ai mantalei, care secreta cochilia si apare piciorul trilobat. Durata vietii larvare este de 4-5 zile.

   Scafopodele sunt reprezentate in Marea Neagra printr-o singura specie (Antalis novemcostata), rara si localizata. Cu toate ca in dreptul litoralului romanesc nu au fost semnalate exemplare vii, au fost identificate cochilii proaspete.

Antalis novemcostata Lamarck, 1818

   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Scaphopoda, Ordinul Dentaliida, Familia Dentaliidae, Genul Antalis.

Antalis novemcostata

Antalis novemcostata

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMATII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
Lector univ. dr. VALERIA FIRA, Asist. univ. dr. MARIA NASTASESCU
– ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, Bucuresti-1977;
Conf. univ. dr. MARIUS SKOLKA
– ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR vol I-II – OVIDIUS UNIVERSITY PRESS, Constanta 2003;
–  RAPORT DE CERCETARE nr. 880/2004, EVALUAREA BIODIVERSITATII DOBROGEI, UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA;
ALEXANDRU V. GROSSU
– THE CATALOGUE OF THE MOLLUSCS FROM ROMANIA, 1992;
DRAGOS MICU
– ANNOTATED CHECKLIST OF THE MARINE MOLLUSCA FROM THE ROMANIAN BLACK SEA – INTERNATIONAL WORKSHOP ON BLACK SEA BENTHOS 19-23 April 2004 ISTANBUL – TURKEY;
GAMZE GÖNLÜGÜR DEMİRCİ
– MOLLUSCA FAUNA OF SINOP PENINSULA (MIDDLE BLACK SEA), 2005;
BILAL ÖZTÜRK, ALPER DOĞAN, BANU BİTLİS-BAKIR, ALP SALMAN
– MARINE MOLLUSCS OF THE TURKISH COASTS – TURKISH JOURNAL OF ZOOLOGY, 2014;
DAN MANOLELI, TEODOR NALBANT
– VIATA IN MAREA NEAGRA, EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, Bucuresti, 1976;
MARIUS SKOLKA, MARIAN TRAIAN GOMOIU
– SPECII INVAZIVE IN MAREA NEAGRA – IMPACTUL ECOLOGIC AL PATRUNDERII DE NOI SPECII IN ECOSISTEMELE ACVATICE
http://www.specii-invazive.ro/system/files/marius-skolka-marian-traian-gomoiu-specii-invazive-in-marea-neagra.pdf
DAVID FENWICK
http://www.aphotomarine.com/
ESTRAN 22
http://nature22.com/estran22/mollusques/gasteropodes/gasteropodes21.html

Un răspuns la Melci şi scoici de mare (Mollusca)

  1. Anda Babalean spune:

    Prezentare deosebită atât din punct de vedere științific, cât și pentru publicul larg.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s