Peştii din Marea Neagră

   Peştii sunt consideraţi ca fiind grupul cel mai vechi şi cel mai numeros de  vertebrate, adaptate exclusiv mediului acvatic. Pentru deplasare se folosesc de înotătoare, perechi şi neperechi, formate din raze scheletice unite printr-o membrană intermediară. Corpul este protejat de solzi de origine dermică, cu structuri diferite. Scheletul este cartilaginos sau osos. Organele principale ale respiraţiei sunt branhiile. Inima este bicamerală, fiind constituită dintr-un atriu şi un ventricul. Organul excretor funcţional este de regulă mezonefrosul şi excepţional pronefrosul. Reproducerea, la majoritatea speciilor, se efectuează prin fecundaţie externă. Din punct de vedere sistematic supraclasa Pisces, include patru clase: Sarcopterygii, Holocephali, Elasmobranchii şi Actinopterygii, din care, numai ultimele două au reprezentanţi în Marea Neagră.

   Speciile de peşti caracteristice Mării Negre, sunt sărace atât calitativ (ca număr de specii), cât şi cantitativ (în cadrul fiecărei specii). În general viaţa acestora se desfăşoară în zona litoralului marin. În Marea Neagră, peste 60% din această zonă este cuprinsă între Crimeea şi ţărmul românesc. Unele specii de peşti trăiesc toată viaţa în Marea Neagră, altele migrează din Marea Mediterană la noi, dar există şi fenomenul invers, adică specii care migrează de la noi, spre Bosfor şi Marea Marmara. Alte specii migrează în vederea reproducerii sau pentru nutriţie în apele dulci, în special în fluviile care se varsă în mare, sau în lacurile litorale cu ape salmastre.

Pestii din Marea Neagra

 Peştii din Marea Neagră

   Dintre peştii generativ reofili dulcicoli, cu o mare putere de adaptare la variaţiile de temperatură (euritermi) şi de salinitate (eurihalini), cu migraţii din mare în apele dulci ale fluviilor din bazinul Mării Negre sunt Acipenseridele (Sturionii). Sturionii fac parte din ordinul peştilor cu scheletul în parte cartilaginos şi sunt reprezentaţi în arealul bazinului pontico-dunărean prin şase specii, din care două specii de apă dulce: cega (Acipenser ruthenus) şi viza (Acipenser nudiventris) şi patru specii marine: morunul (Huso huso), nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii), păstruga (Acipenser stellatus) şi şipul (Acipenser sturio).
   Alte specii de peşti marini care intră în Dunăre pentru a se reproduce sunt Clupeidele (scrumbiile). Dintre puzderia de scrumbii, numai scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata), rizeafca (Alosa tanaica) şi gingirica (Clupeonella cultriventris) pot fi considerate ca migratori tipici din mare în apele dulci din bazinul Dunării Inferioare. Clupeidele sunt forme vechi, terţiare. Unele dintre ele au populat vechea Mare Sarmatică, de aceea se găsesc printre ele specii şi varietăţi migratoare în apele dulci ale fluviilor şi râurilor principale. Altele s-au menţinut în mediul marin şi au devenit migratori de tip marin.
   Dintre peştii care vizitează rar apele Mării Negre şi ale Dunării este şi anghila (Anguilla anguilla), peşte de apă dulce care face migraţii mari pentru a se reproduce. O altă specie care trăieşte în mare, întâlnindu-se destul de rar este păstrăvul de mare (Salmo labrax) care intră şi în Dunăre pe distanţe destul de mari (700 km).

Acipenser gueldenstaedtii

 Nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii)

Clupeidae

 Una din cele mai cunoscute specii de clupeide din Marea Neagră este scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata)

Anguilla anguilla

 Anghila (Anguilla anguilla)

   În apele salmastre ale lacurilor litorale, trăiesc sau pătrund pentru reproducere unele specii migratoare ca: scrumbia albă de mare (Alosa maeotica), aterina (Atherina boyeri), strunghilul (Neogobius melanostomus), guvidul de iarbă (Zosterisessor ophiocephalus), guvidul tărcat (Pomatoschistus marmoratus), guvidul de mare (Ponticola cephalargoides), guvidul de Razelm (Ponticola syrman), ghidrinul (Gasterosteus aculeatus).
   Lacurile şi limanurile maritime constituie un mediu adecvat şi pentru chefali, care intră din mare în cârduri numeroase pentru a se hrăni şi reproduce. În apele românesti ale Mării Negre se cunosc patru specii de chefali: labanul (Mugil cephalus), singhilul (Liza aurata), ostreinosul (Liza saliens) şi foarte rar platarinul (Liza ramada). O altă specie care pătrunde din mare în lacurile litorale este şi cambula (Platichthys flesus) iar în lacul Razelm rătăceşte un ciprinid, cunoscut sub numele de tarancă (Rutilus rutilus heckelii).

Mugil cephalus

 Chefali (Mugil cephalus)

   În zona fundurilor pietroase, caracterizate prin prezenţa a numeroase stânci şi pietre, îmbrăcate în alge verzi şi brune, luminate de razele soarelui, trăiesc: hanusul (Mesogobius batrachocephalus) şi scorpia de mare (Scorpaena porcus). Tot în acest loc, ascunşi printre pietrele fundului, cu un corp mărunt şi cu o coloraţie extrem de vie, trăiesc cocoşeii de mare (Salaria pavo, Blennius ponticus, Parablennius incognitus, Parablennius tentacularis, Aidablennius sphynx, Coryphoblennius galerita) şi buzaţii (Symphodus tinca, Symphodus ocellatus, Symphodus cinereus, Symphodus rostratus etc.).

Parablennius tentacularis

 Cocoşel de mare (Parablennius tentacularis)

Symphodus ocellatus

 Buzaţi (Symphodus ocellatus)

   Unele regiuni ale fundului sunt acoperite cu nisip consolidat amestecat cu mâl. Aici iarba de mare alcătuieşte tufe bogate, iar alga Cystoseira se întinde ca o adevărată pădurice. Alte zone au fundul acoperit cu nisip mobil. În acest loc trăiesc o serie de peşti precum: guvidul străveziu (Aphia minuta), guvidul de nisip (Pomatoshistus minutus), guvidul negru (Gobius niger), acul de mare (Syngnathus typhle), aţa de mare (Nerophis ophidion), căluţul de mare (Hippocampus guttulatus).

Syngnathus typhle

 Acul de mare (Syngnathus typhle)

Hippocampus guttulatus

 Căluţul de mare (Hippocampus guttulatus)

   Pe fundurile cu nisip fără vegetaţie trăiesc peştii cu corpul plat: calcanul (Scophthalmus maeoticus), limba de mare (Solea solea) şi în mod sporadic calcanul mic (Scophthalmus rhombus).
   Printre alţi peşti care trăiesc pe fundurile nisipoase din zona litorală sunt: vatosul sau vulpea de mare (Raja clavata), pisica de mare (Dasyatis pastinaca), dracul de mare (Trachinus draco), boul de mare (Uranoscopus scaber), uva (Gymnammodytes cicerelus), rândunica de mare (Chelidonichthys lucernus) şi milacopul (Umbrina cirrosa).

Dasyatis pastinaca

 Pisica de mare (Dasyatis pastinaca)

Trachinus draco

 Dracul de mare (Trachinus draco)

   Locurile mâloase cu argilă sau acolo unde trăiesc midii, constituie habitatul pentru barbun (Mullus barbatus ponticus), galea (Gaidropsarus mediterraneus) şi mult mai adânc în regiunile mâloase, pentru bacaliar (Merlangius merlangus). La adâncimi maxime unde viaţa este permisă trăieşte dulgherul (Zeus faber).

Mullus barbatus ponticus

 Barbunul (Mullus barbatus ponticus)

   Peştii caracteristici largului mării (pelagici) sunt: rechinul (Squalus acanthias), hamsia (Engraulis encrasicolus), sardeluţa (Sardina pilchardus), şprotul (Sprattus sprattus), aterina adevarată (Atherina hepsetus), zărganul (Belone belone), stavridul (Trachurus mediterraneus), lufarul (Pomatomus saltatrix), scrumbia albastră (Scomber scombrus), pălămida (Sarda sarda), etc.

Squalus acanthias

 Câinele de mare (Squalus acanthias)

   În Marea Neagră se mai întâlnesc unele specii rare sau chiar exemplare singulare ale unor peşti care intră din Marea Mediterană şi a căror viaţă aici, nu este îndeajuns cunoscută. Dintre aceştia fac parte: rechinul ciocan (Sphyrna zygaena), rechinul vulpe (Alopias vulpinus), peştele sabie (Lepidopus caudatus), peştele spadă (Xiphias gladius), tonul (Thunnus thynnus), lavracul sau lupul de mare (Dicentrarchus labrax), luci (Sphyraena sphyraena), plătica de mare (Pagellus erythrinus), sparosul (Diplodus annularis), dorada (Sparus aurata), gupa (Boops boops), dinţatul (Dentex dentex), etc.

Xiphias gladius

 Peştele spadă (Xiphias gladius)

Thunnus thynnus

 Tonul (Thunnus thynnus)

   Resursele de peşte ale Mării Negre sunt din ce în ce mai puţine. Multe dintre specii sunt rare sau pe cale de dispariţie din cauza poluării mediului marin şi a pescuitului excesiv şi ilegal. Declinul accentuat a mai multor specii de peşti marini început spre sfârşitul secolului al XX-lea, a condus în doar 30 de ani la exploatarea a numai 5 dintre cele 26 de specii de peşti cu valoare comercială. Cele mai vulnerabile şi mai afectate specii sunt cele cu habitat în zona costieră, între care regăsim sturionii, chefalii şi câinele de mare. Pescarii români mai recoltează din Marea Neagră între 500 şi 2000 de tone de peşte pe an. Procentual, România obţine doar 0,4% din cantitatea de peşte pescuită în Marea Neagră, în comparaţie cu cele 3% ale Bulgariei sau recordul de 85% deţinut de pescadoarele turceşti (90% din flota de pescuit din Marea Neagră aparţine Turciei).

Pescuit industrial

   În toate ţările riverane Mării Negre a existat o politică de dezvoltare a pescuitului marin şi o planificare în dezvoltarea infrastructurii, incluzând construcţia de porturi şi întreprinderi de prelucrare a peştelui. Prin anii 1980 numărul de vase de pescuit în Marea Neagră atinsese maximul iar cantităţile pescuite erau la apogeu.

Braconaj in apele romanesti

   Adeseori, în apele teritoriale româneşti îşi fac apariţia pescadoarele turceşti şi uneori bulgăreşti, la pescuit ilegal de calcan şi rechin. Între anii 2002-2011, au fost descoperite şi reţinute de către Garda de Coastă a Poliţiei de Frontieră Române, 26 de pescadoare (19 turceşti şi 7 bulgăreşti).

   Elasmobranchii
   (Rechinii)

   Peşti cartilaginoşi, exclusiv marini, cu corpul acoperit de solzi placoizi, numiţi în general rechini. Gura este transversală şi arcuită faţă de axul longitudinal al corpului, totdeauna pe partea ventrală a capului. Branhiile, în formă de foiţe (elasmobranhii), comunică cu exteriorul prin 5-7 fante branhiale.
   În Marea Neagră trăiesc rechini cu corpul alungit, fusiform (Selachii) şi rechini cu corp turtit dorso-ventral (Batoidea).
   Rechinii din infraclasa Selachii sunt pelagici şi exclusiv carnivori. Au pielea acoperită cu denticuli dermali care îi protejează de leziuni sau paraziţi şi le asigură o mai bună dinamică în mediul acvatic. O altă caracteristică a acestora sunt dinţii substituibili, în general triunghiulari şi ascuţiţi, asezaţi pe mai multe rânduri. Comun în Marea Neagră este câinele de mare (Squalus acanthias). Incidental au mai fost raportate prezenţe ale unor exemplare de rechini şi din alte specii: o altă specie de câine de mare (Squalus blainville), rechinul înger (Squatina squatina), rechinul pisică (Scyliorhinus canicula), rechinul ciocan (Sphyrna zygaena) şi rechinul vulpe (Alopias vulpinus). Aceştia pătrund uneori in apele Mării Negre în urmărirea bancurilor de peşti cu care se hrănesc.
   Rechinii din infraclasa Batoidea sunt forme bentonice, pe fundurile nisipoase şi mâloase, mişcându-se prin ondularea pectoralelor foarte mari. Se hrănesc cu scoici şi crustacee, pe care le sfărâmă cu ajutorul dinţilor laţi şi tari. În Marea Neagră trăiesc pisica de mare (Dasyatis pastinaca) şi vatosul (Raja clavata), iar în apropierea litoralului turcesc a fost semnalată, în mod excepţional, specia Gymnura altavela, foarte rară chiar şi pentru Marea Mediterană.

   Squaliformes

   Rechini de talie mică, măsoară 1-2 m. Au rostrul puţin alungit şi cartilajul rostral simplu. Gura este ventrală. Pectoralele sunt tribazale. Au două dorsale. Înotătoarea anală este absentă, coada heterocercă cu axa moderat redresată şi lobul inferior mai puţin dezvoltat. În Marea Neagră este prezentă familia Squalidae cu două specii, Squalus acanthias şi Squalus blainville.

Câinele de mare (Squalus acanthias Linnaeus, 1758)

   GB. Spiny dogfish, F. Aiguillat commun, E. Mielga, D. Dornhai, RUS. Акула катран, GR. Ακανθίας, TR. Mahmuzlu camgöz.
   Rechinul este spaima peştilor în aproape toate mările şi oceanele. Forma corpului său este atât de bine adaptată pentru atac, încât spintecă cu uşurinţă apa, în goana după pradă deplasându-se ca o adevarată torpilă.

Squalus acanthias

    În comparaţie cu rechinii oceanici, câinele de mare, rechinul specific Mării Negre are o talie mică. Dimensiunile la care ajung masculii 1-1,5 m, sunt mai mici decât cele ale femelelor care ajung până la 1,7 m. Greutatea exemplarelor oscilează între 6-14 kg. Pielea este acoperită cu solzi mărunţi, placoizi. Ambele înotătoare dorsale sunt precedate de câte un ţep. Gura este aşezată ventral sub bot. Dinţii sunt ascuţiţi, aşezaţi pe 6 rânduri, cu vârfurile îndoite de la mijloc în direcţia colţurilor gurii. Ochii fără membrană (pleoapă). Tăieturile branhiilor, mici şi aşezate înaintea pectoralelor.
    În coloraţia corpului predomină nuanţa cenuşiu-albăstruie, spatele şi părţile laterale fiind pigmentate cu un număr variabil de pete albăstrui sau albe, mai accentuate la exemplarele tinere. Pe burtă are culoarea alb-gălbuie.

Squalus acanthias

   Mereu agitat, trăieşte mai mult solitar, grupându-se în număr mic numai în timpul reproducerii. De ţărmul nostru se apropie începând din martie şi până în noiembrie. De obicei este semnalat în larg la 50-70 m adâncime în zona mitiloido-faseolinoidă. Fiind adaptaţi vieţii în ape reci, câinii de mare nu au un metabolism intens şi au un ritm de creştere foarte lent. Longevitatea lor nu este cunoscută foarte exact. Unele estimări, indică  vârsta de 35-40 de ani, dar sunt şi exemplare care trăiesc până la 50-75 de ani. Ating maturitatea sexuală la vârsta de 10-11 ani masculii şi 18-21 de ani femelele.

Squalus acanthias

   Este o specie ovovipară. Se împerechează în ianuarie-martie. După o foarte lungă perioadă de gestaţie (22-24 luni), expulzează între 2 şi 11 pui, măsurând 25-30 cm. Creşterea lentă, maturitatea sexuală târzie şi faptul că femelele produc mai puţin de 10 pui în medie pe an, fac ca populaţiile de câine de mare să se refacă foarte greu.
   Răpitor temut, îi cad pradă pe lângă o serie de crustacei mari şi numeroşi peşti ca: hamsia, guvidul, scrumbia albastră, stavridul etc.

Squalus acanthias

Squalus acanthias

   Carnea de rechin se consumă, dar este aspră şi lipsită de grăsimi. În Marea Neagră, capturile raportate de câine de mare au scăzut numai în ultimii 20 de ani, cu peste 70%. Cu toate acestea, Marea Neagră este considerată a avea în continuare, una dintre cele mai mari populaţii de rechini din acest gen.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Elasmobranchii, Subclasa Neoselachii, Infraclasa Selachii, Supraordinul Squalomorphi, Ordinul Squaliformes, Familia Squalidae, Genul Squalus, Specia Squalus acanthias.

   Squatiniformes

   În Marea Neagră este semnalat ca specie întâmplătoare rechinul înger (Squatina squatina), familia Squatinidae.

Rechinul înger (Squatina squatina Linnaeus, 1758)

   GB. Angel shark, F. Ange de mer commun, E. Angelote, D. Meerengel, RUS. Морской ангел, GR. Άγγελος (ψάρι), TR. Keler balığı.
   Are o arie de răspândire extinsă din nord-estul Atlanticului până în Marea Mediterană şi Marea Neagră (Serena, 2005; Ebert & Stehmann, 2013), însă treptat a dispărut din unele zone. Nu sunt referiri privind această specie în apropierea litoralului românesc.
   Corpul este extrem de plat, cu înotătoare pectorale impresionant de mari, semănând mai degrabă cu un calcan decât cu un rechin. În apropierea nărilor are câteva protuberanţe asemănătoare unor mustăţi, folosite ca organe de simţ. Ochii mari şi rotunzi, cu fantă pupilară verticală îi conferă o bună vedere.
   Culoarea pielii variază de la gri la roşcat sau verde-maroniu, fiind brăzdată de mici pete albe şi de puncte negricioase. Exemplarele tinere prezintă modele albe complexe şi pete mari închise la culoare, în timp ce la adulţi acestea sunt mai simple.
   Fiind o specie nocturnă îşi petrece ziua îngropat în mâl sau nisip, lăsându-şi afară numai ochii. Noaptea înoată activ pe fundul apei. Este un prădător de ambuscadă. Se hrăneşte cu peşti care trăiesc pe fundul apei: calcan, limbă de mare, precum şi cu crustacee sau moluşte.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Elasmobranchii, Subclasa Neoselachii, Infraclasa Selachii, Supraordinul Squalomorphi, Ordinul Squatiniformes, Familia Squatinidae, Genul Squatina, Specia Squatina squatina.

Squatina squatina

Squatina squatina

   Carcharhiniformes

   În Marea Neagră sunt semnalate două specii: rechinul pisică (Scyliorhinus canicula), familia Scyliorhinidae şi în mod cu totul întâmplător rechinul ciocan (Sphyrna zygaena), familia Sphyrnidae.

   Scyliorhinidae. Rechini de talie mică, cel mult 1,5 m. Gura ventrală, este prevăzută cu numeroşi dinţi mici, pluricuspizi, funcţionali pe mai multe rânduri. Fantele branhiale înguste. Codala, cu axa redresată, are lobii puţin dezvoltaţi. Coloraţia rar uniformă, adesea cu pete mai închise. Trăiesc în zona de coastă a mărilor şi oceanelor, la adâncimi mici. În general speciile sunt ovipare, ouăle sunt protejate de o capsulă cornoasă cvadrangulară, terminată în fiecare colţ cu un filament.

Rechinul pisică (Scyliorhinus canicula Linnaeus, 1758)

   GB. Small-spotted catshark, F. Petite Roussette, E. Pintarroja, D. Kleingefleckter Katzenhai, RUS. Мелкопятнистая кошачья акула, GR. Σκυλοψαράκι, TR. Kedi Balığı.
   Rechinul pisică cu pete mici, apare sporadic în sudul Mării Negre. În dreptul ţărmurilor româneşti a fost semnalat foarte rar.
   Este un rechin ovipar, mic, 40-80 cm şi o greutate de 7-8 kg. Corpul este cenuşiu, cu pete mici, foarte numeroase.
   Trăieşte mai mult pe fundul mării în apropierea coastelor.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Elasmobranchii, Subclasa Neoselachii, Infraclasa Selachii, Supraordinul Galeomorphi, Ordinul Carcharhiniformes, Familia Scyliorhinidae, Genul Scyliorhinus, Specia Scyliorhinus canicula.

Scyliorhinus canicula

Scyliorhinus canicula

Scyliorhinus canicula

   Sphyrnidae. Este o familie ce cuprinde rechini de 4-5 metri lungime, cu capul turtit dorso-ventral, cu două expansiuni laterale, ce provin din dezvoltarea cartilajelor preorbitale şi postorbitale, care îi dau forma de ciocan. Ochii sunt situaţi la extremitatea acestor expansiuni. Cele două dorsale sunt inegale, prima fiind mai mare. Trăiesc în mările calde dar vara fac deplasări în nord. Sunt rechini pelagici, de coastă. Unele specii pătrund chiar în golfuri şi estuare. Se hrănesc cu peşti, moluşte şi crustacei.

Rechinul ciocan (Sphyrna zygaena Linnaeus, 1758)

   GB. Smooth Hammerhead, F. Requin-marteau commun, E. Tiburón martillo cruz, D. Glatter Hammerhai, RUS. Обыкновенная акула-молот, GR. Ζύγαινα, TR. Büyük Çekiç balığı.
   Este un rechin de talie mare (până la 4 m), care trăieşte în oceanele şi mările temperate şi tropicale, din întreaga lume. În Marea Neagră menţionat în mod excepţional.
   Specie vivipară, femela dă naştere la 35-40 de pui complet dezvoltaţi, care măsoara 50 cm.
   Este una din victimele comerţului ilegal cu aripioare de rechin, care se consumă în Asia de Sud-Est.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Elasmobranchii, Subclasa Neoselachii, Infraclasa Selachii, Supraordinul Galeomorphi, Ordinul Carcharhiniformes, Familia Sphyrnidae, Genul Sphyrna, Specia Sphyrna zygaena.

Sphyrna zygaena

Sphyrna zygaena

   Lamniformes

   În Marea Neagră este citat ca specie accidentală rechinul cu bici, cunoscut şi sub numele de rechin vulpe (Alopias vulpinus), familia Alopiidae.

Rechinul vulpe (Alopias vulpinus Bonnaterre, 1788)

   GB. Common thresher shark, F. Requin-renard commun, E. Tiburón azotador, D. Fuchshai, RUS. Обыкновенная морская лисица, GR. Αλεπού της θάλασσας, TR. Sapan balığı.
   Este o specie circumglobală, cu o toleranţă remarcabilă pentru apele reci. Preferă oceanele şi mările din zona temperată dar pătrunde şi în apele tropicale. Sunt puţine relatări privind prezenţa acestuia în Marea Neagră (Devedjian 1926, Rhasis Erazi 1942, Slastenenko 1955, 1956). În anul 1996, în apele din apropierea localităţii Şile de pe coasta anatoliană a Mării Negre a fost capturat un rechin vulpe femelă, cu o lungime de 4,35 m (Hakan Kabasakala).
   Regimul de hrană al acestor rechini este în concordanţă cu zona geografică unde trăiesc, dar în general dieta lor constă din peşti cu dimensiuni reduse: hamsii, heringi, macrou, merluciu dar şi cu calmari, caracatiţe, crabi şi creveti.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Elasmobranchii, Subclasa Neoselachii, Infraclasa Selachii, Supraordinul Galeomorphi, Ordinul Lamniformes, Familia Alopiidae, Genul Alopias, Specia Alopias vulpinus.

Alopias vulpinus

Alopias vulpinus

   Rajiformes

   În acest ordin intră rechinii cu pectoralele întinse pe laturile corpului, ce se pot reuni dinaintea botului. Cartilajul rostral este median sau absent. Centurile scapulare sunt ataşate la coloana vertebrală. În Marea Neagră trăiesc vatosul sau vulpea de mare (Raja clavata), familia Rajidae şi pisica de mare (Dasyatis pastinaca), familia Dasyotidae. Semnalată (foarte rar) specia Gymnura altavela, familia Gymnuridae.

   Rajidae. Rechini cu corpul în forma de disc rombic, delimitat net de pedunculul codal. Înotătoarele dorsale puţin dezvoltate sunt împinse posterior pe pedunculul codal. Exista un dimorfism sexual bine exprimat. Masculii sunt mai mici, au dinţii bucali ascuţiţi şi prezintă denticuli spinoşi la baza pectoralelor. Sunt rechini ovipari, cu ouăle protejate de o capsulă cvadrangulară cu prelungiri în formă de corniţe în fiecare colţ.

Vatosul (Raja clavata Linnaeus, 1758)

   GB. Thornback ray, F. Raie bouclée, E. Raya de Clavos, D. Nagelrochen, RUS. Скат шиповатый, GR. Καλκανόβατος, TR. Vatoz balığıgiller.
   Este un peşte, care duce o viaţă solitară, îngropat în nisip, la adâncimea de 60-70 m, în tovărăşia calcanului şi a morunului. Preferă apa mai rece şi mai sărată.
   Are corpul lat, de formă rombică. Lungimea masculului până la 70 cm, a femelei până la 1,5 m. Greutatea 5-8 kg. Pe faţa ventrală a corpului se află 5 deschideri branhiale. Ochii sunt mari şi aşezaţi pe partea dorsală. Pe laturi, ventralele sunt foarte mari. Pe spate are numeroşi ţepi, pe abdomen sunt mai rari. Deasemeni numeroşi ţepi se află pe muchia cozii. Masculul are organe de acuplare evidente.
   Culoarea este schimbătoare după mediu, de obicei variază între cenuşiu şi galben-cenuşiu cu pete neregulate.

Raja clavata

Raja clavata

Raja clavata

   Prin martie-mai se apropie de ţărm până la 25-45 m, pentru a-şi depune cele 6-10 ouă mari, sub formă de capsule agăţate de algele macrofite. Durata de eclozare este de 4-5 luni. După depunerea pontei se retrage la adâncimi mai mari până în toamnă, când se apropie de ţărm odată cu curenţii reci.
   Se hrăneşte cu peşti şi crustacei, pe care îi prinde stând ascuns în nisip şi repezindu-se printr-o mişcare bruscă asupra lor, îi acoperă cu corpul şi îi devorează.
    În alte ţări carnea vatosului este apreciată. Ficatul reprezintă 6,5% din greutatea totală a corpului şi conţine 60-67% grăsimi. E foarte bogat în vitamina A. După anumite prelucrări se întrebuinţează la tratarea bolilor de ochi. Pielea vatosului, prelucrată şi colorată în verde este folosită în pielarie sub numele de “piele de rechin”.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Elasmobranchii, Subclasa Neoselachii, Infraclasa Batoidea, Ordinul Rajiformes, Familia Rajidae, Genul Raja, Specia Raja clavata.

   Dasyotidae. Rechini care au corpul ca un disc circular sau rombic şi pedunculul codal lung şi subţire. Pectoralele rotunjite se unesc înaintea botului într-un pseudorostru. Prezintă o dorsală înserată pe peduncul, adeseori înlocuită de unul sau mai mulţi spini. Înotătoarea codală este redusă sau absentă. Gura este prevazută cu dinţi ascuţiţi, numeroşi, dispuşi în şiruri transversale. Tegumentul este nud. Sunt specii vivipare, aplacentare. Frecvenţi în mările tropicale.

Pisica de mare (Dasyatis pastinaca Linnaeus, 1758)

   GB. Common Stingray, F. Pastenague commune, E. Raya Látigo, D. Brauner Stechrochen, RUS. Морской кот, GR. Βατοτρυγόνα, TR. Dikenli vatoz.
   Pisica de mare este un peşte cartilaginos înrudit cu rechinul. Trăieşte în regiunea ţărmurilor cu apă mai caldă. La noi se apropie de litoral când apa ajunge la 12°C, căutându-şi loc pe fundurile nisipoase şi retrăgându-se către adânc când apa se răceşte.

Dasyatis pastinaca

Dasyatis pastinaca

   Corpul are forma de romb şi o lungime de 60-70 cm, excepţional chiar de 2 m şi o greutate de 6-16 kg. Coada este lungă ca un bici. Înotătoarea dorsală este înlocuită prin 1-2 ţepi dinţaţi pe margine. Rănile provocate de ţepii caudali pot fi extrem de periculoase. Capul nu este separat de corp. Marginea corpului este ocupată de înotătoarele pectorale şi ventrale. Pielea este netedă.
   Culoarea, cenuşiu-neagră sau verde-măslinie pe spate şi alb-murdar pe partea abdominală.

Dasyatis pastinaca

Dasyatis pastinaca

   Ouăle pisicii de mare în număr de 5 se dezvoltă în uter (ovovipar), embrionii fiind hrăniţi cu lapte uterin. La naştere puii măsoară 30-33 cm lungime.
   Se hrăneşte cu peşti mici, moluşte şi crustacei.
   Carnea nu se consumă. Ficatul reprezintă la femelă 23% şi la mascul 11,15% din greutatea corpului şi conţine grăsimi în proporţie de 52-70%. Din el se extrage un ulei de calitate bogat în vitamine antirahitice, utilizat şi în vindecarea plăgilor externe la ochi.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Elasmobranchii, Subclasa Neoselachii, Infraclasa Batoidea, Ordinul Myliobatiformes, Familia Dasyotidae, Genul Dasyatis, Specia Dasyatis pastinaca.

   Actinopteri

   Peşti cu scheletul parţial sau total osificat. Înotătoarele perechi sunt susţinute de radii osoase sau cartilaginoase dispuse în evantai, care se articulează direct de centura scapulară sau pelviană.
   Clasa Actinopteri cuprinde majoritatea speciilor actuale (96%), adaptate la ape dulci şi marine (2/3 din specii sunt forme marine, iar 1/3 sunt forme de apă dulce). Au apărut în silurianul superior (cu 420 milioane ani în urmă).

   Acipenseriformes
   (Sturionii)

   În cadrul acestui ordin sunt cuprinşi sturionii, peşti marini migratori sau de apă dulce, cu scheletul în mare parte cartilaginos, prezenţi în Marea Neagră, Marea de Azov şi Marea Caspică şi în râurile şi fluviile care se varsă în ele. Speciile marine urcă primăvara în fluvii pentru reproducere. Sturionii din Marea Neagră aparţin familiei  Acipenseridae, genurile Huso  reprezentat printr-o singură specie, morunul (Huso huso) şi Acipenser cu patru specii: nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii), păstruga (Acipenser stellatus), şipul (Acipenser sturio), iar în partea de est a Mării Negre, specia Acipenser persicus. Dintre aceştia numai şipul mai este întâlnit şi în alte ape europene, celelalte patru fiind relicte ponto-caspice, supravieţuitori din apele salmastre ale Mării Sarmatice.

Morunul (Huso huso Linnaeus, 1758)

   GB. Beluga Sturgeon, F. Grand esturgeon, E. Esturión beluga, D. Europäischer Hausen, RUS. Белуга, GR. Μουρούνα, TR. Mersin morinası.
   Este cel mai mare dintre sturioni şi cel mai mare peşte din bazinul pontic. Lungimea obişnuită este de 1-3 m cu o greutate de 80-150 kg, dar poate atinge şi greutăţi puţin cunoscute la peşti. Antipa citează prinderea unui morun în greutate de 882 kg, în anul 1890, la gura braţului Sf. Gheorghe. Tot la gurile Dunării s-a mai prins şi un alt exemplar de 560 kg, care se păstrează la Muzeul de Istorie Naturală “Gr. Antipa” din Bucureşti. Unii specialişti dau ca excepţională greutatea de 1200 kg şi lungimi cuprinse între 5-9 m. Astăzi exemplarele gigant sunt din ce în ce mai rare.
   Morunul poate ajunge la vârsta de peste 100 de ani. Un morun pescuit în Marea Azov, care cântarea 640 kg, avea 58 de ani. La vârsta de 75 de ani, morunul poate atinge o greutate de 1000 kg.

Huso huso

Huso huso

   Morunul are corpul masiv, gros, alungit, placat cu 41-52 de scuturi laterale mici, cu 9-12 scuturi ventrale şi 11-14 scuturi dorsale mari parţial îngropate în piele. Capul este relativ mic. Botul, triunghiular şi ascuţit la vârf este turtit de sus în jos. La exemplarele mai bătrâne devine din ce în ce mai scurt. Gura situată pe suprafaţa inferioară a capului este semilunară, cu buza de sus întreagă, iar cea de jos întreruptă la mijloc pe un spaţiu mare. Mustăţile în număr de 4 depăşesc buza superioară şi sunt fără franjuri şi turtite lateral.
   Culoarea variază după mediu, fiind pe spate şi în lateral cenuşie până la cenuşie-negricioasă, iar pe abdomen alb-gălbuie.

Huso huso

Huso huso

   Maturitatea sexuală apare la femele la vârsta de 16-18 ani, când exemplarele ating aproape 2 m lungime şi 80 kg. Masculii în schimb, se maturizează la vârste mai mici de 12-14 ani, la o lungime de 1,70 m şi o greutate de 45-50 kg. Depunerea icrelor (500 mii – 5 mil.) are loc în cursul lunii aprilie în regiunile cu gropi adânci (8-20 m), de pe fundul argilos, nisipos sau cu prundiş al fluviilor, unde poposesc morunii în timpul călătoriei lor de reproducere. Locurile de aglomerare a puietului în primele stadii de dezvoltare, se află în apropierea gropilor, unde au fost depuse icrele, de unde pornesc apoi către apele marine. Retragerea puietului în mare are loc în perioada iulie-septembrie, când se aglomereaza la gurile de vărsare, în apa salmastră, unde creşte mai mulţi ani. Pe măsură ce înaintează în vârsta, se îndepărtează de ţărm înspre larg.

Huso huso

   Pătrunderea morunilor în Dunăre se face de timpuriu. Uneori, în iernile blânde apar în fluviu încă din luna ianuarie, dar de obicei începutul migraţiei are loc la sfârşitul lunii februarie când temperatura apei atinge 4-5°C. Maximul migraţiei se produce în lunile aprilie-mai. Migraţia morunului începe înaintea celorlalţi sturioni.
   În migraţia de primăvară, primele exemplare ce urca împotriva curentului sunt masculii, după ei urmează femelele cu icrele într-un stadiu avansat de maturare, la un interval de aproape două săptămâni. Imediat după depunerea icrelor morunii se întorc în mare unde iernează la mari adâncimi.
   Migraţia a doua, cea de toamnă, începe la sfârşitul lui iulie şi atinge un maxim în lunile octombrie şi noiembrie, când exemplarele mai tinere şi chiar forme întârziate în maturarea gonadelor sosesc în fluviu şi iernează în gropile adânci.
   În migraţia lor de reproducere, morunii înfruntă curentul fluviului până la Porţile de Fier. Pătrund de asemenea în Nistru, Bug, Nipru, Rione, iar prin Marea Azov pătrund în Don şi Cuban.

Huso huso

   În Marea Neagră morunii trăiesc în regiunile adânci, de peste 70 m şi chiar peste 100 m. În regiunea Constanţa, Agigea, Capul Caliacra şi Cavarna morunul este citat la adâncimi de 50-90 m, unde iernează izolat până în apropierea perioadei de maturare a gonadelor. Prezenţa în cantităţi însemnate în stomacul morunilor prinşi în mare, a scoicii Modiolula phaseolina a cărei colonii se întind ca un covor la adâncimi de 60-70 m, arată cantonarea morunului în aceste regiuni şi la asemenea adâncimi.
   Morunul este un peşte răpitor care se hrăneşte cu peşte, dar şi cu moluşte şi crustacei.
    Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Acipenseriformes, Familia Acipenseridae, Genul Huso, Specia Huso huso.

Nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii Brandt & Ratzeburg, 1833)

   GB. Russian sturgeon, F. Esturgeon russe, E. Esturión ruso, D. Russischer Stör, RUS. Русский осётр, GR. Οξύρρυγχος ρωσικός, TR. Rus mersin balığı.
   Este un peşte migrator tipic, din familia sturionilor, care trăieşte ca adult pe platforma litorală a Mării Negre la adâncimi de 60-70 m, de unde urcă în călătoria pentru reproducere în toate fluviile bazinului pontic.
   Exemplarele obişnuite au o lungime de 0,7-1 m şi o greutate cuprinsă între 8-25 kg, dar pot atinge şi greutăţi excepţionale de 80-100 kg şi o lungime de 1,5-2 m. Poate trăi până la vârsta de 45-48 de ani.
   Nisetrul are corpul alungit şi îndesat, acoperit cu cinci rânduri longitudinale de plăci osoase (5-19 plăci dorsale, 28-50 plăci laterale şi 7-12 plăci ventrale). Între cele cinci rânduri de scuturi puternice de pe corp, se află mici plăcuţe stelate, dispuse tot în şiruri. Capul este mic iar botul scurt, lat şi rotunjit. Gura este inferioară, dreaptă, cu buza superioară despicată la mijloc, iar cea inferioară întreruptă la mijloc, pe un spaţiu larg. Mustăţile în număr de patru nu ajung până la gură şi sunt fără franjuri.
   Culoarea este variabilă, plumburie, verde-închis, galben-cenuşiu iar abdomenul alb-gălbui. În general coloritul exemplarelor pescuite în mare este mai intens decât al celor din Dunăre.

Nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii)

Nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii)

   Maturitatea sexuală la nisetru apare la 8-12 ani la masculi şi la 13-15 ani la femele. Majoritatea nisetrilor intră în Dunăre la începutul lunii aprilie, deşi primele exemplare pot veni chiar mai devreme. Migraţia a doua începe în luna iunie şi atinge amplitudinea maximă în septembrie. Exemplarele din migraţia a doua rămân în Dunăre până în primăvara următoare când se reproduc. În a doua jumătate a lunii aprilie şi în mai, femelele depun un număr apreciabil de icre de culoare măslinie cu un diametru de 3-3,5 mm. Depunerea icrelor are loc în regiuni mai din amonte decât cele ale morunului, în locuri adânci, cu fundul argilos sau nisipos. Alevinii apar după 4-5 zile şi rămân în fluviu până în iunie-iulie, după care coboară în mare unde staţionează în faţa gurilor de vărsare până la vârsta de 2-3 ani, după care se retrag la adâncime. În apropierea litoralului nostru a fost identificat în dreptul localităţii Agigea, iar în Bulgaria la Caliacra şi Varna.
   Se hrăneşte cu larve ale diferitelor insecte, râme, viermuşi şi crustacei în primii ani de viaţă şi cu policheţi, guvizi şi moluşte ca adult. Din acest motiv se găsesc în număr mare în zonele cu midii.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Acipenseriformes, Familia Acipenseridae, Genul Acipenser, Specia Acipenser gueldenstaedtii.

Nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii)

Păstruga (Acipenser stellatus Pallas, 1771)

   GB. Starry sturgeon, F. Esturgeon étoilé, E. Esturión estrellado, D. Sternhausen, RUS. Севрюга, GR. Αστροξυρύχι, TR. Yıldızlı mersin balığı.
   Este un sturion care din martie până în noiembrie părăseşte adâncul mării şi se apropie de ţărm. Iarna cantonează la adâncimi mai mici decât celelalte specii de Acipenseride. În fluvii intră după migraţia morunului şi a nisetrului.
   Dintre toţi sturionii, păstruga are talia cea mai zveltă şi mai elegantă. Atinge o lungime obişnuită de 0,80-1,10 m şi o greutate de 6-8 kg. Excepţional poate atinge o lungime de 2 m şi o greutate de până la 35 kg sau chiar 60-70 kg.
   Corpul este alungit şi subţire, acoperit ca şi la ceilalţi sturioni cu cinci şiruri de plăci osoase (9-16 scuturi dorsale, 26-43 scuturi laterale şi 9-14 scuturi ventrale). Capul este mic cu botul foarte lung, uşor ascuţit şi turtit ca ciocul de raţă. Gura, inferioară, dreaptă, cu buza de sus întreagă iar cea de jos larg întreruptă la mijloc, Mustăţile în număr de 4 sunt scurte, neajungând până la gură şi sunt lipsite de franjuri.
   Coloraţia corpului variază după mediul în care trăieşte, exemplarele pescuite în mare având o culoare aproape neagră, iar cele din Dunăre, în general o culoare cenuşie-închisă, cu abdomenul alb spre gri.

Pastruga (Acipenser stellatus)

Pastruga (Acipenser stellatus)

   Masculii devin maturi sexual la vârsta de 5-7 ani, iar femelele la 7-8 ani. Intră în Dunăre începând din luna aprilie cu un maxim de migraţie în luna mai. A doua perioadă de migraţie începe în iunie şi continuă până în octombrie, cu intensitatea maximă în septembrie. De regulă, zonele unde se înmulţeşte păstruga în Dunăre sunt cuprinse între Giurgiu şi Brăila, dar unele exemplare pot ajunge şi până dincolo de Porţile de Fier. Femelele depun către sfârşitul lunii mai, până la 400.000 de icre mici, de culoare neagră, în locuri adânci cu curent puternic. Se poate încrucişa cu morunul (Huso huso), nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii), viza (Acipenser nudiventris) şi cega (Acipenser ruthenus). Păstruga nu se reproduce în fiecare an.
   Se hrăneşte cu faună de fund. În mare consumă viermi, moluşte, crustacei şi peşti de talie mica, iar în fluvii, exemplarele tinere se hrănesc cu larve de chironomide, tricoptere, efemeroptere şi crustacei.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Acipenseriformes, Familia Acipenseridae, Genul Acipenser, Specia Acipenser stellatus.

Pastruga (Acipenser stellatus)

Şipul (Acipenser sturio Linnaeus, 1758)

   GB. European sea sturgeon, F. Esturgeon d’Europe, E. Esturión común, D. Europäischer Stör, RUS. Атлантический осётр, GR. Ευρωπαϊκός οξύρρυγχος, TR. Kolan balığı.
    Şipul este sturionul cel mai rar întâlnit în apele Mării Negre, de unde intră uneori în Dunăre. Este o specie cosmopolită care trăieşte mai ales pe coastele europene ale Atlanticului, Mării Baltice şi Mării Mediterane. Urcă pe fluviile Elba, Rin, iar din Golful Finic în Neva şi apoi în lacul Ladoga.
    Lungimea obişnuită este cuprinsă între 1-1,5 m, iar excepţional poate depăşi 3 m. Greutatea medie până la 80 kg, iar excepţional peste 200 kg. Poate atinge vârsta de 60 de ani.
   Are corpul alungit cu scuturile mari laterale dispuse compact unele lângă altele, iar cele dorsale, de la mijloc, sunt cele mai mari (9-15 scuturi dorsale, 24-36 scuturi laterale şi 9-14 scuturi ventrale). Botul este moderat alungit. Buza superioară este întreagă iar buza inferioară întreruptă pe un spaţiu mic. Firele de mustaţă sunt simple fără franjuri şi nu ajung până la gură.
   Coloritul corpului variază între un cafeniu-închis şi gri-gălbui pe partea dorsală, cu abdomenul alb-gălbui până la argintiu.

Sipul (Acipenser sturio)

Sipul (Acipenser sturio)

   Maturitatea sexuală este atinsă de masculi la vârsta de 7-9 ani iar de femele între 8-14 ani. Perioada de reproducere diferă, fiind condiţionată de temperatura apei şi are loc între aprilie şi iulie, pe substrat pietros sau nisipos. Intervalul de timp între depunerea pontelor este de 1-3 ani. Eclozarea se produce după 3-14 zile de la depunere, în funcţie de temperatură. Alevinii rămân în fluvii sau râuri în primii 2 ani de viaţă, după care migrează în apa sărată a estuarelor. În Marea Neagră depunerea icrelor se face pe bancurile de nisip din faţa gurilor Dunării în cursul lunilor aprilie sau mai (în ultimele decenii specia a dispărut practic din foarte multe bazine, iar în momentul de faţă, şipul care se reproducea în faţa gurilor Dunării este considerat o specie extinctă).
    Şipul se hrăneşte în special cu viermi, moluşte şi peşti mici şi se poate deplasa mai mult de 3.000 de km în căutarea hranei.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Acipenseriformes, Familia Acipenseridae, Genul Acipenser, Specia Acipenser sturio.

Sipul (Acipenser sturio)

   Clupeiformes
   (Scrumbiile)

   Printre elementele rămase ca specii autohtone ale vechiului bazin aralo-ponto-caspic (specii relicte) se numără, scrumbiile din familia Clupeidae şi hamsia aparţinând familiei Engrulidae. Dintre cele şapte specii care se regăsesc în zona litoralului românesc, unele fac migraţii regulate, pentru reproducere în apele Dunării – scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata), rizeafca (Alosa tanaica), gingirica (Clupeonella cultriventris), sau în apele salmastre ale lacurilor şi lagunelor marine – scrumbia albă de mare (Alosa maeotica). Celelalte trei specii – hamsia (Engraulis encrasicolus), sardeluţa (Sardina pilchardus) şi şprotul (Sprattus sprattus), nu părăsesc apele mării. Mai sunt întâlnite în Marea Neagră speciile Alosa fallax şi Sardinella aurita.

Scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata Bennett, 1835)

   GB. Pontic shad, F. Alose de la Mer Noire, E. Sábalo del Mar Negro, D. Donauhering, RUS. Черноморско-азовская проходная сельдь, GR. Σαρδελομάνα Πόντου, TR. Ringa balığı.
   Scrumbiile sunt forme vechi, terţiare (specii relicte) care au populat vechea Mare Sarmatică şi care în prezent trăiesc în Marea Neagră, de unde pătrund pentru reproducere în apele Dunării.
   Iarna cantonează dispersate în regiunile de sud ale Mării Negre şi în dreptul litoralului bulgăresc, la nord de Burgas, la adâncimi mai mari de 40 m. Au mai fost semnalate în lunile de iarnă la Mangalia, Cavarna, Caliacra şi Balcic, atunci când temperatura apei a fost mai ridicată decât în mod obişnuit.
   Începând din luna februarie, primele cârduri se apropie de coastă, pe o zona lată de 30 km, înotând spre nord dinspre Bosfor spre Odesa. La gurile Dunării stau din februarie până în a doua jumătate a lunii martie, după care urcă în fluviu atunci când temperatura apei atinge 5-6°C. În mod obişnuit migraţia maximă are loc din luna aprilie până la începutul lunii mai. Lunga lor călătorie durează aproape două luni şi se desfăşoară uneori pe distanţe mai mari de 1200 km în apele mării şi în cele ale Dunării, unde pătrunde până dincolo de Călăraşi – Silistra – Giurgiu. Cea mai puternică migraţie se face pe braţele Chilia şi Sf. Gheorghe. În toamnă, când apa mării se răceşte, apare din nou în apropierea litoralului pentru a se hrăni.

Scrumbia de Dunare (Alosa immaculata)

   Are corpul alungit, turtit mult lateral, asemănător cu o suveică. Lungimea medie a corpului este de 30-40 cm, cu o greutate obişnuită de 300-600 g, excepţional 1 kg. Partea ventrală a trunchiului este zimţuită şi îngustată puternic ca o muchie de cuţit. Capul este comprimat lateral şi este prevăzut cu un bot relativ scurt. Gura este mare şi îndreptată în sus, cu numeroşi dinţi mărunţi aşezaţi pe maxilă, mandibulă, limbă, vomer şi oasele faringiene. Ochii sunt mari cu o pleoapă groasă bine definită. Deschiderea operculară largă. Înotătoarea dorsală, scurtă şi cu partea anterioară mai înaltă este situată la mijlocul corpului. Înotătoarele ventrale sunt scurte şi înguste şi sunt aşezate la mijlocul abdomenului în dreptul înotătoarei dorsale. Înotătoarea codală este adânc scobită. Linia laterală nu se distinge. Tegumentul este acoperit cu solzi potrivit de mari care se desprind uşor.
   Spatele are o culoare verde-albăstrie iar laturile sunt alb-argintii cu reflexe roz. Pe opercul sus are o pată mică neagră.
   La vârsta de 3-4 ani (uneori 2 ani) scrumbiile ating maturitatea sexuală. Reproducerea are loc în cursul lunii mai şi începutul lunii iunie şi se poate prelungi, în funcţie de temperatură, uneori până în luna iulie. Icrele scrumbiilor ca şi larvele sunt pelagice. Puii de scrumbie sunt aduşi de curentul fluviului către guri, unde formează aglomerări compacte şi rămân aici să crească şi să se îngraşe, toată vara şi începutul toamnei. Adulţii se întorc în mare în cârduri mici, răzleţe, sau ca exemplare izolate.
   Hrana scrumbiei de Dunăre constă din diferite specii de peşti (guvizi, stavrizi, hamsii, aterine) şi crustacee.
   Antipa descrie două varietăţi ale speciei: scrumbia de Dunăre cu cap alb, care are o culoare albastră-cenuşiu-verzuie pe spinare, cu nuanţe deschise pe cap (Alosa pontica var. danubii Antipa) şi scrumbia de Dunăre cu cap negru, cu spatele având culoarea albastră-negricioasă (Alosa pontica var. nigrescens Antipa), denumită popular caraghioz.
   Pescuitul scrumbiei se practică atât în mare cât şi în Dunăre. Cel mai intens pescuit este la gurile fluviului. Datorită calităţilor bune ale cărnii, care conţine 26% grăsimi, scrumbia de Dunăre este un peşte foarte căutat. Se consumă proaspătă, sărată şi afumată.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Alosa, Specia Alosa immaculata.

Pescari de scrumbie

Pescari de scrumbie

Scrumbia albă de mare (Alosa maeotica Grimm, 1901)

   GB. Black Sea shad, D. Kerchen-Maifisch, RUS. Сельдь черноморско-азовская морская, TR. Ringa balığı.
   Este mai mică şi mai rară decât scrumbia de Dunăre. Trăieşte în Marea Neagră, migrând, o parte în Marea Azov. Unele intră în lacul Razelm, când apa are 7°C, unde stau până în toamnă, când se retrag odată cu chefalii, intrând în mare pentru a ierna.
   Are corpul mai subţire decât al scrumbiei de Dunăre, cu carena mai pronunţată. Corpul atinge o lungime de 30 cm şi o greutate de 300-400 g. Regiunea burţii este mult arcuită. Are operculul striat şi dentiţia puternică.
   Culoarea spatelui este verde-albastruie cu laturile şi burta argintii. Înotătoarele sunt albe cu marginea de sus neagră. Pe laturile corpului are 6-11 pete negre, rotunde.
    În Razelm se reproduce în cursul lunilor aprilie-mai. Puii ies în mare şi îi găsim îngrămădiţi în apropierea lacurilor litorale salmastre, formând aici majoritatea populaţiei, alături de puietul de scrumbie de Dunăre şi de rizeafcă, până în toamnă, când dispare pentru cantonarea de iarnă.
   Scrumbia albă de mare este o specie exclusiv marină, care nu intră niciodată în Dunăre.
   Se hrăneşte cu crustacei şi cu peşti.
    Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Alosa, Specia Alosa maeotica.

Rizeafca (Alosa tanaica Grimm, 1901)

   GB. Azov shad, I. Alosa del mar d’Azov, RUS. Пузанок азовско-черноморский, TR. Tirsi balığı.
   Relict ponto-caspic ca şi scrumbia de Dunăre, rizeafca este foarte asemănătoare cu aceasta, însă este mai mică. Trăieşte în mare, apropiindu-se de coaste şi de gurile Dunării pe la mijlocul lui aprilie. Preferă apele mai calde, între 9-10°C şi de aceea pătrunde mai târziu în Dunăre, cu aproape două săptămâni în urma scrumbiei şi urcă până dincolo de Olteniţa.
   Are corpul mai înalt şi mai comprimat lateral decât celelalte scrumbii. Lungimea obişnuită este de 20 cm, excepţională de 25 cm şi o greutate cuprinsă între 50-130 g.
   Spatele are culoarea cenuşiu-verzuie sau albăstrie, laturile şi abdomenul albe-argintii. Capul este aproape negru.

Rizeafca (Alosa tanaica)

   Reproducerea are loc în mai şi prima jumătate a lunii iunie, atât în Dunăre cât şi în limanurile şi bălţile ei. După depunerea icrelor se întoarce în mare unde se dispersează spre regiunile sudice şi spre larg. Toamna odată cu curenţii reci, se apropie din nou de coastă. Unele exemplare rămân peste iarnă în bălţile Dunării. Puietul coboară în etape către gurile fluviului unde se adună în aglomeraţii maxime începând cu luna mai-iulie şi până la sfârşitul lui august.
   Hrana rizeafcii depinde de vârstă. Până la trei ani consumă larve de insecte (Chironomus) şi crustacei mărunţi. De la trei ani în sus devine răpitor, consumând peşte (gingirică, hamsii, guvizi, obleţi etc). Creşte destul de încet, de abia în al şaptelea an de viaţă ajungând la lungimea şi greutatea maximă.
   Mai puţin gustoasă, cu grăsimi între 3-4%, carnea de rizeafcă se consumă sărată.
    Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Alosa, Specia Alosa tanaica.

Gingirica (Clupeonella cultriventris Nordmann, 1840)

   GB. Black Sea sprat, E. Espadín del Mar Negro, D. Tyulka-Sardine, RUS. Черноморско-каспийская тюлька, TR. Tülka balığı.
    Scrumbie de talie mică, comună pe tot litoralul nostru marin. Primăvara timpuriu la o temperatură de 4-6°C, se adună în aglomeraţii foarte mari în faţa gurilor Dunării şi în vecinătatea ţărmurilor mării, de unde face migraţii scurte în vederea hrănirii şi reproducerii în Complexul lagunar Razelm-Sinoe şi în zonele salmastre ale Dunării.
   Iarna o găsim pe lângă coastele Crimeei, în regiunea Yalta, lângă coastele Bulgariei, în vecinătatea Burgasului, în mari cantităţi, şi chiar în regiunea occidentală a coastelor Anatoliei. Gingirica se depărtează şi se apropie de litoral în funcţie de temperatură. Căldurile mari îndepărtează cârdurile de coastă, în timp ce curenţii reci le apropie.
   Are corpul scurt, mult turtit lateral cu o lungime de 8-11 cm, rar 20 cm şi o greutate cuprinsă între 6 şi 15 g. Trăieşte 4-5 ani. Spinarea este dreaptă, abdomenul curbat cu marginea zimţată. Gura puţin superioară. Solzii sunt mărunţi şi cad repede.
   Spatele are o coloraţie argintie-verzuie iar laturile albe-argintii sau alămii.
   Maturitatea sexuală este atinsă la un an. Reproducerea are loc în lunile mai-iunie. Icrele sunt pelagice. După reproducerere, către toamnă, se reîntorc în mare. Multe dintre ele rămân alături de puii lor în apele dulci sau salmastre unde iernează.
   Se hrăneşte în apele dulci cu plancton, iar în mare cu mici crustacei.
   Se consumă aproape exclusiv sărată.
    Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Clupeonella, Specia Clupeonella cultriventris.

Gingirica (Clupeonella cultriventris)

Gingirica (Clupeonella cultriventris)

Sardeluţa (Sardina pilchardus Walbaum, 1792)

   GB. European pilchard, F. Sardine commune, E. Sardina Europea, D. Europäische Sardine, RUS. Европейская сардина, GR. Σαρδέλα, TR. Avrupa sardalya balığı.
   Este o specie de cârd care apare târziu la ţărm (atunci când apa atinge 16-23°C). În zona românească a Mării Negre, o găsim de-a lungul litoralului, mai ales în partea sudică, unde înoată activ la suprafaţă, fără a intra în apele dulci.
   Corpul este alungit, plin, slab comprimat lateral, acoperit cu solzi mari care cad uşor. Are o lungime cuprinsă între 8 şi 20 cm. Ochii sunt mari, cu pleoapa adipoasă puternic dezvoltată în partea posterioară a ochiului. Gura este mică, oblică.
   Spatele are culoarea albastrui-închis sau verde-închis cu luciri metalice, burta este alb-argintie. Pe opercule are nişte pete închise, rotunde.
   Atinge maturitatea la 2-3 ani şi are o longevitate de 5-7 ani.
    Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Sardina, Specia Sardina pilchardus.

Sardeluta (Sardina pilchardus)

Sardeluta (Sardina pilchardus)

Şprotul (Sprattus sprattus Linnaeus, 1758)

   GB. European sprat, F. Mélette phalérique, E. Espadín, D. Europäische Sprotte, RUS. Европейский шпрот, GR. Παπαλίνα, TR. Çaça balığı.
   Trăieşte în cârduri numeroase, fără a intra în fluvii sau lacuri litorale. Se apropie de ţărm când apa ajunge la 7-8°C, rămânând în apropierea litoralului până când temperatura apei atinge 18°C. Vara revine la ţărm odată cu apele reci.
   Corpul şprotului este alungit, comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, uşor caduci. Partea dorsală este rotunjită, cea ventrală formează o carenă de la vârful botului până la inserţia analei. Lungimea obişnuită este de 8-9 cm (rar atingând 13-15 cm) cu o greutate de 10-11 g. Capul este mare cu o gura mică, oblică în sus, uşor superioară. Ochii mari au privirea laterală. Caudala este adânc scobită.
   Are culoarea verzui-albăstruie întunecată pe partea superioară, laturile şi abdomenul fiind argintii.
   Se reproduce în perioada rece, cu maximum de intensitate între decembrie şi martie. O femelă depune între 550 şi 2400 de boabe de icre cu diametrul de 1 mm, de asemenea pelagice, care se dezvoltă în straturile superioare ale apei mării.
   Se hrăneşte cu zooplancton (în special cu copepode şi cladocere), precum şi cu mici larve, moluşte şi fitoplancton marin.
   Are o valoare economică ridicată, pescuindu-se în cantităţi importante la Sulina, Sf. Gheorghe şi Jurilovca.
    Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Sprattus, Specia Sprattus sprattus.

Sprotul (Sprattus sprattus)

Sprotul (Sprattus sprattus)

Hamsia (Engraulis encrasicolus Linnaeus, 1758)

   GB. European anchovy, F. Anchois commun, E. Boquerón, D. Europäische Sardelle, RUS. Европейский анчоус, GR. Γαύρος, TR. Karadeniz hamsisi.
   Este un peşte comun în Marea Neagră, care trăieşte în cârduri mari, apropiindu-se de ţărmuri din aprilie şi până în septembrie. Aglomerările cele mai importante apar în partea de sud a litoralului nostru. Cârdurile cu exemplare adulte pornesc toamna, la răcirea apei spre larg, se dispersează în masa apei şi coboară în adâncuri la 60-70 m, unde iernează.
   Are o lungime de 10-17 cm, excepţional ajungând până la 23 cm. Greutatea obişnuită 15 g. Corpul mult alungit, cu solzii mari care se desprind uşor. Falca superioară mai lungă decât cea inferioară. Gura este mare şi despicată mult. Fălcile cu dinţi mulţi şi mărunţi. Ochii mari.
   Culoarea albăstrui-argintie pe spate şi argintie pe abdomen.
   Se reproduce din iunie şi până în septembrie, numai de la miezul nopţii până în zori, atât în larg cât şi în apropierea ţărmurilor. Indivizii devin maturi la vârsta de un an şi se reproduc de 2 sau 3 ori în viaţă. Icrele sunt pelagice, iar durata ecloziunii este de 25-30 de ore. Puietul iernează de multe ori lângă ţărmuri.
   Se pescuiesc cantităţi însemnate, consumându-se sărată sau sub formă de anşoa.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopteri, Ordinul Clupeiformes, Familia Engrulidae, Genul Engraulis, Specia Engraulis encrasicolus.

Hamsia (Engraulis encrasicolus)

Hamsia (Engraulis encrasicolus)

Hamsia (Engraulis encrasicolus)

   Salmoniformes

   Peşti care au corpul acoperit cu solzi mici, netezi (cicloizi) şi rezistenţi. Linia laterală prezentă. Dorsala a doua adipoasă. În Marea Neagră trăieşte păstrăvul de mare (Salmo labrax), familia Salmonidae, care pătrunde în apele fluviilor şi râurilor din bazinul pontic.

Pastravul de mare (Salmo labrax Pallas, 1814)

   GB. Black Sea trout, E. Salmón del Mar Negro, D. Schwarzmeerforelle, RUS. Лосось черноморский, TR. Karadeniz alabalığı.
   Este intalnit in Marea Neagra din nordul Anatoliei pana in Georgia. Prezent in mod sporadic si de-a lungul litoralului romanesc de primavara pana toamna, de unde intra in Dunare, strabatand distante destul de mari (pana la 700 km). Uneori este intalnit si in baltile din lunca inundabila. Prefera fundul pietros sau nisipos. In general informatiile privind aceasta specie sunt putine, sporadice si controversate.

Pastravul de mare (Salmo labrax)

   Datorita bararii cursurilor de apa in scop energetic, dar si poluarii, este aproape de disparitie. Totusi in Turcia s-au dezvoltat tehnologii de cultura a pastravului de mare, cresterea sa facandu-se in viviere flotabile amplasate in apropierea litoralului.
   Prin formatul corporal poate fi usor confundat cu pastravul indigen din apele de munte, de care se deosebeste prin numarul mai mare de spini branhiali. Dimensiunile corporale sunt destul de mari, astfel incat poate atinge exceptional o lungime de 1 m si o greutate pana la 25 kg. Obisnuit are o lungime de 20-30 cm si o greutate intre 200-800 g. Corpul este alungit cu botul ascutit si ochii mari.
   Are culoarea argintiu-negricioasa cu numeroase puncte negre, rotunde, pe spate. Pe lungimea trupului are pete rosii-portocalii in forma de X. Inotatoarea adipoasa, aflata in spatele dorsalei, are marginea de sus rosiatica.
    Se hraneste cu mici crustacei, insecte si pesti.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Salmoniformes, Familia Salmonidae, Genul Salmo.

Pastravul de mare (Salmo labrax)

Pastravul de mare (Salmo labrax)

   Cypriniformes

   Majoritatea speciilor din acest ordin sunt omnivore, putin pretentioase la alegerea hranei. Gura cu dinti faringieni, care se schimba in fiecare an in epoca reproducerii. Corpul acoperit cu solzi netezi. In apele salmastre ale litoralului romanesc au fost semnalate doua specii, taranca (Rutilus rutilus heckelii) si babusca de mare sau virozubul (Rutilus frisii), familia Cyprinidae.

Taranca (Rutilus rutilus heckelii Nordmann, 1840)

   GB. roach, F. gardon, E. rutilo, D. Rotauge, RUS. азовско-черноморская тарань, GR. Τσιρόνι, TR. kızılgöz balığı.
   Taranca este un peste bentopelagic semimigrator de card, salmastricol si dulcicol din familia ciprinidelor. Traieste in portiunile cu apa indulcita (salmastre) de langa tarm din nord-vestul Marii Negre, in Marea de Azov, de unde intra, primavara timpuriu, in apele dulci din cursurile inferioare ale raurilor tributare acestor mari, pentru reproducere: in Nistru, pana la Mohilau, in Nipru pana la praguri, in Don pana la Manaci, in Cuban pana in cursul mijlociu si rar in gurile Dunarii. Dupa terminarea reproducerii, se intoarce in mare. In Romania a fost semnalata rar in Razelm si pe canalul Sulina.

Taranca (Rutilus rutilus heckelii)

   Se aseamana mult cu babusca, dar are corpul mai inalt cu o lungime obisnuita de 7-15 cm si o greutate de 200-400 g, exceptional atinge o lungime de 30-50 cm si o greutate de 2 kg. Poate trai 10 ani. Are corpul usor comprimat lateral si acoperit cu solzi relativ mari persistenti. Spatele este convex. Abdomenul intre inotatoarele ventrale si anus este rotunjit. Capul scurt, cu gura mica, subterminala, aproape inferioara, cu deschiderea ingusta si semilunara. Botul este ascutit. Ochii sunt mici. Inotătoarea dorsala este inalta si incepe din dreptul marginii posterioare a inotătoarelor ventrale. Linia laterala usor curbata, cu 41-45 solzi.
   Coloratia este cenusiu-albastruie sau cenusiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri si abdomen alba-argintie. Inotatoarele dorsala si pectorale sunt galbui-verzui-maslinii, iar inotatoarele anala si ventrale de un roscat-murdar. Inotatoarele pectorale, ventrale si anala au marginile intunecate.
   Se reproduce in fluvii, in martie-mai si apoi reintra in mare. Zonele de depunere a icrelor sunt situate in apele de mica adancime si cu vegetatie bogata, de obicei, de-a lungul malurilor raurilor si lacurilor sau in zonele de inundatii. Depunerea are loc de mai multe ori, la un interval de cateva zile. Specia este foarte prolifica, fiecare femela poate depune 22 000-202 000 de icre, cu un diametru de aproximativ 1,5 mm. Maturitatea sexuala e atinsa in anul al 4-lea.
   Este o specie omnivora. Adultii se hranesc cu organisme bentonice, precum larve de insecte, crustacee, viermi si moluste, substante vegetale si detritus organic. O componenta importanta a hranei sunt diferite specii de moluste bivalve (Mytilaster, Abra, Hydrobia), pe care pestele le tritureaza cu ajutorul dintilor faringieni.
   Importanta economică este mare pentru regiunile din jurul Marii de Azov si a Marii Negre unde se pescuieste in cantitati mari. Taranca fiind rara în apele Romaniei nu prezinta important economica.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Cypriniformes, Familia Cyprinidae, Genul Rutilus.

Babusca de mare (Rutilus frisii Nordmann, 1840)

   GB. Black Sea roach, D. Schwarzmeerplötze, RUS. вырезуб, TR. levkit balığı.
   Babusca de mare sau virozubul este o specie care traieste in zonele indulcite din nordul Marii Negre si Marea Azov. La noi intalnita in lacul Razelm.
   Are corpul alungit 20-40 cm, rar 70 cm si o greutate exceptionala de 6-7 kg.
   Culoarea spatelui este verzui inchis cu laturile argintii si abdomenul alb. Solzii de deasupra liniei laterale au pe marginile posterioare, puncte pigmentate, intunecate. In perioada de reproducere masculii au pe cap si pe spate, deasupra liniei laterale tuberculi conici, duri, care la sfarsitul acestei perioade dispar.
   Reproducerea are loc in raurile si fluviile cu apa dulce (Nistru, Bug, Don), la inceputul lunii mai si dureaza aproximativ trei saptamani. Icrele fertilizate sunt lipite de pietrele de pe fundul apei, iar larvele cand eclozeaza se ascund printre acestea.
   Se hraneste cu moluste mici si viermi.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Cypriniformes, Familia Cyprinidae, Genul Rutilus.

Babusca de mare (Rutilus frisii)

Babusca de mare (Rutilus frisii)

   Anguilliformes
   (Anghilele)

   Pesti cu corpul serpentiform si gros, cu solzi marunti cicloizi sau nud. Inotatoarele fara radii tepoase, iar cea dorsala si anala foarte alungite care se unesc cu coada. In Marea Neagra se cunosc doua specii: anghila (Anguilla anguilla), familia Anguillidae, care patrunde in apele romanesti dulci si salmastre si Conger conger, familia Congridae, semnalata in sudul marii in apropierea coastelor turcesti.

Anghila (Anguilla anguilla Linnaeus, 1758)

   GB. European eel, F. anguille, E. anguila, D. Europäischer Aal, RUS. Угорь речной европейский, GR. Χέλι, TR. yılan balığı.
   Printre pestii care viziteaza rar apele bazinului pontic este si anghila, peste de apa dulce care face migratii la mari departari pentru a se reproduce. A fost semnalata in exemplare izolate la litoralul Marii Negre, in lacurile litorale Tasaul, Siutghiol si Tabacaria, in Delta si apele Dunarii si in apele raurilor Bega, Tisa si Mures.

Anghila (Anguilla anguilla)

   In mod obisnuit corpul cilindric al anghilei atinge o lungime de 0,50-1 m si o greutate de 1-2 kg, exceptional o lungime de 1,50 m si o greutate de 4-7 kg (femelele). Are capul ascutit, cu falcile prevazute cu numerosi dinti taiosi. De la mijlocul spinarii porneste o inotatoare lunga, care impreuna cu cea a cozii si abdomenului pare una singura.
   Pielea este neteda, cu o coloratie variind dupa varsta, sex si mediu. Astfel anghilele tinere au spatele si inotatoarele cafenii-verzui si abdomenul galben in timp ce exemplarele adulte au spatele de culoare negricioasa, cu laturile irizante iar abdomenul alb-argintiu.

Anghila (Anguilla anguilla)

Anghila (Anguilla anguilla)

   Masculii ajung la maturitate sexuala la varsta de 5-8 ani, la o lungime de 40-50 cm. Femelele se maturizeaza mai tarziu la 8-12 ani cand ating o lungime de 0,80-1 m.
   Anghilele parcurg o distanta uriasa (4000-8000 km) din apele dulci ale Europei si pana in Marea Sargaselor, unde se reproduc. Primii care migreaza sunt masculii urmati apoi de femele. In calatoria lor de reproducere strabat zilnic 30-40 km timp de 5-6 luni, timp in care nu se hranesc, iar corpul se degradeaza. Sosite pe locurile de reproducere (martie-iulie), femelele depun intre 2-4 mil. de icre foarte marunte la adancimi de 400-500 m. Dupa depunerea icrelor anghilele mature mor.
   Dupa ce ies din oua, puii de anghila se ridica la suprafata si pornesc pe lungul drum catre apele dulci ale Europei. Calatoria lor dureaza 2-3 ani, timp in care corpul larvelor sufera 6-8 stadii de transformare de la faza de leptocefal, asemanatoare unei frunze de salcie transparente, cand masoara 2 mm, catre faza de civelle, mult mai apropiata ca forma si infatisare de anghilele adulte.

Anguilla anguilla (Leptocephalus)

Anguilla anguilla (Civelle)

   Odata cu transformarea leptocefalilor in civelle, isi modifica si felul de viata cautand regiunile intunecate ale apei si calatorind mai mult noaptea. Ajunse in mediul apelor dulci, corpul lor cu o lungime de 8-10 cm ia infatisare cilindrica, pielea se pigmenteaza si treptat ajung adulti.
   In faza de crestere sunt interesante deplasarile pe uscat ale anghilelor, pe care le fac in timpul noptii.
   Se hranesc cu crustacee, melci, pesti, broaste, icre de pesti si chiar anghile mai mici in raurile si baltile cu apa dulce unde isi petrec tot restul vietii lor, timp de 10-15 ani, pana cand la fel ca si parintii lor reiau la inceputul unei toamne, marea calatorie catre ocean.
   Sunt pescuite intens pe coastele Europei, in timpul migratiei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Anguilliformes, Familia Anguillidae, Genul Anguilla.

Anghila (Anguilla anguilla)

   Beloniformes

   Pesti marini, cu corpul cilindric, alungit, gros, cu solzi cicloizi, subtiri si mici. Scormonesc malul cu ajutorul botului foarte alungit, ingust si despicat pana la baza (cu aspect de cioc de barza). Tinerii au falcile scurte, care se alungesc apoi putin cate putin, maxila crescand mai incet decat mandibula. Femelele isi fixeaza icrele pe alge prin filamente vascoase. In Marea Neagra si in fata litoralului romanesc este prezenta o specie, zarganul (Belone belone), familia Belonidae.

Zarganul (Belone belone Linnaeus, 1761)

   GB. garfish, F. orphie commune, E. aguja, D. Gewöhnliche Hornhecht, RUS. Сарган черноморский, GR. Ζαργάνα, TR. zargana.
   Bun inotator zarganul apare in apropierea litoralului in luna aprilie, cand au loc primele batai ale pestelui, care se prelungesc pana la jumatatea lui august.
   Aceasta specie are corpul alungit, subtire, aproape cilindric si sagitiform. Lungimea corpului atinge 90 cm, iar greutatea ajunge exceptional la 1 kg. Falcile sunt foarte alungite si inguste, formand un fel de “cioc”. Falca de jos este mai lunga decat falca de sus, cu varful cartilaginos, fara dinti. Falca de sus e prevazuta cu dinti puternici. Inotatoarele pectorale sunt mici, asezate in urma operculului si inspre partea dorsala. Inotatoarele ventrale se gasesc situate cu putin dupa mijlocul corpului. Dorsal, in regiunea posterioara a corpului se gaseste o inotatoare scurta si alungita, asezata deasupra inotatoarei anale. Amandoua inotatoarele au aceiasi forma. Inotatoarea codala este adanc scobita iar lobii sunt alungiti. Linia laterala are o curbura in dreptul analei. Tegumentul este acoperit cu solzi mici, care cad usor.
   Culoarea spatelui este verzui-albastruie, cu o linie mijlocie, intunecata, insotita de altele doua mai subtiri. Pe laturi are o banda in lungul corpului. Regiunea inferioara a laturilor corpului si burta sunt argintii. Oasele verzi.

Zarganul (Belone belone)

Zarganul (Belone belone)

   Maturitatea sexuala apare uneori la 3 ani, iar in mod obisnuit la 5-6 ani. Reproducerea are loc la o temperatura a apei de 10-12°C. Femela depune 3000-4000 de icre pe algele marine, prinzandu-le de acestea cu ajutorul a numeroase filamente. Dupa 5 saptamani, larvele cu o lungime de 13 mm si cu corpul pigmentat puternic in galben sau masliniu sunt eliberate. Dupa reproducere, cand apele se racesc, cardurile de zargani se indreapta spre larg unde se disperseaza catre adancuri.
   Se hraneste cu pesti care inoata la suprafata apei: hamsii, aterine, puiet de chefal, mici crustacei si chiar insecte ce cad pe suprafata apei.
   Carnea zarganului este alba si gustoasa. Se consuma proaspata si afumata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Beloniformes, Familia Belonidae, Genul Belone.

   Gasterosteiformes
   (Ghidrinii)

   Pesti de talie mica cu corpul alungit si prevazut cu placi osoase. Dorsala precedata de un numar variabil de tepi liberi. Ventralele reprezentate prin cate un tep, urmate fiecare in parte de 1-2 radii articulate.
   In Marea Neagra este o specie foarte variabila, in cadrul careia se deosebesc mai multe forme: Gasterosteus aculeatus mf. trachurus (iarna in mare, primavara si vara in lacurile litorale), Gasterosteus aculeatus mf. crenobionta (traieste in carduri mari in izvoarele si intreaga suprafata de mlastina a lacului Techirghiol).

Ghidrinul (Gasterosteus aculeatus aculeatus Linnaeus, 1758)

   GB. three-spined stickleback, F. épinoche à trois épines, D. dreistachliger Stichling, RUS. Колюшка трехиглая обыкновенная, TR. dikence balığı.
   Ghidrinul sau pestele cu ghimpi este o specie marina migratoare care ierneaza in mare, iar primavara intra pentru reproducere in lacurile litorale (Agigea, Razelm, Sinoe, Siutghiol, Tabacaria, Tuzla).
   Are corpul putin alungit, fara solzi dar cu scuturi osoase pe laturi. Lungimea obisnuita 4-6 cm rar 8-11 cm si o greutate de 3-4 g. Pe laturile corpului numarul de placi variaza, ajungand pana la 35. Inaintea inotatoarei dorsale are 2-3 spini. Inotatoarele ventrale sunt reprezentate prin cate un tep, urmate fiecare in parte de 1-2 radii articulate. Gura este potrivit de mare si cu dinti mici pe ambele falci.
   Culoarea este in general albastruie. Iarna are laturile albe-argintii iar vara negricioase-cenusii. Masculii in timpul reproducerii au abdomenul, partea anterioara a pieptului si partea inferioara a laturilor, rosii. Femelele au dungi intunecate, transversale, pe spate si pe laturi, cu nuante galbene-aramii.
   Se reproduce in aprilie-iunie, grija pentru pui fiind in sarcina masculului.
   Se hraneste cu animale mici, icrele altor pesti, larve de insecte, crustacei si chiar lipitori mai mici.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gasterosteiformes, Familia Gasterosteidae, Genul Gasterosteus.

Ghidrinul (Gasterosteus aculeatus aculeatus)

Ghidrinul (Gasterosteus aculeatus aculeatus)

Ghidrinul (Gasterosteus aculeatus aculeatus)

   Syngnathiformes
   (Acele si Calutii de mare)

   Pesti marini, de talie mica, ce traiesc intre tufele de Zostera, unde forma si coloratia lor ii ascund. Au corpul in sectiune transversala, poligonal sau rotunjit, acoperit in intregime cu placi tari, osoase, dispuse in inele. Botul in forma de tub. Gura fara dinti. Ochii foarte mobili. Orificiile branhiale extrem de mici, situate in partea de sus a fiecarui opercul. Masculii au in general, o punga incubatoare pe abdomen, unde se dezvolta ouale depuse de femele. In Marea Neagra traiesc mai multe specii (Syngnathus typhle, Syngnathus schmidti, Syngnathus variegatus, Syngnathus tenuirostris, Syngnathus abaster, Nerophis ophidion, Hippocampus guttulatus), apartinand familiei Syngnathidae.

Acul de mare (Syngnathus typhle Linnaeus, 1758)

   GB. deep-nosed pipefish, F. syngnathe à museau large, E. Aguja mula, D. Grasnadel, RUS. Морская игла длиннорылая, GR. Κατουρλίδα, TR. Deniz İğnesi.
   Specie marina ce isi duce viata printre tufele de Zostera la adancimi de cca 15 m, tinandu-se permanent in pozitie verticala, ajutandu-se la inot de dorsala, care face mereu o miscare vibratorie. Este greu de zarit printre tufe, deoarece are posibilitatea de a copia culorile si de a se identifica cu tufele de alge marine.
   Are corpul alungit cu o lungime de pana la 37 cm si aspectul uni bat cu noduri. Botul lung, turtit lateral.
   Spatele este colorat verzui-cafeniu-galbui cu puncte si linii transversale. Burta este albicios-argintie. De obicei aceste culori se schimba dupa mediu. Are capacitatea de homocromie copianta.
   Reproducerea are loc in iunie-august, femela depunandu-si icrele intr-o punga formata din cutele pielii, situata pe abdomenul masculului, in care fiecare icra isi are celula sa. Clocitul lor dureaza vreo patru saptamani. Pe masura cresterii embrionului, pielita pungii se intinde, devine subtire si transparenta, putandu-se observa bine ochii viitorilor pui.
   Se hraneste cu cu crustacei si pestisori de multe ori mai mari decat el, folosindu-se in acest scop de de gura sa mare care se poate dilata foarte mult.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Syngnathiformes, Familia Syngnathidae, Subfamilia Syngnathinae, Genul Syngnathus.

Acul de mare (Syngnathus typhle)

Acul de mare (Syngnathus typhle)

Ata de mare (Nerophis ophidion Linnaeus, 1758)

   GB. straight-nosed pipefish, F. nérophys ophidion, D. kleine Schlangennadel, RUS. Морская игла змеевидная, GR. Νεροφίδιο, TR. deniz ignesi.
   Traieste in regiunea litorala, printre alge, prinzandu-se cu coada de ele si stand vertical cu capul in sus.
   Corpul arata ca o sfoara lunga, pana la 25 cm, cu 28-30 de inele pe corp. Inotatoarea anala si codala lipsesc. Botul ca un tub.
   Are o culoare cenusiu-galbuie cu puncte cafenii pe spate.
   Se reproduce prin iunie-iulie. Icrele sunt lipite de abdomenul plat al masculului. Puietul duce o viata pelagica.
   Se hraneste cu mici crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Syngnathiformes, Familia Syngnathidae, Subfamilia Syngnathinae, Genul Nerophis.

Ata de mare (Nerophis ophidion)

Ata de mare (Nerophis ophidion)

Ata de mare (Nerophis ophidion)

Calutul de mare (Hippocampus guttulatus Cuvier, 1829)

   GB. long-snouted seahorse, F. hippocampe moucheté, E. caballito de mar mediterráneo, D. langschnäuziges Seepferdchen, RUS. черноморский морской конек, GR. Μακρύρρυγχος ιππόκαμπος, Tr. denizatı.
   Traieste printre tufele de iarba de mare (Zostera) sau de alge, in apropierea coastelor, la adancimi mici, tinandu-se agatat cu coada de acestea si cu restul corpului drept, vertical.
   Corpul pana la 12 cm, rasucit in regiunea dinaintea capului si in regiunea cozii. Capul si botul tubular ca un cap de cal.
   Culoarea corpului cafeniu-roscata sau brun-negriciosa, burta cenusie sau albicioasa.
   Se reproduce intre lunile mai-iulie, femela depune pana la 500 de icre de forma unor pere, in punga masculului unde stau 4 saptamani. Dupa trecerea acestui timp, el deschide punga si elibereaza puii, fara a se mai ingriji de ei.
   Se hraneste prin aspirarea apei in care gaseste alge si mici crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Syngnathiformes, Familia Syngnathidae, Subfamilia Hippocampinae, Genul Hippocampus.

Calut de mare (Hippocampus guttulatus)

Calut de mare (Hippocampus guttulatus)

Calut de mare (Hippocampus guttulatus)

   Atheriniformes
   (Aterinele)

   Pesti marini, comestibili, care traiesc in carduri. In Marea Neagra traiesc doua specii din familia Atherinidae, una prefera largul marii, aterina adevarata (Atherina hepsetus), iar cealalta, aterina (Atherina boyeri) se apropie de coaste si patrunde in lagunele litorale.

Aterina (Atherina boyeri Risso, 1810)

   GB. big-scale sand smelt, F. Joel, E. pejerrey, D. kleiner Ährenfisch, RUS. атерина черноморская, GR. Αθερίνα, TR. gümüş balığı.
   Este o specie care traieste in carduri aproape de litoral de unde intra primavara in lacurile litorale pentru a se hrani si inmulti. Toamna se inapoiaza in mare. Are o mare adaptabilitate le variatiile de salinitate ale apei, suportand bine pe cele destul de sarate, sarate, salmastre si chiar dulci.
   Este un peste mic cu o lungime obisnuita de 9-10 cm, dar atinge rar si 12-13 cm. Are corpul alungit, moderat comprimat lateral, acoperit cu solzi mari persistenti, care se intind pe operculi si pe baza caudalei. Capul este usor turtit lateral. Gura este oblica cu falca inferioara mai lunga decat cea superioara.
   Partea dorsala a pestelui este galben cenusie si solzii marginiti de puncte negre. O dunga argintie mai ingusta decat latimea unui rand de solzi strabate corpul de la baza pectoralei pana la cea a caudalei. Sub aceasta dunga, corpul aterinei este alb-argintiu. Inotatoarele sunt incolore.
   Se reproduce in perioada mai-iunie, depunand icre cu un diametru de 1,2-1,7 mm, prevazute cu filamente, cu ajutorul carora se lipesc de plantele submarine sau de nisip. Larvele eclozate sunt pelagice.
   Aterina adulta se hraneste cu zooplancton.
   Carnea este gustoasa. Se pescuieste tot timpul anului la taliene si cu navodul.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Atheriniformes, Familia Atherinidae, Subfamilia Atherininae, Genul Atherina.

Aterina (Atherina boyeri)

Aterina (Atherina boyeri)

Aterina adevarata (Atherina hepsetus Linnaeus, 1758)

   GB. Mediterranean sand smelt, F. siouclet, E. chucleto, D. Große Ährenfisch, RUS. Атерина средиземноморская, GR. Αθερίνες, TR. Hakiki gümüş balığı.
   Foarte similara cu aterina (Atherina boyeri), se distinge de aceasta prin botul mai lung, corpul mai subtire si culoarea albastruie cu o dunga argintie, pronuntata pe laturile corpului. Prefera apele mai sarate, de aceea este o specie mai rara in Marea Neagra unde traieste in larg, fara a intra in apele salmastre. Atinge o lungime de 14-15 cm.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Atheriniformes, Familia Atherinidae, Subfamilia Atherininae, Genul Atherina.

Aterina adevarata (Atherina hepsetus)

Aterina adevarata (Atherina hepsetus)

   Mugiliformes
   (Chefalii)

   Chefalii sunt pesti marini, migratori, cunoscuti ca pesti de apa calda, ce-si petrec o parte din an in lagunele si lacurile litorale cu ape salmastre, unde intra pentru hrana. Sunt greu de prins, fiindca sar pe deasupra plaselor si gardurilor ce le inchid calea cand se reintorc in mare. Traiesc mai ales in apele Mediteranei si Atlanticului dar si in apele Marii Negre, unde au venit cu timpul, prin Marea Marmara si Stramtoarea Bosforului. In apropierea litoralului romanesc sunt cunoscute patru specii din familia Mugilidae: labanul (Mugil cephalus), singhilul (Liza aurata), ostreinosul (Liza saliens) si foarte rar platarinul (Liza ramada). In alte regiuni ale marii a fost semnalata prezenta speciilor, Chelon labrosus si Chelon haematocheilus.

Labanul (Mugil cephalus Linnaeus, 1758)

   GB. grey mullet, F. mulet à grosse tête, E. mújol, D. Großkopfmeeräsche, RUS. Кефаль лобан, GR. Κέφαλος, TR. has kefal.
   Este o specie care traieste peste tot in Marea Neagra. La tarmul romanesc, labanii apar in aprilie-mai, cand apa incepe sa se incalzeasca. Patrund in aproape toate lacurile litorale (Razelm-Sinoe, Zmeica, Tabacarie, Tatlageac, Mangalia), unde se hranesc si se ingrasa. Intai apar exemplarele mai tinere urmate de cele mai batrane. In lacuri stau la adancime mica, unde apa se incalzeste mai repede, dar sunt foarte speriosi si la cel mai mic zgomot se disperseaza repede. Patrunderea in lacuri continua pana in perioada august-septembrie, in cele din urma sosind si puietul cel mai tanar.
   Ierneaza in mare in mai multe locuri in concentratii mari. Labanii care traiesc in dreptul litoralului romanesc ierneaza partial in zona coastelor sudice ale Bulgariei si coastele Peninsulei Crimeea.

Labanul (Mugil cephalus)

   Dintre chefali, labanul creste cel mai mare ca talie. In mod obisnuit masoara 25-30 cm cu o greutate de 1,5-2 kg. In Marea Neagra cu totul exceptional, atinge lungimea de 60-65 cm si o greutate de 3-3,5 kg.
   Are corpul alungit, gros, capul mare, comprimat dorso-ventral. Ochii sunt prevazuti cu pleoape adipoase bine dezvoltate, translucide care acopera globul ocular aproape in intregime. Gura este mica, terminala, cu buza superioara putin ingrosata. Este acoperit cu solzi mari, dintre care cei din regiunea capului si de pe dorsala sunt prevazuti cu niste canale, iar cei de pe cap au si niste mici tubulete. La baza inotatoarelor pectorale se afla cate un solz mare si dur.
   Spatele labanului este cenusiu-brun-albastrui cu reflexe aurii, iar pe laturi se vad 12 dungi longitudinale dintre care 7-8 se intind pana in regiunea dorsala. Abdomenul este argintiu. De multe ori la baza pectoralei se vede o pata neagra. Dorsalele si caudala sunt cenusiu-verzui, ventralele albe, iar pectoralele si anala, cenusiu-deschis.

Labanul (Mugil cephalus)

Labanul (Mugil cephalus)

   Reproducerea labanului are loc in mare, in zone diferite (in larg si la tarm), in perioada iunie-septembrie. Masculii ating maturitatea la varsta de 5-7 ani, iar femelele la 6-8 ani. In perioada reproducerii labanul inoata in carduri mici, compuse dintr-o femela si 3-4 barbatusi. Femela depune 2-7 mil. boabe de icre pelagice (diametrul 0,8 mm), care cuprind o picatura de grasime ce le mareste greutatea si flotabilitatea. Picatura de grasime persista si la larvele eclozate pana la varsta de 5-6 zile.
   In lacurile litorale, labanul se hraneste cu detritus vegetal, alge, crustacee bentonice si infuzorii, in mare hrana lui consta in special din diatomee.
   Carnea labanului este grasa, gustoasa, foarte cautata. Toamna tarziu, in noiembrie, cand apa lacurilor se raceste brusc, labanii pleaca in masa spre iesirile la mare, prilej cu care se pescuiesc in cantitati mari.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Mugiliformes, Familia Mugilidae, Genul Mugil.

Labanul (Mugil cephalus)

Labanul (Mugil cephalus)

Singhilul (Liza aurata Risso, 1810)

   GB. golden grey mullet, F. mulet doré, E. galupe, D. Goldmeeräsche, RUS. Кефаль сингиль, GR. Μυξινάρι, TR. Altınbaş Kefal balığı.
   Aceasta specie de chefal duce in general o viata asemanatoare cu cea a labanului, fiind insa mult mai des intalnita la tarmurile si in lacurile litorale romanesti, in special Razelm si Sinoe. Aici apare din aprilie pana in iunie si se retrage imediat ce apa se raceste, in septembrie-octombrie. Iarna acest peste traieste in Marea Neagra in zona coastelor sudice sau langa Crimeea. Uneori se apropie si de golfurile din aceste regiuni geografice.

Singhilul (Liza aurata)

   Lungimea obisnuita a singhilului este de 20-30 m cu o greutate frecventa de 200-300 g. Atinge o lungime maxima de 45-50 cm si o greutate de 700-800 g. Are capul mai putin turtit dorso-ventral decat labanul iar pleoapa adipoasa este rudimentara, abia vizibila. Narile sunt departate de ochi, dar apropiate intre ele. Varful botului este lipsit de solzi. Solzii dorsali de la ceafa pana la insertia primei inotatoare dorsale sut prevazuti cu cate un singur striu rectiliniu, evident.
   Spatele singhilului este cenusiu-verzui intunecat, laturile cenusii cu 6-7 dungi intunecate negre-albastrui sau brune, intens colorate, abdomenul argintiu-albicios. Pe opercule are cate o pata aurie foarte evidenta, circulara. Pectoralele, caudala si dorsalele sunt cenusii, cu varful negricios. Inotatoarea anala si cele ventrale sunt albe.

Singhilul (Liza aurata)

Singhilul (Liza aurata)

   Maturitatea sexuala apare la masculi la 3-4 ani iar la femele la 4-5 ani. In lunile august-septembrie, indivizii se strang pe locurile de bataie depun icrele si le fecundeaza. Ponta este depusa pe fundurile nisipoase cu pajiste intinsa de plante marine. Dezvoltarea embrionara dureaza 4 zile. Puii de 10-12 cm se numesc popular ilarii.
   Se hraneste in mare cu diatomee si amfipode marine, iar in lacurile litorale cu detritus vegetal, alge, crustacee bentonice si chiar planctonice.
   Dintre toate speciile de chefal, este cel mai frecvent pescuit. Are o carne grasa, gustoasa. Se consuma proaspat, afumat si sarat.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Mugiliformes, Familia Mugilidae, Genul Liza.

Ostreinosul (Liza saliens Risso, 1810)

   GB. leaping mullet, F. mulet sauteur, E. galúa, D. Meeräsche, RUS. Кефаль остронос, GR. Γάστρος, TR. Sivri Burun Kefal.
   Are o biologie si un fel de viata asemanator celorlalte specii de chefal. Primavara intreprinde migratii din mare spre lacurile litorale, iar toamna invers spre mare. Patrunde din Marea Neagra prin stramtoarea Kerci la coastele Crimeei si este prezent si pe coastele Anatoliei.

Ostreinosul (Liza saliens)

   Lungimea frecventa a ostreinosului este de 25 cm cu o greutate de 200-250 g. Mai rar atinge lungimea de 40-45 cm si greutatea de 400-450 g. Forma corpului seamana cu a celorlalte specii din aceasta familie, insa ostreinosul este mai inalt si putin mai ingust decat ceilalti chefali, cu o gura ceva mai mica. Solzii de pe partea dorsala a corpului sunt prevazuti cu 2-3 striuri curbe, care diverg spre partea anterioara. Restul corpului este acoperit cu solzi mari (lipsiti de striuri), ce se intind si pe cap pana la nivelul centrului ochiului.
   Spatele pestelui este cenusiu-verzui, laturile cenusii cu 7-8 dungi longitudinale brun inchise cu reflexe aurii si azurii, abdomenul este alb-argintiu. Pe opercule are cate o pata mare aurie stralucitoare, de forma neregulata. Baza inotatoarei pectorale nu are pata intunecata. Inotatoarele dorsale sunt cenusii, anala, caudala si pectoralele galbui, iar ventralele albicioase.
   Reproducerea are loc in lunile iulie-august. Icrele sunt pelagice.
   Se pescuieste alaturi de ceilalti chefali. Icrele acestui peste, sarate si uscate sunt cunoscute sub numele de “butarga”.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Mugiliformes, Familia Mugilidae, Genul Liza.

Platarinul (Liza ramada Risso, 1827)

   GB. thin-lipped mullet, F. mulet porc, E. morragute, D. dünnlippige Meeräsche, RUS. Кефаль головач, GR. Μαυράκι, TR. ceyran Kefal.
   Este un chefal mai rar intalnit in Marea Neagra, raspandit mai mult in Mediterana si Atlantic. Biologia platarinului este mai putin studiata la noi, dar in linii mari, este identica cu a celorlalte specii din familie.
   In apele noastre s-au pescuit exemplare pana la 42 cm lungime. Se recunoaste dupa apendicele solzos aflat la baza inotatoarei pectorale. Corpul pestelui este acoperit cu solzi mari. Solzii dorsali sunt prevazuti cu cate un singur striu. Pleoapa adipoasa este rudimentara.
   Culoarea spatelui este verde-cafeniu, laturile cenusii, cu cate 6-7 benzi longitudinale cenusii-cafenii cu nuante albastrui. Abdomenul este argintiu. Pe opercule o pata aurie difuza. Dorsala si codala cenusii.
   Platarinul se reproduce in luna ianuarie, in Marea Mediterana.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Mugiliformes, Familia Mugilidae, Genul Liza.

Platarinul (Liza ramada)

Platarinul (Liza ramada)

   Gadiformes

   Pesti cu corpul alungit, mai mult gros decat turtit lateral, cu solzii mici, cicloizi (foarte rar ctenoizi), care acopera corpul in intregime si o parte a capului. Gura mare, cu un „neg” sau o „mustacioara” pe „barbie”. La litoralul romanesc traiesc doua specii, bacaliarul (Merlangius merlangus), familia Gadidae  si galea (Gaidropsarus mediterraneus), familia Lotidae. Au mai fost semnalate in Marea Neagra speciile Micromesistius poutassou, familia Gadidae si merluciul (Merluccius merluccius), familia Merlucciidae.

Bacaliarul (Merlangius merlangus Linnaeus, 1758)

   GB. whiting, F. merlan, E. merlán, D. Wittling, RUS. Мерланг черноморский, GR. Ταούκι, TR. mezgit.
   Reprezentant al pestilor din apele reci, bacaliarul este un gadid tipic de Marea Neagra. In general, gadidele sunt pesti din regiunile nordice, unde exista mai multe specii, care formeaza obiectul unui pescuit bogat. Din ficatul lor se extrage renumita untura de peste. Traieste in regiunile maloase din adanc la 60-80 m si se apropie de tarm primavara.
   In lungime, bacaliarul poate creste pana la 50 cm, exemplarele obisnuite fiind insa de 20-25 cm. Aripioara dorsala, este formata din 3 segmente distinct delimitate, iar cea anala din doua segmente. Inotatoarea caudala este mare si cu marginea drepta. Un semn de recunoastere, pe langa cele amintite il constituie mustata de sub falca inferioara.
   Pe corp are o pigmentatie bruna-albastruie sau galbena-cenusie, cu reflexe violete si rosiatice. Partea ventrala este albicioasa.
   Bacaliarul constituie hrana preferata a morunului, a carui victima este de cele mai multe ori.
   Uneori se prind cantitati importante de bacaliar, totusi el nu reprezinta o valoare economica pentru pescuitul din Marea Neagra.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gadiformes, Familia Gadidae, Genul Merlangius.

Bacaliarul (Merlangius merlangus)

Bacaliarul (Merlangius merlangus)

Galea (Gaidropsarus mediterraneus Linnaeus, 1758)

   GB. shore rockling, F. motelle, E. bertorella, D. Mittelmeer-Quappe, RUS. Средиземноморский (трехусый) морской налим, GR. Γαϊδουρόψαρο της Μεσογείου, TR. Gelincik balığı.
   Peste marin, care traieste pe funduri nisipoase si maloase intre 6-40 m adancime. La litoralul romanesc este prezent de la Capul Midia pana la Mangalia.
   Corpul alungit, anterior rotunjit, posterior turtit lateral si acoperit (in afara de buze si varful botului) cu solzi foarte mici. Lungimea 20-50 cm. Pe barbie are un fir de mustata bine dezvoltat. Fiecare nara cu cate un tentacul. Linia laterala face o indoitura in dreptul anusului.
   Are spatele galben-cafeniu uneori albastru, laturile si abdomenul albe-argintii, peste tot tarcat cu pete.
   Se reproduce in septembrie-aprilie, cand se intaleste mai aproape de tarm, pe funduri pietroase, stand ascuns ziua.
   Se hraneste cu peste, crabi, crevete si alti crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gadiformes, Familia Lotidae, Genul Gaidropsarus.

Galea (Gaidropsarus mediterraneus)

    Ophidiiformes

   Pesti marini care traiesc in partea cea mai adanca a platoului continental. In Marea Neagra, o specie, cordeaua (Ophidion rochei), familia Ophidiidae.

Cordeaua (Ophidion rochei Müller, 1845)

   GB. Cuskeel, RUS. Ошибень обыкновенный, GR. Αμμογαλιά, TR. Kayış balığı.
   Este o specie raspandita in Mediterana si Marea Neagra. La tarmul romanesc este prezenta de la Capul Midia pana la Mangalia. Modul de viata pe platoul continental din lungul litoralului este putin cunoscut.
   Are corpul alungit, comprimat lateral, capul mare cu gura larga, prevazuta cu dinti mici pe ambele falci, pe vomer si palatine. Lungimea 15-30 cm. Inotatoarea dorsala, codala si anala sunt unite. Ventralele, asezate pe barbie au aspect de tentacule bifurcate, cu radiile externe mai lungi decat cele interne si cu aspect de fire. Linia laterala necompleta.
   Culoarea pestelui este brun-roscata pe spate, cu flancurile roze sau rosii si abdomenul galbui-pal. Pe marginea inotatoarelor unite are o margine neagra.
   Se reproduce in iunie-septembrie. Icrele sunt pelagice.
   Traieste pe funduri nisipoase sau maloase unde se ingroapa si se hraneste cu amfipode, izopode, crevete, crabi, miside, mici moluste si pesti marunti. In iernile geroase este aruncata de valuri, in numar mare, pe mal.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Ophidiiformes, Familia Ophidiidae, Subfamilia Ophidiinae, Genul Ophidion.

Cordeaua (Ophidion rochei)

   Tetraodontiformes

   Pesti cunoscuti sub numele de pesti balon. Au tegumentul nud sau acoperit cu spini mici. Sunt slabi inotatori. Carnea lor este toxica. In Marea Neagra a fost citata specia, Balistes capriscus, familia Balistidae.

   Zeiformes

   Pesti cu corpul foarte inalt si puternic, turtit lateral si acoperit cu solzi ctenoizi, mai rar nud. Traiesc aproape de fund pana la adancimea de 200 metri. In Marea Neagra, rar la litoralul romanesc, o specie, dulgherul (Zeus faber), familia Zeidae.

Dulgherul (Zeus faber Linnaeus, 1758)

   GB. John dory, F. Saint-Pierre, E. pez de San Pedro, D. Petersfisch, RUS. Солнечник средиземноморский, GR. Χριστόψαρο, TR. dülger balığı.
   Traieste aproape de fundul apei, la 80-150 m adancime. Din Mediterana trece in Marea Neagra unde este destul de rar.
   Corpul mai mult sau mai putin rombic, inalt, puternic turtit lateral, acoperit cu solzi mici cu striuri concentrice. Lungimea 30-60 cm. Gura cu dinti mici, prezenti si pe cerul gurii. Mandibula mai lunga decat maxila. Ochii asezati catre partea de sus a capului. Narile foarte aproape de ochi. Pe gat are doua randuri de tepi mici. Dorsala cu partea membranoasa dintre radiile spinoase prelungite in forma de filamente foarte lungi.
   Culoarea spatelui cafeniu-galbuie, laturile galbui, abdomenul argintiu. De fiecare parte a corpului are o pata neagra, cu reflexe violacee, cu o margine mai deschisa.
   Reproducerea are loc prin decembrie-februarie. Icrele sunt pelagice.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Zeiformes, Familia Zeidae, Genul Zeus.

Dulgherul (Zeus faber)

Dulgherul (Zeus faber)

   Perciformes

   Pesti cu forme variabile. Solzii mai mult ctenoizi, la unele specii pot fi cicloizi, la altele lipsesc sau sunt transformati total sau partial in piese exoscheletice osificate. Au doua dorsale distantate, apropiate sau contopite: prima tepoasa, a doua cu radii moi, adesea radiile primei dorsale sunt subtiri si flexibile. In Marea Neagra, acest ordin cuprinde cele mai multe familii, cu cele mai multe specii.

   Sphyraenidae. Pesti exclusiv marini. In Marea Neagra sunt mentionate doua specii (Sphyraena sphyraena, Sphyraena pinguis) din care luci (Sphyraena sphyraena) si in fata litoralului romanesc.

Luci (Sphyraena sphyraena Linnaeus, 1758)

   GB. European barracuda, F. brochet de mer, E. espeton, D. Europäischer Barrakuda, RUS. Барракуда европейская, GR. Λούτσος, TR. Iskarmoz.
   Este o specie raspandita in Atlantic, marile Mediterana si Marmara. In Marea Neagra apare destul de rar. In 1950 la Agigea si Constanta s-au pescuit doua exemplare.
   Are corpul foarte alungit, cilindric, acoperit cu solzi marunti, cicloizi, prezenti si pe cap. Lungimea obisnuita 30-50 cm rar 1 metru. Linia laterala completa. Inaintea primei dorsale are sapte radii branhiostege. Capul este alungit cu gura mare si botul ascutit. Pe falci cu dinti puternici, inegali. Mandibula putin mai lunga si cu un dinte antero-median. Limba cu dinti marunti, indreptati inapoi.
   Culoarea spatelui este cafeniu-verzuie, iar coada cafeniu inchis, pectoralele, ventralele si anala, galbui-cenusii deschis.
   Este un peste rapitor care traieste in carduri mici, hranindu-se in special cu hamsii, sardele si moluste.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sphyraenidae, Genul Sphyraena.

Luci (Sphyraena sphyraena)

Luci (Sphyraena sphyraena)

Luci (Sphyraena sphyraena)

   Moronidae. Pesti marini, carnivori, foarte lacomi, cu corpul gros, gura protractila si dinti ascutiti, conici. Hermafroditi. In Marea Neagra sunt cunoscute doua specii, lavracul (Dicentrarchus labrax) si posibil Morone saxatilis. Sunt numiti popular lupi de mare.

Lavracul (Dicentrarchus labrax Linnaeus, 1758)

   GB. European seabass, F. bar commun, E. lubina, D. Wolfsbarsch, RUS. Лаврак европейский, GR. Λαβράκι, TR. Levrek balığı.
   Numit si lup de mare, aceasta specie este raspandita pe coasta europeana a Atlanticului, in Marea Mediterana si Marea Neagra, rar in Marea de Azov. In dreptul litoralului romanesc este semnalat din dreptul lacului Razelm pana aproape de Mangalia.
   Are corpul mai mult sau mai putin cilindric, alungit, cu solzii potrivit de mari, aspri (ctenoizi) pe corp si netezi (cicloizi) pe ceafa si obraji. Linia laterala se prelungeste pe coada, unde formeaza trei randuri (ramuri). Gura mare, cu colturile trecand de verticala anterioara a ochilor. Falcile si cerul gurii au dinti “in perie”, iar limba cu dinti foarte fini si desi. Preoperculul zimtat pe marginea posterioara, pe opercul cu doi tepi.
   Culoarea generala cenusie-argintie. Pe opercul o pata clara cafenie intunecata. Pectoralele si ventralele albe-galbui, celelalte inotatoare cenusii.
   Se reproduce in mai-august, icrele sunt pelagice.
   Traieste in mare, de preferinta in zonele indulcite ale marii si in cele stancoase, nu prea departe de tarm, unde se hraneste cu pesti, crustacei si viermi.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Moronidae, Genul Dicentrarchus.

Lavracul (Dicentrarchus labrax)

Lavracul (Dicentrarchus labrax)

   Serranidae (Bibanii de mare). In Marea Neagra doua specii, bibanul de mare (Serranus cabrilla) si bibanul de mare patat (Serranus scriba).

Bibanul de mare (Serranus cabrilla Linnaeus, 1758)

   GB. Comber, F. serran commun, E. cabrilla, D. Sägebarsch, RUS. Окунь каменный ханос, GR. Χάνος, TR. Asıl Hani.
   Specie raspandita pe coasta europeana a Atlanticului, in Mediterana si Marea Rosie. In Marea Neagra, este semnalata in apropierea coastelor Crimeei si la Varna. La litoralul romanesc prezenta ei este probabila.
   Are o lungime de 15-25 cm, rar 40 cm. Pedunculul codal scund si coada escavata
   Pe laturile corpului are 3 dungi roscate, longitudinale, intretaiate cu 7-9 benzi verticale. Pe obraji 3 dungi oblice.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Serranidae, Genul Serranus.

Bibanul de mare (Serranus cabrilla)

Bibanul de mare (Serranus cabrilla)

Bibanul de mare patat (Serranus scriba Linnaeus, 1758)

   GB. Painted comber, F. serran écriture, E. serrano, D. Schriftbarsch, RUS. Окунь каменный зебра, GR. Πέρκα, TR. Hani.
   Specie raspandita in Atlantic, Mediterana, si Marea Neagra. In zona litoralului romanesc a fost semnalat la Agigea.
   Are corpul usor comprimat si alungit cu dimensiuni de 20-30 cm lungime, acoperit cu solzi ctenoizi, potrivit de mari, ce acopera mai mult sau mai putin operculul si preoperculul. Operculul cu 3 ghimpi in partea superioara. Gura mare oblica, cu dinti fini “in perie”, printre care se disting si dinti conici cu aspect de canini, cerul gurii cu dinti mici. Pedunculul codal inalt. Coada slab rotunjita.
   Culoarea generala gri, violacee sau rosie-caramizie, cu 7-9 benzi verticale albastre-intunecat pe laturile corpului, trecand si pe linia laterala. Obrajii roz-portocalii, cu dungi si pete neregulate, albastrui, cu aspect de inscriptii. Operculul cu o pata intunecata.
   Traieste pe funduri pietroase, adanci, hranindu-se cu pesti mici si creveti.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Serranidae, Genul Serranus.

Bibanul de mare patat (Serranus scriba)

Bibanul de mare patat (Serranus scriba)

   Percidae. Pesti in general de apa dulce sau salmastra. Au corpul alungit, usor comprimat lateral, acoperit cu solzi ctenoizi. De obicei au doua inotatoare dorsale, prima cu radii tepoase. In inotatoarea anala se gasesc doi spini. Inotatoarele ventrale sunt asezate inaintea inotatoarelor pectorale. Falcile, vomerul si palatinele poarta dinti, uneori foarte puternici. Sunt pesti rapitori si buni inotatori. In Marea Neagra, insuficient cunoscut, este mentionat salaul de mare (Sander marinus).

Salaul de mare (Sander marinus Cuvier, 1828)

   GB. Sea pikeperch, RUS. Судак морской, TR. Uzunlevrek.
   Este o specie care traieste in partea de nord-vest a Marii Negre, precum si in partile centrale si de sud ale Marii Caspice.
   Atinge o lungime de pana la 60 cm si o greutate de 2 kg. Este destul de rar si foarte putin cunoscut.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Percidae, Genul Sander.

   Centracanthidae. Pesti marini, carnivori, care traiesc mai mult pe funduri maloase. In Marea Neagra doua specii, Spicara maena si Spicara smaris, din care ultima si in fata litoralului romanesc.

Smaridul (Spicara smaris Linnaeus, 1758)

   GB. Picarel, F. picarel, E. caramel, D. Schnauzen-Pikarelle, RUS. Смарида обыкновенная, GR. Μαρίδα, TR. İstrangiloz.
   Este o specie raspandita in Atlantic, Mediterana, Marea Neagra si Marea de Azov. In apele litoralului nostru apare foarte rar.
   Are corpul usor turtit lateral si alungit, acoperit cu solzi mari, care lipsesc pe cap si pe obraji. Lungimea 15-20 cm. Botul ascutit, gura cu dinti conici pe falci, asezati in mai multe randuri “in perie”, iar printre ei in partea anterioara, dinti mai puternici, in forma de “canini”, cerul gurii fara dinti. Inotatoarea dorsala cu partea spinoasa ingropata intr-un sant, iar partea cu radii moi acoperita cu solzi mici.
   Culoarea generala, cenusie-cafenie cu dungi si pete neregulate albastrui. Dorsala si coada galbui-maslinii. Pe dorsala, anala si coada, cu puncte clare, albastrui, potrivit de mari. Pe lateralele corpului cu cate o pata cafenie.
   Se reproduce in mai-iunie, femelele depunand icrele pe alge sau direct pe fundul apei. Masculii, in timpul reproducerii, sunt colorati foarte viu.
   Traieste la oarecare distanta de litoral, pe funduri maloase si cu alge, unde se hraneste cu crustacei, viermi, hamsii, uve, plante marine, icre de guvizi sau alti pesti care obisnuiesc sa-si depuna icrele pe fundul apei, pe pietre sau pe alge.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Centracanthidae, Genul Spicara.

Smaridul (Spicara smaris)

Smaridul (Spicara smaris)

   Sciaenidae. Pesti marini carnivori. Gura cu dinti mici ascutiti. Urmaresc bancurile de sardele si scrumbii. In Marea Neagra sunt mentionate trei specii: milacopul (Umbrina cirrosa), corbul de mare (Sciaena umbra) si posibil Argyrosomus regius.

Milacopul (Umbrina cirrosa Linnaeus, 1758)

   GB. shi drum, F. ombrine, E. Verrugato común, D. Gewöhnlicher Umber, RUS. Горбыль светлый, GR. Μυλοκόπι, TR. Kötek balığı.
   Traieste la oarecare distanta de tarm, in apropierea fundurilor pietroase si nisipoase. La noi se intalneste in exemplare izolate in lungul litoralului.
   Corpul este turtit lateral, alungit, acoperit cu solzi mijlocii. Atinge o lungime de pana la 65 cm si o greutate de 16 kg, putand ajunge chiar peste 1 m cu o greutate de 30 kg. Gura potrivit de mare, cu dinti mici pe falci, asezati in mai multe randuri.
   Culoarea spatelui cenusiu-albastruie, laturile cu o tenta galbena-cafenie, abdomenul argintiu. Laturile si spatele cu 25-30 de dungi oblice, negricioase, indreptate postero-anterior. Marginea posterioara a operculului cu o pata alungita si intunecata.
   Se reproduce in martie-aprilie. Femelele isi freaca abdomenul de pietrele de pe fund, iar icrele se lipesc de pietre si plante.
   Se hraneste cu hamsii, sardele, scrumbii albastre, barbuni, viermi, crustacei si alge.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sciaenidae, Genul Umbrina.

Milacopul (Umbrina cirrosa)

Milacopul (Umbrina cirrosa)

Corbul de mare (Sciaena umbra Linnaeus, 1758)

   GB. Brown meagre, F. corb, E. Corvallo, D. Meerrabe, RUS. Горбыль темный, GR. Σκιός, TR. Eşkina.
   Este un peste care traieste in carduri, mai mult in dreprul tarmurilor stancoase si pe fundurile nisipoase. In apele litorale romanesti se intalneste rar.
   Are corpul potrivit de inalt si turtit lateral, acoperit cu solzi mici, pectinati posterior. Lungimea 18-30 cm, rar 50 cm. Linia laterala se intinde si pe coada. Gura mare, cu dinti mici in randul interior si mai mari in cel exterior. Prima si a doua dorsala unite la baza. Coada usor rotunjita.
   Spatele si laturile cafeniu-intunecat. Abdomenul ceva mai deschis. Pectoralele, ventralele si anala, negre cu o margine alba.
   Se reproduce vara, adultii arunca produsele genitale in larg, icrele sunt pelagice.
   Se hraneste cu plante marine, pesti si crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sciaenidae, Genul Sciaena.

Corbul de mare (Sciaena umbra)

Corbul de mare (Sciaena umbra)

Corbul de mare (Sciaena umbra)

   Carangidae. Pesti marini, pelagici, carnivori, cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici, netezi. Pedunculul codal scurt si subtire. Au doua dorsale apropiate, cea anterioara cu radii tepoase, cea posterioara mai lunga si suprapusa cu anala.Ventralele situate sub pectorale. Linia laterala este curba si acoperita cu placi osoase, care au tepi. Gura cu dinti mici si conici, pe falci si cerul gurii. Traiesc mai mult in apropierea fundului apei, dar urmaresc prada pana aproape de suprafata apei. In Marea Neagra sunt mentionate patru specii, din care doua specii de stavrid, Trachurus mediterraneus (comun la litoralul romanesc) si Trachurus trachurus (specie mai iubitoare de apa calda, raspandita in marile Mediterana, Egee si Marmara, de unde ajunge ocazional si in Marea Neagra) si mai rar, lichia (Lichia amia) si pestele pilot (Naucrates ductor).

Stavridul (Trachurus mediterraneus Steindachner, 1868)

   GB. Mediterranean horse mackerel, F. chinchard de la Méditerranée, E. jurel mediterranéo, D. Mittelmeer Stöcker, GR. Ασπροσαύριδο, TR. sarikuyruk istavrit.
   Stavridul este un peste pelagic, care traieste in carduri masive. Cantoneaza in Marea Marmara si in regiunea Bosforului, aparand in zona litoralului romanesc in aprilie-mai cand apa atinge o temperatura de 13-16°C. Intensitatea migratiei stavridului la litoralul romanesc este diferita de la an la an si depinde in buna parte de conditiile anului respectiv. Din apropierea litoralului, stavridul se retrage spre larg atunci cand apele se racesc datorita curentilor de vant, apoi apare subit langa tarm, facand migratia inversa cand conditiile sunt prielnice. Cardul de stavrizi se mentine in straturile superioare ale apei si nu coboara mai in adanc. Catre toamna aglomerarile se raresc si cardurile se indreapta catre regiunile mai calde din sud.
   De mentionat ca in Marea Neagra se deosebesc in functie de migratia si cantonarile stavridului, patru carduri principale: sud-vestic (bosforic), nordic (crimeian), estic (caucazian) si sudic (anatolian). Aceste carduri se diferentiaza nu numai ca localizare geografica a locurilor de reproducere, hrana si iernat, ci si ca ritm de crestere si componenta pe varste a cardurilor si a datelor de reproducere. In timp ce cardurile de sud-vest si sud fac migratii si ierneaza o parte in Marea Marmara, celelalte doua carduri nu parasesc apele Marii Negre.

Stavridul (Trachurus mediterraneus)

Stavridul (Trachurus mediterraneus)

   Corpul stavridului este alungit, acoperit cu solzi mici cicloizi, care se intind pe cap si opercule. Are o lungime obisnuita de 13-15 cm, exceptionala de 32 cm si o greutate medie de 80-120 g, rar atinge 200-500 g. Capul este ascutit, gura mare, terminala, cu numerosi dinti marunti si conici. Ochii pestelui sunt mari, cu o pleoapa adipoasa bine dezvoltata. Pe partea superioara a capului, de la bot si pana la prima aripioara dorsala se intinde o creasta foarte ingusta. Pedunculul caudal este scurt si gros. Prima dorsala este scurta, cea de-a doua lunga. Linia laterala are o curbura in dreptul radiei a 2-a sau a 3-a a dorsalei a doua, iar a doua curbura sub radia a 7-a sau a 8-a. Scuturile liniei laterale din partea posterioara a corpului sunt prevazute cu tepi lati, indreptati inapoi. Toti tepii formeaza o carena orizontala zimtata pe mijlocul corpului pestelui, care se intinde de la opercule pana la baza caudalei.
   Dorsala pestelui este cenusiu-verzuie sau albastruie, cu un luciu metalic foarte puternic si cu pete mai intunecate, slab conturate. Abdomenul pestelui este argintiu lucios, cu irizatii violacee. Pe coltul superior al fiecarui opercul se vede bine cate o pata neagra. Inotatoarele sunt incolore.
   Maturitatea sexuala se produce la 2-3 ani, iar reproducerea are loc din iunie pana in august. In timpul reproducerii femelele se grupeaza sub cardul masculilor, asigurandu-se astfel fecundarea icrelor, care se lanseaza in doua reprize. O femela depune 150 000-1 000 000 boabe de icre cu un diametru de 0,7-1 mm, de asemenea pelagice. Larvele eclozate au lungimea de 2 mm, fiind prevazute cu cate un sac vitelin mare. Puii cresc foarte repede si intra in componenta cardurilor inca din aceiasi vara, ingramadindu-se pe locurile bune de hrana.
   In perioada mai-octombrie timp in care se mentine in apele noastre, stavridul se hraneste mai ales cu pesti, si anume hamsii, aterine, gingirica, barbuni si sprot. Consuma si crustacee si in mica masura viermi policheti, diatomee si alge. Sosirea stavrizilor in zona litoralului nostru este precedata de bancurile de hamsii si aterine pe care stavrizii le urmaresc de multe ori pana la tarm.

Stavridul (Trachurus mediterraneus)

   Carnea stavridului are un gust excelent. Se consuma proaspat, sarat si conserva.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Carangidae, Genul Trachurus.

   Pomatomidae. Pesti marini de apa calda, carnivori, lacomi. Corpul cu solzi mici. In Marea Neagra o specie Pomatomus saltatrix.

Lufarul (Pomatomus saltatrix Linnaeus, 1766)

   GB. bluefish, F. tassergal, E. anchova de banco, D. Blaufisch, RUS. Луфарь обыкновенный, GR. Γοφάρι, TR. Lüfer.
   Este un peste termofil, pelagic, de origine mediteraneana, care migreaza din Marea Marmara unde se reproduce, in Marea Neagra pentru a se hrani. Apare in zona litoralului romanesc cand temperatura marii atinge 15°C si ramane in timpul verii suportand ape calde de 24-26°C. Se retrage spre largul si sudul Marii Negre in octombrie-noiembrie. El nu apare intotdeauna in aceleasi regiuni ci isi schimba locurile in functie de hrana si temperatura apei.
   Corpul lufarului este moderat alungit, comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, subtiri. In dreptul coastelor romanesti, lungimea mai frecventa a lufarului este de 30-40 cm, mai rar 50 cm, dar in alte mari trece si peste 1 m. Greutatea obisnuita este de 2-3 kg insa exceptional poate ajunge la 15-25 kg. Capul este mare, comprimat lateral, gura mare si oblica, buzele subtiri. Falcile sunt prevazute cu dinti scurti, grosi si ascutiti. Pedunculul caudal este scurt si comprimat lateral. Cele doua inotatoare dorsale sunt alaturate. Linia laterala este completa, usor curbata, paralela cu linia dorsalei pestelui.
   Spatele lufarului este cenusiu-deschis cu reflexe albastrui, laturile si abdomenul argintii. Inotatoarele sunt aproape incolore. La baza pectoralei se vede o pata neagra.

Lufarul (Pomatomus saltatrix)

Lufarul (Pomatomus saltatrix)

    Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3, mai rar 4 ani. Se reproduce in luna iunie-iulie si chiar august, in apropierea coastelor. In perioada de iarna puietul si adultii patrunsi in Marea Neagra se retrag printr-o migratie de intoarcere catre sud si patrund in Marea Marmara, o parte ajungand chiar in apele Mediteranei.
   Lufarul traieste in bancuri mici pana la 30 de exemplare, in straturile superioare ale marii, urmarind cu tenacitate cardurile de hamsii, scrumbii albastre si stavrizi cu care se hraneste. Noaptea coboara la adancime urmarind pestii in migratiile lor verticale de la suprafata spre fund si invers. Este considerat cel mai agresiv rapitor din Marea Neagra.
   Are o carne deosebit de gustoasa, alba, foarte apreciata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Pomatomidae, Genul Pomatomus.

   Mullidae. Pesti marini care traiesc in apropierea fundului, in grupuri mici. Corpul alungit, cu solzi (ctenoizi), mari, subtiri, usor cazatori. Gura mica, cu dinti subtiri. Pe barbie doua „mustati” lungi. In Marea Neagra traiesc doua specii Mullus surmuletus si Mullus barbatus ponticus, din care ultima si in apele litoralului romanesc.

Barbunul (Mullus barbatus ponticus Essipov, 1927)

   GB. red mullet, F.rouget barbet, D. rote Meerbarbe, RUS. Барабулька, султанка, GR. Κουτσομούρα, TR. Barbunya balığı.
   Subspecia este caracteristica numai Marii Negre, unde traieste in carduri mici, in locuri maloase cu argila sau pe acelea cu midii. La tarm apare primavara cand apa are 7-8°C. Imediat ce apa se incalzeste, se retrage la fund, reluandu-si viata bentonica si revenind din nou la tarm o data cu curentii reci.
   Corpul alungit, usor comprimat. Lungimea maxima a masculului 14 cm iar a femelei 23 cm. Solzii mari, cad usor. Profilul capului convex. Ochii plasati lateral, catre partea superioara a capului. Gura larga, protractila, cu o pereche de mustati lungi pe falca inferioara.
   Coloratia corpului rosie-rozacee cu inotatoarele galbene si laturile si burta alb-argintii.
   Reproducerea are loc in cursul lunilor iunie-septembrie, la temperaturi ale apei de 9-23ºC. Icrele sunt pelagice, cu diametrul de 0,9 mm.
   Se hraneste cu crustacei, viermi si detritus vegetal.
   Se pescuieste incepand din mai pana in toamna. Carnea este foarte gustoasa. Se consuma proaspata, afumata si in conserve.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Mullidae, Genul Mullus, Specia Mullus barbatus.

Barbunul (Mullus barbatus ponticus)

Barbunul (Mullus barbatus ponticus)

   Sparidae (Platicile de mare). Pesti marini, cu o dentitie heterodonta (incisivi, canini si masele bine diferentiati si definitivi prin forma lor) foarte caracteristica pentru un regim mixt de hrana. Corpul relativ inalt, mai mult sau mai putin turtit lateral. Coloritul variaza dupa varsta, sex si mediu si dispare repede cand sunt scosi din apa. Predomina culoarea alba-cenusie-argintie sau galbena-trandafirie-aurie. Icrele sunt pelagice. In apele marine romanesti au fost semnalate 7 specii: dintatul (Dentex dentex), gupa (Boops boops), salpa (Sarpa salpa), sparosul (Diplodus annularis), hiena marii (Diplodus puntazzo), dorada (Sparus aurata) si sparidul (Pagellus erythrinus). In Marea Neagra mai sunt mentionate speciile: Diplodus sargus, Diplodus vulgaris, Lithognathus mormyrus, Oblada melanura si Spondyliosoma cantharus.

Dintatul (Dentex dentex Linnaeus, 1758)

   GB. Common dentex, F. denté commun, E. dentón, D. Zahnbrasse, RUS. Зубан обыкновенный, GR. Συναγρίδα, TR. Sinarit balığı.
   Este o specie raspandita in Atlantic, Mediterana si Marea Neagra, unde este rara si cu un mod de viata care nu este inca pe deplin lamurit. La noi a fost semnalata la Agigea.
   Corpul dintatului este oval si foarte turtit lateral, acoperit cu solzi mari, care devin mai mici pe abdomen, opercul, preopercul si pedunculul codal. Atinge o lungime de 30-50 cm, rar 80 cm. Are gura mica, iar pe maxila, anterior, se observa pe langa ceilalti dinti, 4 mai mari si puternici, iar pe mandibula 5. Dorsala cu partea spinoasa asezata intr-un sant, iar partea cu radii moi si bazele celorlalte inotatoare acoperite cu solzi mici. Pectoralele sunt ascutite si falciforme.
   Culoarea cenusie-albastruie, cu pete intunecate pe spate.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Dentex.

Dintatul (Dentex dentex)

Dintatul (Dentex dentex)

Gupa (Boops boops Linnaeus, 1758)

   GB. Bogue, F. bogue, E. boga, D. Gelbstriemenbrasse, RUS. Бопс полосатый, GR. Γόπα, TR. Kupes.
   Este raspandita in zona centrala a Atlanticului, in Mediterana si in Marea Neagra, in apropierea coastelor Crimeii, Caucazului si Turciei. In apele litoralului romanesc este o aparitie sporadica.
   Corpul este alungit, cu solzi mijlocii, care descresc catre cap si coada. Lungimea 20-35 cm. Gura mica cu colturile care nu ajung pana la verticala anterioara a ochilor. Pe maxila are circa 24 de dinti lati, iar pe mandibula, triunghiulari si ascutiti.
   Culoarea spatelui este cenusiu-albastruie, iar laturile si abdomenul argintii. Sub linia laterala, longitudinal, are 3-4 dungi aurii.
   Traieste in mare, mai mult printre alge si funduri maloase, unde se hraneste cu pesti mici, crustacei, viermi din mal si alge. In timpul reproducerii se apropie de tarm.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Boops.

Gupa (Boops boops)

Gupa (Boops boops)

Salpa (Sarpa salpa Linnaeus, 1758)

   GB. cow bream, F. La saupe, E. salema, D. Goldstrieme, RUS. Сальпа, GR. Σάλπα, TR. salpa.
   Este o specie raspandita in Atlanticul de Est pe coasta Africii, Marea Mediterana si Marea Neagra. In apele marine romanesti se pescuiesc exemplare izolate, toamna si mai mult pe furtuna.
   Corpul are o lungime de 15-20 cm, rareori 50 cm si este acoperit cu solzi mici, ctenoizi. Gura este mica, iar colturile ei nu ajung pana la verticala anterioara a ochiului. Linia laterala in lungul spatelui. Insertia dorsalei incepe la jumatatea lungimii pectoralelor, iar insertia analei incepe aproape la jumatatea dorsalei. Baza cozii este solzoasa.
   Culoarea alba-argintie cu reflexe albastrui. Inotatoarele cenusii intunecat. dorsala si coada tivite cu auriu. Paralel cu linia laterala are 10 dungi galbene-aurii stralucitoare.
   Se reproduce primavara si toamna in functie de temperatura apei.
   Isi cauta hrana in zonele pietroase sau acoperite cu alge. In tinerete este predominat rapitor, hranindu-se cu crustacee, moluste si pestisori, pe cand in stadiul adult se hraneste aproape exclusiv cu alge si fitoplancton.
   Uneori consumul acestui peste poate da halucinatii, desi in mod normal nu este toxic. Se crede ca provoaca acest efect atunci cand se hraneste cu o anumita specie de alga sau plancton.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Sarpa.

Salpa (Sarpa salpa)

Salpa (Sarpa salpa)

Sparosul (Diplodus annularis Linnaeus, 1758)

   GB. Annular seabream, F. Sparaillon, E. raspallón, D. Ringelbrasse, RUS. Ласкирь, GR. Σπάρος, TR. İsparoz.
   Este un peste foarte frecvent in Marea Mediterana, prezent in Marea Neagra si in Marea Azov. In apele litorale romanesti, destul de rar.
   Are corpul oval, turtit lateral, cu o lungime de 12-15 cm, exceptional 20 cm. Este acoperit cu solzi potrivit de mari, mai mici pe pedunculul codal, pe opercul si preopercul. Gura mica cu cate 8 incisivi lati pe fiecare falca, asezati vertical. Molarii de pe maxilla in 3-4 randuri, cei de pe mandibula in 2-3 randuri. Dorsala, cu baza partii spinoase ingropata usor intr-un sant, iar partea cu radii moi, ca si anala acoperita cu solzi mici.
   Are spatele auriu, laturile si abdomenul argintii. Pe pedunculul codal prezinta o dunga neagra transversala, destul de lata, iar deasupra bazei pectoralelor cate o pata neagra. Inotatoarele sunt in general galbui.
   Se reproduce prin iunie-august, icrele fiind aruncate de femela la suprafata apei, in amurg.
   Traieste printre alge si pe fundurile maloase, unde se hraneste cu crustacei, viermi de mal si vegetatie marina.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Diplodus.

Sparosul (Diplodus annularis)

Hiena marii (Diplodus puntazzo Walbaum, 1792)

   GB. sharp snout bream, F. sar à museau pointu, E. sargo picudo, D. Spitzbrasse, RUS. Зубарик, GR. Μυτάκι, TR. Sivriburun Karagöz.
   Este semnalata sporadic in lungul litoralului romanesc, cu un mod de viata asemanator celorlalte specii din familia Sparidae.
   Corpul este oval, foarte turtit lateral si are o lungime de 12-20 cm, rar 30 cm si este acoperit cu solzi ctenoizi potrivit de mari, ce scad in marime in partea anterioara si pe pedunculul codal. Gura mica, cu buze ingrosate. Pe fiecare falca, pe partea anterioara, cu cate 8 incisivi, cu aspect de dinti de cal, proeminenti, asezati oblic. Molarii sunt mai mici, conici, asezati pe un rand. Narile sunt apropiate de ochi. Baza dorsalei si analei usor ingropate in cate un sant cu partile moi acoperite cu solzi la baza. Pectoralele ascutite, falciforme.
   Culoarea fundamentala este cenusiu-verzuie cu laturile si abdomenul ceva mai deschise (cenusiu-argintii). Pe corp are 8-10 dungi transversale verticale, negre-albastrui si cateva benzi longitudinale cu reflexe aurii. Pedunculul codal cu o dunga transversala albastra-inchis, cu reflexe negre-verzui.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Diplodus.

Hiena marii (Diplodus puntazzo)

Hiena marii (Diplodus puntazzo)

Dorada (Sparus aurata Linnaeus, 1758)

   GB. Gilthead seabream, F. daurade royale, E. dorada, D. Goldbrassen, RUS. Золотистый спар, GR. Τσιπούρα, TR. Çipura.
   Peste marin care prefera apa calda. Traieste pe coasta estica a Atlanticului si in Marea Mediterana. In Marea Neagra este destul de rar. La litoralul romanesc semnalat numai la Agigea.
   Are corpul oval, foarte turtit lateral, cu o lungime de 25-35 cm, rar 50 cm, acoperit cu solzi subtiri, potrivit de mari. Gura nu prea mare, cu cate 6 dinti conici, usor curbati pe fiecare falca in partea anterioara si cu molarii in 3 randuri pe mandibula si in 4-5 randuri pe maxila.
   Spatele si capul sunt verzi-albastrui. Laturile argintii cu reflexe galbui-aurii. Abdomenul albicios. La baza pectoralelor cu o pata neagra-violacee. Dorsala albastruie, ventralele violet-cenusii, iar anala, pectoralele si coada cenusii.
   Se reproduce catre sfarsitul iernii. Caracteristic este hermafrodismul sau periodic.
   Se hraneste cu moluste (consuma numai carnea iar bucatile de cochilie le arunca).
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Sparus.

Dorada (Sparus aurata)

Dorada (Sparus aurata)

Sparidul (Pagellus erythrinus Linnaeus, 1758)

   GB. Common pandora, F. pageot commum, E. breca, D. Rotbrasse, RUS. Красный пагр, GR. Λυθρίνι, TR. Kırma mercan.
   Specie abundenta in Marea Mediterana. In Marea Neagra destul de rara. La litoralul romanesc apare in exemplare izolate.
   Corpul oval, turtit lateral, cu o lungime de 20-40 cm, rar 50 cm, acoperit cu solzi subtiri cu cili fini, potrivit de mari, care devin mai mici pe pedunculul codal si anterior, acoperind operculul, preoperculul si in parte capul. Incisivii sunt conici, ascutiti, putin curbati. Molarii rotunjiti, pe 2-3 randuri. Partea spinoasa a dorsalei este asezata intr-un sant si este marginita de solzi.
   Culoarea fundamentala, roz cu reflexe argintii-purpurii. Gura (in interior) si camera branhiala, negre.
   Se reproduce din martie pana in mai, femela depunandu-si icrele aproape de maluri.
   Traieste in locuri stancoase unde se hraneste cu hamsie, sardele, scrumbii albastre si crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Pagellus.

Sparidul (Pagellus erythrinus)

   Pomacentridae. Pesti marini, mici, raspanditi mai mult in Marea Mediterana. In apele litoralului romanesc semnalata o singura specie: castanela (Chromis chromis).

Castanela (Chromis chromis Linnaeus, 1758)

   GB. Mediterranean damselfish, F. Castagnole, E. castañuela, D. Mönchsfisch, RUS. Ласточка, GR. Καλογριά, TR. Papaz balığı.
   Este o specie raspandita pe coasta estica Atlanticului, in Mediterana si Marea Neagra. In apele romanesti ale marii apare in exemplare izolate.
   Are corpul scurt si inalt, cu solzi mari, aspri si mai mici pe cap, obraji si opercule. Gura mica cu buzele protractile, falcile cu dinti “in perie”, pe 3 randuri. Codala puternic scobita. Ventrala cu prima radie moale, prelungita si cu aspect de fir.
   Culoarea cafeniu-intunecat cu reflexe aurii. Pe laturi cu dungi longitudinale cafenii-intunecate. Botul, barbia si pieptul cu reflexe argintii. La baza pectoralelor se distinge o pata neagra.
   In fata litoralului romanesc traieste in locuri stancoase si adapostite de furtuni.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Pomacentridae, Genul Chromis.

Castanela (Chromis chromis)

Castanela (Chromis chromis)

   Labridae. Pesti marini, carnivori, cu falcile puternic dintate,  cunoscuti sub numele de buzati sau lapine. Traiesc frecvent printre stanci, unde femelele isi depun icrele intr-un fel de cuiburi construite printre alge. Au o culoare foarte vie si frumoasa, de cele mai multe ori variind dupa sex, varsta, loc si anotimp. In apele Marii Negre traiesc opt specii (Labrus viridis, Symphodus ocellatus, Symphodus cinereus, Symphodus roissali, Symphodus tinca, Symphodus rostratus, Ctenolabrus rupestris, Coris julis), regasite mai frecvent sau mai rar si in dreptul litoralului romanesc.

Labrus viridis Linnaeus, 1758

   GB. green wrasse, F. labre vert, E. tordo verde, D. Grüner Lippfisch, RUS. Губан зеленый, GR. Πρασινοχειλού, TR. lapin balığı.
   Prezent in Marea Neagra printre algele si stancile marine. In lungul litoralului romanesc rar.
   Are o lungime de 15-30 cm (rar 40 cm). Corpul turtit lateral, mai mult sau mai putin alungit, cu solzii mari care acopera in parte capul si in intregime obrajii si operculele. Falcile alungite, cu un bot pronuntat si buze groase. Gura cu dinti curbati si grosi, urmati de altii conici, asezati pe un rand.
   Spatele si laturile au culoarea verde, cu pete albastre sau puncte albe marginite de albastru. Abdomenul galben-cafeniu, dorsala cu o dunga rosie.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Labrus.

Buzat (Labrus viridis)

Buzat (Labrus viridis)

Symphodus ocellatus Linnaeus, 1758

   GB. Ocellated wrasse, F. Crénilabre ocellé, E. Tordo, D. Augenfleck-Lippfisch, RUS. Зеленушка глазчатая, GR. Ματολαπίνα, TR. Benekli Çırçır.
   Este o specie raspandita in tot bazinul mediteranean. In Marea Neagra traieste printre alge si stancile marine. La noi frecventa in tot lungul litoralului.
   Are o lungime obisnuita de 5-10 cm, exceptional 13 cm. Sub ochi se disting 10 sau mai multi pori. Pe obraji 3-4 serii de solzi mici. Ochii relativ mari.
   Culoarea spatelui variaza de la verde-cenusiu pana la rosu-portocaliu. Abdomenul alb-roscat. Pe opercul, in partea supero-posterioara are o pata neagra cu marginea rosie si albastra. La baza codalei are o pata neagra.
   Se reproduce in mai-iunie. Masculii fac cuiburi printre tufele de Cystoseira, in care femelele depun icre.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

Buzat (Symphodus ocellatus)

Buzat (Symphodus ocellatus)

Symphodus cinereus Bonnaterre, 1788

   GB. Grey wrasse, F. Crénilabre cendrée, E. Bodión, D. Grauer Lippfisch, RUS. Зеленушка рябчик, GR. Φαγανέλι, TR. Gri Çırçır.
   Este o specie raspandita in marile Mediterana, Egee, Marmara si Marea Neagra. La tarmul romanesc este destul de frecventa de la gurile Dunarii spre sud.
   Are o lungime de 8-12 cm (rar 16 cm). Solzii corpului mari. Pe opercul si preopercul cu cate doua serii de solzi.
   Culoarea fundamentala cenusie-verzuie-galbuie sau cenusie-cafenie. Pe barbie si de parte si alta a liniei laterale, are cate doua dungi cafenii, care merg in lungul corpului pana la inotatoarea codala, uneori apar sub forma de pete. la baza codalei, pe peduncul, sub linia laterala are o pata neagra rotunda.
   Traieste printre alge.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

Buzati (Symphodus cinereus)

Buzat (Symphodus cinereus)

Symphodus roissali Risso, 1810

   GB. Five-spotted wrasse, F. Crénilabre à cinq taches, E. Planchita, D. Fünffleckiger Lippfisch, RUS. Зеленушка перепелка, GR. Τιγρολαπίνα, TR. Bıldırcın Çırçır balığı.
   Raspandit in Atlantic, Mediterana, Marea Neagra si Marea de Azov. La noi in tot lungul litoralului.
   Are lungimea de 8-12 cm, exceptional 16 cm. Linia laterala este intrerupta. Obrajii cu 3-4 serii de solzi mici.
   Spatele si laturile sunt cenusiu-galbui-verzui cu nuante cafenii. Abdomenul albicios. Pe opercule si la baza cozii, uneori cu pete negre. Inotatoarea dorsala verzuie cu 2-5 pete cafenii, mai clare. Pectoralele verzui.
   Se reproduce prin mai-iunie.
   Traieste printre stanci si alge marine.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

Buzati (Symphodus roissali)

Buzat (Symphodus roissali)

Buzat (Symphodus roissali)

Symphodus tinca Linnaeus, 1758

   GB. East Atlantic peacock wrasse, F. Crènilabre paon, E. Peto, D. Pfauen-Lippfisch, RUS. Зеленушка рулена, GR. Ταωλαπίνα, TR. Lekeli Çırçır balığı.
   Traieste in lungul litoralului romanesc in grupuri mici, aproape de tarm, printre tufele de Zostera si printre pietre, hranindu-se cu scoici.
   Are corpul puternic turtit lateral, acoperit cu solzi mari. Preoperculul cu 4-5 randuri de solzi si zimtat catre posterior. Ochii mari, plasati lateral. Gura mare, pe falci cu dinti mici, conici, pe un rand.
   Culoarea variaza de la cenusiu intunecat pana la roscat-ruginiu. Spatele si partea superioara a laturilor roscat-cafeniu-masliniu, verde sau albastrui. Abdomenul albicios. In lungul dorsalei cu pete roz. La baza cozii, sub linia laterala are intotdeauna o pata neagra, uneori si pe opercul. Partea spinoasa a dorsalei galbena-verzuie, cu puncte galbene la capatul radiilor. Anala albastra-azurie cu pete albastre. Ventrala verde-albastruie cu puncte rosii.
   Se reproduce in aprilie-mai, femela lipindu-si icrele de pietre.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

Buzati (Symphodus tinca)

Buzat (Symphodus tinca)

Symphodus rostratus Bloch, 1791

   GB. Pointed-snout wrasse, F. Sublaire, E. Grivieta, D. Schnauzenlippfisch, RUS. Носатый губан, TR. Sivriburunlu Çırçır.
   Raspandit in Mediterana si Marea Neagra. In lungul litoralului romanesc destul de rar.
   Are o lungime de 8-15 cm. Corpul este acoperit cu solzi mari, doar cei de pe opercule sunt mai mici. Capul usor scobit deasupra ochilor.
   Culoarea galbena-cafenie sau verde-cafenie, cu una sau doua pete cafenii, slab distincte, pe laturi. Pe inotatoarea dorsala, mai mult pe partea tepoasa, se vad 1-2 siruri de puncte violacee. Coada si inotatoarea anala cu cateva puncte cafenii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

Buzat (Symphodus rostratus)

Buzat (Symphodus rostratus)

Ctenolabrus rupestris Linnaeus, 1758

   GB. Goldsinny-wrasse, F. Rouquié, E. Tabernero, D. Klippenbarsch, RUS. Губан гребенчатый, GR. Κατραβάνος, TR. Otbalığı.
   Raspandit in partea nordica a Atlanticului, in Mediterana si Marea Neagra. In lungul tarmurilor romanesti este destul de comun.
   Corpul acoperit cu solzi mari atinge dimensiuni de 10-15 cm lungime.
   Culoarea fundamentala cenusie-cafenie, mai deschisa spre abdomen. In partea anterioara a inotatoarei dorsale, la baza sa, apoi la baza pectoralelor si pe pedunculul codal, la partea superioara langa coada, se observa pete negre caracteristice.
   Traieste printre pietre si tufe de alge marine.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Ctenolabrus.

Buzat (Ctenolabrus rupestris)

Buzat (Ctenolabrus rupestris)

Coris julis Linnaeus, 1758

   GB. Mediterranean rainbow wrasse, F. girelle, E. Doncella, D. Meerjunker, RUS. Морской юнкер, GR. Γύλος, TR. Gün balığı.
   Specie raspandita in Atlantic, Mediterana si in sud-vestul Marii Negre. In apele litoralului romanesc semnalata foarte rar.
   Are corpul alungit 15-20 cm (rar 30 cm), acoperit cu solzi mici. Gura mica cu dinti inegali, unii cu aspect de canini, asezati pe doua randuri. Inotatoarea dorsala cu mai putin de 13 radii tepoase si cu o scobitura in partea anterioara.
   Spatele verzui-albastrui. Laturile argintii, cu dungi longitudinale violete, catre spate cu o dunga portocalie in zig-zag. Pe opercul o pata albastra. la baza pectoralelor are cate o pata neagra, iar pe dorsala, in partea anterioara, o pata violet intunecat.
   Traieste printre tufele de alge marine si stanci.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Coris.

Buzat (Coris julis)

Buzat (Coris julis)

   Trachinidae. Pesti marini carnivori, ce traiesc ingropati in nisipul sau malul platoului continental. Corpul acoperit cu solzi foarte mici, cicloizi. Gura oblica, cu mandibula mai lunga decat maxila. Ochii plasati catre partea superioara a capului. Radiile primei dorsale si tepul de pe opercul sunt in legatura cu glande veninoase si produc rani dureroase. In Marea Neagra si in fata litoralului romanesc o specie, dracul de mare (Trachinus draco).

Dracul de mare (Trachinus draco Linnaeus, 1758)

   GB. greater weever, F. grande vive, E. escorpión, D. Petermännchen, RUS. Морской дракончик большой, GR. Μεγαλοδράκαινα, TR. trakonya.
   Forma marina, dar care suporta si apele mai indulcite ale marii. Traieste in apropiere de coasta, stand ingropat in nisip, ramanandu-i afara doar ochii care se misca atent observand prada. Comun in Marea Neagra.
   Are corpul alungit, comprimat, atingand 30-40 cm, acoperit cu solzi relativ mici. Are solzi mici si pe obraji si operculi. Ochii asezati lateral, cu privirea in sus. Botul foarte scurt, prevazut cu doua placi indreptate in jos. Gura mare, superioara, cu buza superioara intrerupta la mijloc. Dintii asezati pe un singur rand pe falci. Linia laterala coboara in regiunea cozii si contine deseori, ramuri laterale. Tepii primei dorsale si ascutisurile operculilor sunt foarte veninosi, intepaturile lor producand grave tulburari in organism.
   Culoarea in general cenusie-roscata. Operculul cu dungi oblice albastre. Laturile corpului cu dungi galbene. Burta alba cu dungi galbene. Membrana dintre radiile 1-3 de la prima dorsala de culoare neagra.
   Se reproduce prin iunie-iulie, iesirea puilor din icrele fecundate facandu-se destul de repede.
   Hrana dracului de mare, consta din pesti (in special pui de calcan), crevete sau viermii care trec prin apropiere si pe care cu repeziciune de sageata sare din nisip si ii prinde.
   Desi gustoasa, carnea dracului de mare se consuma numai de cei ce cunosc acest lucru. Pescarii sunt foarte atenti la controlul pestilor prinsi pe fund.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Trachinidae, Genul Trachinus.

Dracul de mare (Trachinus draco)

Dracul de mare (Trachinus draco)

Dracul de mare (Trachinus draco)

   Uranoscopidae. Pesti marini, carnivori, cu corpul alungit conic, acoperit anterior cu placi osoase, in rest cu solzi foarte mici, dispusi in randuri oblice. Gura verticala. Ochii plasati in partea de sus a capului. In Marea Neagra si in apele litorale romanesti, o specie boul de mare (Uranoscopus scaber).

Boul de mare (Uranoscopus scaber Linnaeus, 1758)

   GB. Stargazer, F. boeuf, E. rata, D. Himmelsgucker, RUS. Звездочет обыкновенный, GR. Λύχνος, TR. Tiryaki balığı.
   Specie caracteristica coastelor europene si nord-africane ale Oceanului Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra. La tarmul romanesc traieste din dreptul Capului Midia pana la Mangalia, pe funduri nisipoase, mai rar pietroase, de pe platoul continental.
   Regiunea dinaintea corpului lata, cea dinapoi ingusta. Lungimea pana la 30 cm. Solzii sunt mici si lipsesc pe burta. Partea dinapoi a capului prevazuta cu placi osoase si tepi, din care doi tepi mari indreptati spre spate, se afla in coltul de sus al operculului. Gura mare verticala, falcile cu dinti mici.
   Partea superioara a capului si a corpului are culoarea brun-cenusie, cu lateralele mai deschise si abdomenul albicios. Uneori se observa pe spate reticulatii intunecate. In lungul liniei laterale are o serie de puncte mari albe. Prima dorsala este in intregime neagra, restul inotatoarelor fiind fumurii.
   Se reproduce in lunile iunie-august. Icrele sunt mici, transparente si plutitoare. La inceput larvele traiesc la suprafata apei si apoi pe masura ce cresc, se lasa la fund.
   Se hraneste cu pesti mici, pe care ii atrage, cu ajutorul unei prelungiri filiforme de pe mandibula, stand ingropat in nisip.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Uranoscopidae, Genul Uranoscopus.

Boul de mare (Uranoscopus scaber)

Boul de mare (Uranoscopus scaber)

Boul de mare (Uranoscopus scaber)

   Blenniidae (Cocoseii de mare). Pesti marini, mici, foarte lacomi. Traiesc la mica adancime, pe coastele stancoase, fixandu-si icrele de pietre, una langa alta, pazite apoi de masculii. Au corpul alungit, acoperit cu solzi mici, distantati, sau fara solzi, acoperit cu unstrat gros de mucus. Pot fi recunoscuti dupa profilul capului, turtit lateral, cu falcile puternic dintate, buza superioara groasa si incisivii cu aspect de lame. Linia laterala slab vizibila. In apele Marii Negre traiesc circa zece specii (Salaria pavo, Aidablennius sphynx, Parablennius incognitus Parablennius tentacularis, Parablennius sanguinolentus, Parablennius zvonimiri, Parablennius gattorugine, Coryphoblennius galerita, Blennius ocellaris, Lipophrys adriaticus), din care la litoralul romanesc se intalnesc sase.

Salaria pavo Risso, 1810

   GB. Peacock  blenny, F. Blennie paon, E. Gallerbo, D. Pfauenschleimfisch, RUS. Морская собачка павлин, GR. Λειροσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   Traieste pe funduri pietroase, printre alge si grupurile de midii. In Marea Neagra este destul de rar. La litoralul romanesc a fost semnalat la Agigea.
   Are corpul nud, turtit lateral progresiv catre inotatoarea codala. Lungimea 9-12 cm.
   Linia laterala face o indoitura in dreptul inotatoarei pectorale. Inotatoarea dorsala este unita la baza cu codala printr-o membrana. Ventralele in pozitie jugulara. Botul este scurt si obtuz iar colturile gurii dreptul verticalei posterioare a ochilor, care sunt mici.
   Culoarea este foarte vie in general galben-verzuie, cu dungi transversale albastre pe spate si laturi. In urma ochilor are cate o pata intunecata, cu marginea alba sau albastruie.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Salaria.

Cocosel de mare (Salaria pavo)

Cocosel de mare (Salaria pavo)

Aidablennius sphynx Valenciennes, 1836

   GB. sphynx blenny, F. blennie sphinx, E. Dormilaga de roca, D. Sphinx-Schleimfisch, RUS. Морская собачка сфинкс, GR. Σφιγγοσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   In apele litoralului romanesc este cea mai numeroasa specie de cocosei de mare.
   Are lungimea corpului de 6-7 cm. Botul obtuz, cu profilul aproape vertical. Spatiul interorbital scobit. Tentaculele supraorbitale simple lungi cu aspect de fir. La mijlocul dorsalei se distinge o scobitura. Pe mandibula are cate 2 dinti curbati de fiecare parte, pe maxila are numai cate un dinte de fiecare parte.
   Culoarea cafeniu-verzuie, cu 6-7 dungi transversale pe laturi, marginite cu puncte negre. In urma ochilor cate o pata albastra cu marginea rosie.
   Traieste mai aproape de tarm, pe fund pietros, printre midii, in gaurile dintre pietre si printre alge, dar se fereste de apa indulcita de la gurile Dunarii, retragandu-se spre larg.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Aidablennius.

Cocosel de mare (Aidablennius sphynx)

Cocosel de mare (Aidablennius sphynx)

Parablennius incognitus Bath, 1968

   GB. Mystery blenny, F. Blennie diabolo, E. Bavosa verda, D. Inkognito-Schleimfisch, RUS. Зеленая морская собачка, GR. Κρυφοσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   Identificat in sudul Marii Neagre si in apropierea coastelor Crimeei.
   Lungimea 4-8 cm. Langa fiecare nara are un tentacul scurt. Tentaculele supraorbitale dezvoltate si cu ramificatii mici in varf si la baza. Inotatoarea dorsala si codala unite la baza printr-o membrana scurta. Spatiul interorbital pronuntat, ingust ca o crapatura. De fiecare parte a maxilei are cate un canin curbat.
   Culoarea cenusie-verzuie-roscata, pe laturi cu 6-7 pete transversale cafenii. Capul cafeniu-roscat, cu dungi si puncte rosii difuze pe fond cenusiu. Inotatoarea dorsala cu dungi rosietice difuze si marginea albastruie. Pectoralele cu dungi rosii-portocalii si cu o mica pata intunecata la baza.
   Traieste la adancimi mici pe funduri stancoase acoperite cu alge.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Parablennius.

Cocosel de mare (Parablennius incognitus)

Cocosel de mare (Parablennius incognitus)

Parablennius tentacularis Brünnich, 1768

   GB. Tentacled blenny, F. Blennie cornue, E. Bavosa banyuda, D. Gehörnter Schleimfisch, RUS. Длиннощупа льцевая собачка, GR. Κεραιοσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   Este raspandit in Mediterana si Marea Neagra in lungul tarmurilor.
   Lungimea 9-10 cm. Inotatoarea dorsala aproape dreapta. Tentaculele supraorbitale bine dezvoltate, ramificate sau de forma unor palete. Spatiul interorbital putin convex. Botul scurt, rotunjit, cu colturile gurii trecand putin de verticala posterioara a ochilor. Pe fiecare falca, de o parte si de alta are cate un canin mare si curbat inapoi.
   Culoarea cenusie-roscata, cu linii si puncte mici, cafenii sau negre. Pe barbie, uneori, cu 3 dungi negricioase in zig-zag. Pe inotatoarea dorsala, intre prima si a doua radie spinoasa, o pata mica neagra.
   Traieste pe funduri cu facies mitiloid si este rar pescuit la tarm. Evita apele indulcite.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Parablennius.

Cocosel de mare (Parablennius tentacularis)

Cocosel de mare (Parablennius tentacularis)

Parablennius sanguinolentus Pallas, 1814

   GB. Rusty blenny, F. Blennie palmicorne, E. Lagartina, D. Blutstriemen-Schleimfisch, RUS. Обыкновенная, GR. Στικτοσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   In Marea Neagra este foarte comun in lungul tarmurilor, unde traieste pe funduri pietroase, in gauri, printre alge si midii.
   Are corpul gros in partea anterioara, subtiindu-se catre pedunculul codal. Lungimea 12-16 cm (rar 19 cm). Profilul botului urca oblic pana la dorsala. Colturile gurii trec cu putin de verticala anterioara a ochilor. Maxila are de fiecare parte cate 2 canini curbati si departati de ceilalti dinti, pe mandibula sunt alaturati de ceilalti dinti. Spatiul interorbital neted. Tentaculele cu 3-9 ramificatii. Inotatoarea dorsala este continua.
   Culoarea cafenie-verzuie pana la maslinie-neagra, cu usoare nuante roscate. Pe spate si pe laturi are puncte alb-laptoase sau alb-galbui. Abdomenul galbui. Dorsala, intre prima si a doua radie spinoasa cu o pata neagra. Codala roscata.
   Se reproduce din aprilie pana in septembrie. Femelele lipesc icrele de pietre, pe care masculii le pazesc, improspatand apa prin miscarile pectoralelor.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Parablennius.

Cocosel de mare (Parablennius sanguinolentus)

Cocosel de mare (Parablennius sanguinolentus)

Coryphoblennius galerita Linnaeus, 1758

   GB. Montagu’s blenny, F. Blennie coiffée, E. Moma, D. Marmorierter Schleimfisch, RUS. Хохлатая собачка, GR. Γλινός, TR. Horozbina balığı.
   Este un cocosel de mare destul de frecvent in Marea Neagra. La litoralul romanesc semnalat la Agigea.
   Are o lungime de 6-8 cm. Dorsala cu partea anterioara mai joasa decat cea posterioara, cu aspect de prag.
   Culoarea galbena-cenusie, cu dungi transversale cafenii atat pe laturile spatelui, cat si pe abdomen.
   Traieste in apropierea coloniilor de midii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Coryphoblennius.

Cocosel de mare (Coryphoblennius galerita)

Cocosel de mare (Coryphoblennius galerita)

   Tripterygiidae. Pesti marini care traiesc printre alge si pe funduri pietroase. La Marea Neagra in apele litoralului romanesc este intalnita o singura specie, Tripterygion tripteronotum.

Tripterygion tripteronotum Risso, 1810

   GB. Red-black Triplefin, F. Tripteygion rouge, E. Bavosa morruda, D. Spitzkopf-Schleimfisches, RUS, Троепер черноголовый, GR. Κόκκινο τριπτερύγιο, TR.karabaş balığı.
   Este un peste raspandit pe coasta europeana a Atlanticului, in Mediterana si destul de rar in Marea Neagra. Modul de viata in apele litoralului romanesc este necunoscut. Semnalat la Agigea.
   Are corpul turtit lateral si ingustat treptat spre coada, cu o lungime de pana la 7 cm. Tentaculele supraorbitale mici si simple. Narile posterioare cu tentacule in forma de palete. Pe falci are doua feluri de dinti, pe margine conici si distantati, iar catre interior marunti.
   Culoarea corpului, a dorsalelor, pectoralelor si analei este rosie sau alba-galbuie, cu striuri transversale negricioase. Capul, gatul si partea anterioara a abdomenului sunt cafeniu-intunecate. Femelele au pe cap o pata neagra si un rand de dungi subtiri.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Tripterygiidae, Subfamilia Tripterygiinae, Genul Tripterygion.

Tripterygion tripteronotum

Tripterygion tripteronotum

Tripterygion tripteronotum

   Ammodytidae. Pesti marini, cu corpul alungit, aproape cilindric. In Marea Neagra si in apele litoralului romanesc o specie, uva (Gymnammodytes cicerelus).

Uva (Gymnammodytes cicerelus Rafinesque, 1810)

   GB. Mediterranean sand eel, F. lançon lisse, E. Barrinaire, D. Mittelmeer-Sandaal, RUS. Песчанка южная, GR. Αμμόχελο, TR. Kum balığı.
   Specie raspandita in lungul tarmurilor europene ale Oceanului Atlantic, Bazinul Mediteranean, Marea Marmara si Marea Neagra.
   Corpul alungit mult, aproape cilindric, acoperit cu solzi extrem de mici, vizibili numai in partea din urma a corpului. Lungimea pana la 18 cm. Capul cu botul ascutit, usor comprimat lateral, cu falca de jos mai ascutita si mai lunga decat aceea de sus. Falcile sunt lipsite de dinti. Lungimea analei atinge aproximativ jumatate din lungimea dorsalei. Ventralele lipsesc. Coada este bifurcata.
   Partea dorsala este albastruie, flancurile si abdomenul sunt albe. In lungul flancurilor are o banda argintie. Laturile capului cu reflexe aurii. In partea superioara a operculului are o pata albastra. Inotatoarele sunt hialine.
   Datele asupra reproducerii acestei specii sunt inca neconcludente. Se pare ca ea are loc primavara devreme, in martie.
   Prefera fundurile nisipoase, unde ziua sta ingropata. Noaptea iese la vanat in bancuri numeroase, urmarind crustaceele marunte din masa apei. Cand curentii sunt reci, se indreapta in numar mare spre tarm.
   Carnea, desi gustoasa, nu se consuma la noi.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Ammodytidae, Genul Gymnammodytes.

Uva (Gymnammodytes cicerelus)

Uva (Gymnammodytes cicerelus)

   Callionymidae. Pesti marini, carnivori, cu un diformism sexual foarte pronuntat in timpul reproducerii. Sunt numiti popular soareci de mare. Icrele plutitoare. Gura mica, cu maxila foarte protractila, pe ambele falci cu dinti foarte mici. Ochii catre partea superioara a capului. Orificiile branhiale mici, rotunde, se deschid pe partea superioara a capului. In Marea Neagra au fos identificate patru specii (Callionymus pusillus, Callionymus risso, Callionymus fasciatus, Callionymus lyra), din care primele doua traiesc si in apele litoralului romanesc.

Soricelul de mare (Callionymus pusillus Delaroche, 1809)

   GB. Sailfin dragonet, F. Dragonnet elegant, E. Llangardaix, D. Kleiner Leierfisch, RUS. Бурая пескарка, GR. Μεγαλόπτερος καλλιώνυμος, TR. üzgün balığı.
   Specie raspandita in Bazinul Bediteranean, Marea Marmara si Marea Neagra unde traieste pe funduri de piatra pe langa tarm la o adancime de 5-10 m. La noi semnalat la Agigea si Mangalia.
   Are corpul fusiform cu lungimea de 9-15 cm. Capul mare, turtit dorsoventral cu gura mica si falca inferioara mai scurta. Dintii sunt mici, conici, ascutiti, dispusi pe mai multe randuri. Ochii apropiati intre ei, privesc in sus. Solzii lipsesc. Preoperculul prezinta un pinten indreptat inapoi si terminat cu 2-3 ghimpi. Masculii sunt mai mari si in perioada de reproducere au inotatoarele mai lungi, in special dorsala a doua si caudala.
   Culoarea spatelui bruna-cenusie cu puncte si dungi sidefii, laturile sunt mai deschise, cu 18-20 benzi transversale argintii, abdomenul alb-argintiu, dorsalele cu dungi oblice ondulate albe sau sidefii marginite cu negru. La femele aceste dungi sunt negricioase, iar marginea analei este neagra.
   Reproducerea are loc probabil in timpul verii (iulie-august). Icrele sunt pelagice.
   Hrana soricelului de mare consta din crustacee marunte (izopode, amfipode, cumacee).
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Callionymidae, Genul Callionymus.

Soricelul de mare (Callionymus pusillus)

Soricelul de mare (Callionymus pusillus)

Calionimul (Callionymus risso Lesueur, 1814)

   GB. Risso’s dragonet, F. Callionyme bélène, E. Fardatxo, D. Rissos Leierfisch, RUS. Малая морская мышь, GR. Καλλιώνυμος του Ρίσο, TR. Üzgün balığı.
   Specie raspandita in Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea Marmara. Modul de viata in Marea Neagra si lungul litoralului romanesc este putin cunoscut. La tarmul nostru a fost pescuita la Agigea.
   Corpul atinge o lungime de 6-8 cm. Pintenul opercularului aproape egal cu diametrul ochiului si cu 3 ghimpi. Se deosebeste de specia precedenta prin faptul ca numarul de spini din prima inotatoare dorsala este mai mare (7-9) iar lungimea exemplarelor este mai mica.
   Culoarea, in general, cenusie-verzuie sau galbuie, cu puncte negre la femele si portocalii la masculi. Abdomenul la ambele sexe este albicios. Masculii au pe laturile corpului un rand de pete argintii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Callionymidae, Genul Callionymus.

Calionimul (Callionymus risso)

Calionimul (Callionymus risso)

   Scombridae. Pesti marini carnivori, foarte buni inotatori, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi foarte mici (cicloizi). Au doua dorsale distantate, ventralele situate sub pectorale, codala adanc scobita. Pe pedunculul codal au mici inotatoare, numite pinule, iar catre baza cozii, de fiecare parte, deasupra si dedesubtul liniei laterale, cate doua muchii mici cornoase. Sunt pesti stenotermi (nu suporta variatii de temperatura), migratori, de card. In Marea Neagra au fost semnalate sase specii (Scomber scombrus, Scomber colias, Sarda sarda, Thunnus thynnus, Euthynnus alletteratus, Auxis rochei) din care primele patru si in apele litoralului romanesc.

Scrumbia albastra (Scomber scombrus Linnaeus, 1758)

   GB. Atlantic mackerel, F. maquereau commun, E. caballa, D. Makrele, RUS. Скумбрия атлантическая, GR. Σκουμπρί, TR. Uskumru.
   Scrumbia albastra este o specie marina, pelagica, migratoare, care nu suporta variatiile de salinitate si temperatura. Traieste pe ambele litoraluri ale Oceanului Atlantic (emisfera nordica), in Marea Baltica, Marea Mediterana si in regiunile sudice ale Marii Negre, la adanc. Se aduna in bancuri, apropiindu-se de coastele de la nord si nord-vest ale Marii Negre, cand apa ajunge la 8°C, stand aici daca temperatura nu creste mai mult de 16°C, pentru a se ingrasa. Se apropie si se departeaza de aceste coaste in raport cu temperatura si curentul de apa dulce. O mica parte din ele stau tot timpul anului in Marea Neagra, iernand aici fara a se reproduce. Majoritatea soseste primavara, pe la jumatatea lui mai din Marea Marmara, completand migratiunea cardurilor stabile din Marea Neagra.

Scrumbia albastra (Scomber scombrus)

Scrumbia albastra (Scomber scombrus)

   Acest peste face parte din familia Scombridae si nu are nimic in comun cu scrumbia de Dunare, care apartine familiei Clupeidae. Scrumbia albastra are corpul fusiform, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi marunti. Lungimea obisnuita 17-30 cm, exceptionala 50 cm si o greutate obisnuita de 100-120 g rar 500-700 g. Capul este mare, fara solzi, cu ochii mari. Gura terminala, larga, este prevazuta cu dinti marunti si limba ascutita. Nici pedunculul caudal nu este comprimat lateral. Inotatoarele perechi sunt scurte. Nu are vezica inotatoare.
   Partea dorsala a pestelui este intens albastru-inchis, cu nuante verzui, uneori si cu straluciri metalice. Laturile sunt argintii cu reflexe roz, ventrala este alba. Pe corpul pestelui se disting multe dungi mai intunecate, sinuase, dispuse vertical, care nu ajung mai jos de linia laterala.
   Se reproduce in Marea Marmara si Marea Egee spre sfarsitul iernii, inceputul primaverii. Icrele au diametrul de 1-1,4 mm si sunt pelagice. Puii eclozati primavara, dupa o scurta dezvoltare in apele natale, patrund si ei catre mijlocul verii in Marea Neagra.
   Se hraneste cu pesti, crustacei si moluste.

Scrumbia albastra (Scomber scombrus)

   Scrumbia albastra este o importanta specie marina din punct de vedere economic, fiind apreciata pentru carnea aromata si grasa. Se pescuieste primavara la taliene iar toamna la setci. Se consuma, proaspata, sarata, afumata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Scombridae, Subfamilia Scombrinae, Genul Scomber.

Coliosul (Scomber colias Gmelin, 1789)

   GB. Atlantic chub mackerel, F. Maquereau Blanc, E. Macarela del Atlántico, D. Thunmakrele, RUS. Африканская скумбрия, GR. Κολιός, TR. kolyoz balığı.
   Coliosul cunoscut si sub numele de macrou este o specie raspandita in Oceanul Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra. La litoralul romanesc apare prin august-septembrie, cand se pescuiesc exemplare izolate la talian.
   Corpul este asemanator cu al scrumbiei albastre, dar solzii dintre pectorale si ventrala sunt mai mari decat ceilalti si cu aspect de platosa. Lungimea 35-40 cm. Ochii sunt mari cu diametrul aproape egal cu al botului. Spatiul interorbital si cutia craniana, catre ceafa mai mult sau mai putin transparente. Are vezica inotatoare.
   Culoarea pestelui este verzui-albastruie cu abdomenul argintiu si dungi si pete intunecate pe tot corpul.
   Se reproduce in Marea Marmara prin iunie, de unde revine in Marea Neagra.
   Traieste in carduri, urmarind stavrizii cu care se hraneste.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Scombridae, Subfamilia Scombrinae, Genul Scomber.

Scomber colias

Scomber colias

Palamida (Sarda sarda Bloch, 1793)

   GB. Atlantic bonito, F. bonite à  dos rayé, E. bonito del atlántico, D. Pelamide, RUS. Пеламида атлантическая, GR. Παλαμίδα, TR. palamut.
   Este o specie migratoare, pelagica care traieste in carduri mici la oarecare distanta de tarm, aproape de suprafata apei. In apele teritoriale ale Romaniei este intalnita primavara pe la sfarsitul lunii aprilie cand temperatura apei trece de 17°C, venind fie din Marea Marmara fie din regiunea Batumi a Marii Negre.
   Are corpul usor turtit lateral, alungit, cu solzii mici, in lungul bazei dorsalei ceva mai mari, iar in zona pectoralelor formand un fel de scut. Lungimea obisnuita 30-40 cm, exceptionala 70 cm. Greutatea obisnuita 2-3 kg, exceptionala 10-12 kg. Linia laterala ondulata. Botul alungit, ascutit. Gura larga, usor oblica, cu dinti puternici pe falci si palatine. Ochii mici cu pleoape adipoase slab dezvoltate. Prima dorsala cu baza asezata intr-un sant. Radiile sale descresc dinainte catre indarat.
   Culoarea spatelui este albastru-intunecat pana la negru. Laturile sunt violete deschis sau cenusii, cu 8-11 linii intunecate, oblice dinspre partea postero-superioara catre cea antero-inferioara. Abdomenul argintiu. Limba si interiorul gurii negre.
   Se reproduce la varsta de 2 ani cand ajunge la maturitatea sexuala, in Mediterana si Marea Marmara, nesigur in Marea Neagra. Icrele pelagice. Puietul de palamida se dezvolta repede.
   Se hraneste cu hamsii, stavrizi, scrumbii, puiet de chefal si chiar propriul puiet.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Scombridae, Subfamilia Scombrinae, Genul Sarda.

Palamida (Sarda sarda)

Palamida (Sarda sarda)

Palamida (Sarda sarda)

Tonul (Thunnus thynnus Linnaeus, 1758)

   GB. Northern bluefin tuna, F. thon rouge du nord, E. atún rojo, D. Roter Thun, RUS. Атлантический голубой тунец, GR. Ερυθρός ή Κυανόπτερος τόνος, TR. Orkinos.
   Tonul este un peste pelagic, de card, raspandit in Atlantic pe ambele coaste, frecvent in Marea Mediterana de unde patrunde adesea spre mijlocul Marii Negre. In apele litoralului romanesc destul de rar.
   Are corpul fusiform, cu pielea groasa, anterior cu solzi mari, destul de grosi, formand pe piept o platosa ce trece de capetele ventralelor. Lungimea 80-200 cm, rar pana la 5 m cand atinge si o greutate de 500-600 kg. Botul conic fara solzi. Gura mai mult sau mai putin mare, cu dinti mici, conici si ascutiti pe falci, vomer si palatine.
   Culoarea spatelui este albastru-inchis cu laturile si abdomenul cenusii cu pete argintii. Scutul pectoral albastrui, coada cafenie-albastruie, a doua dorsala galbuie, iar pinulele galbene, tivite cu negru.

Tonul (Thunnus thynnus)

Tonul (Thunnus thynnus)

Tonul (Thunnus thynnus)

   Se reproduce in aprilie-mai, icrele pelagice.
   Se hraneste cu scrumbii albastre, lufari, sardele etc.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Scombridae, Subfamilia Scombrinae, Genul Thunnus.

Ton pescuit la Marea Neagra (Nessebar, Bulgaria 1920)

Ton pescuit la Marea Neagra (Sinop, Turcia 1950)

   Trichiuridae. Pesti marini, rapitori, cu corp comprimat lateral, foarte alungit, asemanator cu o panglica. Gura mare cu dinti puternici. Dorsala, spinoasa in partea anteriora, se intinde pe aproape intreaga lungime a corpului. Coada mica, bifurcata. Icrele si larvele pelagice. In Marea Neagra este semnalat pestele sabie (Lepidopus caudatus).

   Xiphiidae. Pesti marini, carnivori, buni inotatori si foarte puternici, cu corpul alungit, nud si prevazut cu tuberculi. Maxila prelungita si cu aspect de sulita. In Marea Neagra si in apele litoralului romanesc (in mod exceptional) o specie, pestele spada (Xiphias gladius).

Pestele spada (Xiphias gladius Linnaeus, 1758)

   GB. Swordfish, F. espadon, E. pez espada, D. Schwertfisch, RUS. Меч-рыба, GR. Ξιφίας, TR. Kılıç balığı.
   Specie raspandita in oceanele Pacific, Indian, Atlantic pe ambele coaste, in Marea Nordului si Mediterana. In lunile de vara poate fi intalnit in mod exceptional, in Marea Neagra si Marea Azov.
    Corpul fusiform, aproape cilindric cu linia laterala completa, dar slab vizibila. Lungimea 2-3 m, rar 5 m si o greutate de pana la 200-300 kg. Femelele sunt de obicei mai mari decat masculii. Pedunculul codal potrivit de gros, cu cate o muchie bine dezvoltata pe laturi. Gura relativ mare, colturile sale trecand de verticala posterioara a ochilor. Maxila cu aspect de sabie poate avea la exemplarele mature, o treime din lungimea corpului.  Mandibula este scurta la adulti si alungita la tineri. Dinti au numai tinerii. O singura dorsala la tineri si separata in doua la adulti. Coada in forma de semiluna. Toate inotatoarele mai mult sau mai putin scobite. Adultii se deplaseaza pe distante mari, iar atunci cand vaneaza pot atinge o viteza de pana la 100 km/h.
   Pielea fara solzi a pestelui spada este de culoare albastru inchis pe spate cu laturile si abdomenul argintii.

Pestele spada (Xiphias gladius)

Pestele spada (Xiphias gladius)

   Atinge maturitatea sexuala  la varsta de 5-6 ani. Femelele depun un numar mare de icre pelagice cu un diametru de 1,6-1,8 mm, la o adancime de pana la 75 m (in Atlantic), care eclozeaza dupa 2-3 zile. Sezonul de reproducere se desfasoara in timpul lunilor de primavara-vara (iulie-august in Marea Mediterana), cand temperatura apei atinge 24°C.
   Traieste aproape de tarm, hranindu-se in special cu pesti (macrou, baracude, merluciu, hering) dar si cu calamari, cefalopode sau crustacee.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Xiphiidae, Genul Xiphias.

   Gobiidae (Guvizii). Pesti marini, salmastri sau de apa dulce, carnivori, cu corpul nud sau cu solzi. Au capul si partea anterioara a corpului turtite dorso-ventral, gura mare, buzele groase, dinti numerosi. Prezinta doua dorsale, cea posterioara este mai lunga si opusa analei. Codala este rotunjita. Linia laterala absenta sau slab dezvoltata, celulele senzoriale ale acestui sistem fiind dispuse pe cap in asa numitii genipori si canale laterale. Papilele genitale dezvoltate si mai mari la masculi. Ventralele asezate jugular si transformate intr-o ventuza, cu care se fixeaza de pietre si scoici. Femelele depun icrele in gramajoare sub pietre sau in scoici goale. In apele Marii Negre, ale lacurilor litorale si in zonele de varsare a apelor dulci in mare traiesc mai multe specii (Pomatoschistus marmoratus, Pomatoschistus minutus, Pomatoschistus bathi, Pomatoschistus pictus, Knipowitschia caucasica, Knipowitschia longecaudata, Knipowitschia cameliae, Mesogobius batrachocephalus, Zosterisessor ophiocephalus, Gobius niger, Gobius auratus, Gobius bucchichi, Gobius cobitis, Gobius cruentatus, Gobius paganellus, Gobius xanthocephalus, Neogobius melanostomus, Neogobius ratan, Neogobius kessleri, Neogobius platyrostris, Ponticola cephalargoides, Ponticola syrman, Ponticola eurycephalus, Aphia minuta, Benthophilus stellatus, Chromogobius quadrivittatus, Caspiosoma caspium, Millerigobius macrocephalus, Tridentiger trigonocephalus).

Guvidul tarcat (Pomatoschistus marmoratus Risso, 1810)

   GB. Marbled goby, F. Gobie marbré, E. Gobi de marbre, I. ghiozzetto marmorizzato, D. Marmorgrundel, RUS. Лысун леопардовый, GR. Μαρμαρογωβιός, TR. Kaya balığı.
   Forma marina adaptabila apelor salmastre si dulci (Siutghiol). Traieste in mare pe funduri nisipoase. Raspandit de-a lungul litoralului marii, in lacurile litorale: Babadag, Razelm, Siutghiol, Tabacaria, Tatlageac, Mangalia si la Gurile Dunarii.
   Lungimea corpului pana la 8 cm. Corpul fusiform, usor comprimat lateral. Solzii cicloizi. Botul scurt. Gura supero-terminala. Mandibula proeminenta. Inotatoarele pectorale mai scurte decat ventralele.
   Are culoarea adaptabila mediului, de obicei deschisa ca nisipul. Spatele si laturile galbui-cenusii sau galbui-verzui. Pe cap, dupa ochi, are o pata alba, iar pe laturile botului cate o dunga neagra. Pe laturile corpului, in sens transversal cinci pete inchise.
   La doi ani se reproduce, in plina vara, din mai pana in august. Icrele de forma unei pere, sunt depuse pe fund, pe pietre, cochilii de scoici sau alte corpuri tari.
   Se hraneste cu crustacei marunti, larve de insecte, viermi.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Pomatoschistus.

Guvidul tarcat (Pomatoschistus marmoratus)

Guvidul tarcat (Pomatoschistus marmoratus)

Guvidul de nisip (Pomatoschistus minutus Pallas, 1770)

   GB. sand goby, F. gobie buhotte, E. Gobio de arena, D. Sandgrundel, RUS. Лысун малый, GR. Γωβιουδάκι, TR. Küçük Kayabalığı.
   Corpul subtire, cu o lungime de pana la 8 cm. Capul fara solzi. Culoarea roscata-portocalie cu dungi brune de-a curmezisul spatelui. Se tine la adancimi mici de 35-40 cm.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Pomatoschistus.

Guvidul de nisip (Pomatoschistus minutus)

Guvidul de nisip (Pomatoschistus minutus)

Guvidul de nisip (Pomatoschistus minutus)

Guvidul mic (Knipowitschia caucasica Berg, 1916)

   GB. Caucasian dwarf goby, D. Kaukasus-Grundel, RUS. Книповичия кавказская, GR. Ποντογωβιός, TR. Küçük Kayabalığı.
   Este un guvid de dimensiuni mici, 28-36 mm, comun in mare si in unele lacuri litorale (Agighiol si Sinoe). Corpul fusiform, capul nu este aplatizat. Culoarea generala este gri-galbui cu aspect marmorat. Se reproduce de la sfarsitul lunii aprilie si pana la sfarsitul lunii iunie in ape cu adancimea mica 15-40 cm.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Knipowitschia.

Guvidul mic (Knipowitschia caucasica)

Guvidul cu coada lunga (Knipowitschia longecaudata Kessler, 1877)

   GB. longtail dwarf goby, D. Langschwanzgrundel, RUS. Книповичия длиннохвостая, TR. Kaya balığı.
   Este deasemenea un guvid cu talia mica, 34-50 mm, care traieste in zona litorala indulcita a marii la sud de  Sf. Gheorghe. Are culoarea galbui-maro cu pete mici, rare, brune. Depunerea icrelor are loc din aprilie pana in septembrie.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Knipowitschia.

Guvidul cu coada lunga (Knipowitschia longecaudata)

Hanusul (Mesogobius batrachocephalus Pallas, 1814)

   GB. knout goby, F. Gobie à tête de crapaud, E. Gobio Sapo, D. Krötengrundel, RUS. бычок-кнут, GR. Μεσογωβιός, TR. Kurbağa Kayabalığı.
   Relict ponto-caspic, adaptabil si la apele salmastre. In mare traieste in regiuni mai indepartate de tarm la adancimi de 40 m, in zona fundurilor pietroase sau pe acelea acoperite cu midii.
   Este cel mai mare guvid din apele noastre, cu o lungime a corpului pana la 35 cm si o greutate pana la 600 g. Corpul este masiv acoperit cu solzi marunti, ctenoizi. Gatul, operculul si baza inotatoarei pectorale nu au solzi. Capul este lung, turtit, triunghiular cu gura larga si mandibula proeminenta.
   Are spatele galben-brun cu dungi si striuri transversale brune. La baza pectoralei are  2-3 pete inchise. Se intalnesc si indivizi colorati in galben cu alb.
   Reproducerea are loc de timpuriu la inceputul primaverii.
   Se hraneste cu crustacei, moluste si pesti.
   Datorita dimensiunilor si a carnii excelente, este guvidul cel mai important din punct de vedere economic.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Mesogobius.

Hanusul (Mesogobius batrachocephalus)

Hanusul (Mesogobius batrachocephalus)

Hanusul (Mesogobius batrachocephalus)

Guvidul de iarba (Zosterisessor ophiocephalus Pallas, 1814)

   GB. grass goby, F. Gobie Lote, E. gobio serpentón, D. Grasgrundel, RUS. бычок травяник, GR. Πρασινογωβιός, TR. Saz Kayası.
   Peste marin adaptat si la apa salmastra. Nu suporta apele dulci. In mare traieste pe fundurile maloase cu iarba de mare (Zostera) si resturi organice. Este raspandit de-a lungul litoralului marii si in lacurile litorale salmastre (Razelm).
   Lungimea corpului pana la 25 cm. Capul mai ingust decat inalt. Botul scurt si mai mult ascutit. Gura superioara terminala nu prea mare, cu falca inferioara proeminenta. Operculul gol sau acoperit cu solzi cel mult in regiunea sa superioara. Ventralele subtiri, delicate neajungand pana la orificiul anal. Lungimea penduculului codal intrece de 1,4 ori inaltimea acestuia.
   Culoarea corpului este brun-masliniu-verzuie, cu o serie de pete ce se unesc. La baza cozii si la bazele pectoralelor are cate o pata mare, neagra, evidenta. Pe a doua dorsala siruri de pete brune, mai mult sau mai putin rotunde. Pe obraji si cap are un desen format din pete rotunde deschise, inconjurate de pete brune. Burta galbui-verzuie.
   Se reproduce la inceputul primaverii, femela depunandu-si icrele in cuiburile pregatite inainte de mascul.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Zosterisessor.

Guvidul de iarba (Zosterisessor ophiocephalus)

Guvidul de iarba (Zosterisessor ophiocephalus)

Guvidul negru (Gobius niger Linnaeus, 1758)

   GB. black goby, F. gobie noir, E. Chaparrudo, D. Schwartzgrundel, RUS. Черный бычок, GR. Μαυρογωβιός, TR. Kömürcü Kayabalığı.
   Traieste pe fundurile nisipoase amestecate cu mal in care creste iarba de mare, precum si pe fundurile cu midii.
   Lungimea 12 cm. Capul scurt si trunchiat. Fruntea foarte ingusta. Penduculul codal lung si inalt. Operculul fara solzi. Inotatoarea ventrala ajunge pana la anus.
   Culoarea cenusie-bruna-negricioasa, laturile cu pete mari care se contopesc.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Gobius.

Guvidul negru (Gobius niger)

Guvidul negru (Gobius niger)

Guvidul negru (Gobius niger)

Strunghilul (Neogobius melanostomus Pallas, 1814)

   GB. round goby, F. gobie à taches noires, E. gobio de boca negra, D. Schwarzmund-Grundel, RUS. Бычок кругляк, GR. Νεογωβιός μελανόστομος, TR. Kayabalığı.
   Forma marina, ponto-caspica, adaptat si la apa salmastra a lacurilor litorale. Foarte numeros pe tot litoralul nostru, in special in golfurile adapostite, la adancimi de 10-15 m, cu fundul pietros acoperit de alge. In unele lacuri cu apa salmastra e sedentar (Babadag, Golovita).
   Latimea corpului este egala sau putin mai mare decat inaltimea acestuia. Regiunea capului, gatul, burta, bazele inotatoarei pectorale sunt acoperite cu solzi cicloizi. Ramurile radiilor superioare ale pectoralei sunt intotdeauna unite printr-o membrana, varfurile lor iesind in afara.
   Culoarea corpului este galben-bruna, cu pete ce se contopesc. In lungul liniei laterale are 5 pete ovale, la baza primei inotatoare dorsale se afla o pata neagra mare. Inotatoarea pectorala are adesea o pata mica inchisa. In perioada inmultirii, masculii sunt complet negri.
   Se reproduce in perioada mai-septembrie, depunand icrele succesiv in raport cu temperatura apei.
   Se hraneste cu aterine, mici guvizi, crevete, crabi, insecte, moluste.
   Carnea e gustoasa, dulce.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Neogobius.

Strunghilul (Neogobius melanostomus)

Strunghilul (Neogobius melanostomus)

Strunghilul (Neogobius melanostomus)

Strunghilul (Neogobius melanostomus)

Guvidul de Azov (Neogobius ratan Nordmann, 1840)

   GB.  Ratan goby, RUS. Бычок ротан, TR. Kayabalığı.
   Raspandit in partea nordica a Marii Negre si Marea de Azov. La tarmul romanesc este mai rar, semnalat la Sulina si Mangalia.
   Are capul si corpul turtit lateral cu lungimea de pana la 20 cm. Gura larga, oblica in sus. Buza superioara nu este latita lateral. Pe ceafa, partea superioara a operculului, piept si istm cu solzi cicloizi.
   Culoarea predominanta cenusie, cu 8 dungi transversale, cafenii batand in roscat.
   Capul, dorsal cenusiu cu marmorari negre, ventral albicios. Ventuza cenusie cu marginea alba.
   Traieste in locuri pietroase la oarecare adancime.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Neogobius.

Guvidul de Azov (Neogobius ratan)

Guvidul de mare (Ponticola cephalargoides Pinchuk, 1976)

   GB. Black-Azov Sea goby, BG. Широкоглаво попче, RUS. Бычок сурман, TR. Kayabalığı, UA. Бичок великоголовий.
   Peste marin, relict ponto-caspic, adaptat si la apele salmastre ale lacurilor litorale, Razelm, Babadag, Siutghiol. In mare traieste aproape de coasta, pe fund pietros, la adancimi de 5-15 m.
   Are o lungime pana la 24 cm. Corpul este acoperit cu solzi ctenoizi, capul comprimat, botul obtuz. A doua inotatoare creste spre posterior.
   Corpul este colorat brun-ocru cu pete brune deschis marunte. Obrajii au 1-2 dungi negre, scurte asezate in lung. Inotatoarele sunt dungate.
   In mare se reproduce la inceputul primaverii.
   Hrana lui consta din moluste, crustacei si pesti.
   Are importanta deosebita, carnea fiind foarte buna. Pentru pescarii sportivi de la mare, pescuitul guvidului da frumoase satisfactii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Ponticola.

Guvidul de mare (Ponticola cephalargoides)

Guvidul de mare (Ponticola cephalargoides)

Guvidul de Razelm (Ponticola syrman Nordmann, 1840)

   GB. Syrman goby, D. Syrman-Grundel, RUS. Бычок сирман, TR. kayabalığı.
   Specie de apa salmastra care traieste pe funduri pietroase, in apa limpede. Se gaseste in lacurile Razelm, Babadag si la gurile Dunarii.
   Corpul atinge o lungime de 10-18 cm si este acoperit cu solzi pana in urma orbitelor. Capul este latit, gura mare, buzele cu puncte fine, ochii ovali, potrivit de mari.
   Culoarea fundamentala este galbena-cenusie cu dungi transversale pe laturi.
   Hrana lui consta din guvizi marunti, gamaride, myside, chironomide, raci. In acelasi timp el constituie hrana de baza a salaului din Razelm.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Subfamilia Gobiinae, Genul Ponticola.

Guvidul de Razelm (Ponticola syrman)

Guvidul straveziu (Aphia minuta Risso, 1810)

   GB. transparent goby, F. gobie transparent, E. El Chanquete, D. Glasgrundel, RUS. Бычок бланкет, GR. Γυαλογωβιός, TR. Beyaz Kayabalığı.
   Traieste printre tufele de iarba de mare (Zostera), preferand o temperatura a apei cat mai scazuta. Se apropie de litoral in numar mare, odata cu curentii reci, pentru a parasi litoralul imediat ce apa incepe sa se incalzeasca, retragandu-se in larg.
   Are o lungime de pana la 6 cm. Partile laterale si penduculul codal acoperit cu solzi cicloizi. Culoarea corpului roz-straveziu.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Aphia.

Guvidul straveziu (Aphia minuta)

Guvidul straveziu (Aphia minuta)

Umflatura (Benthophilus stellatus Sauvage, 1874)

   GB. Stellate tadpole-goby, RUS. Бычок пуголовка звездчатая.
   Este un peste raspandit in limanurile si regiunile salmastre ale Marii de Azov si Marii Negre. Intra si in fluvii.
   Are corpul anterior latit, posterior turtit lateral. Lungimea 9-13 cm. Pe obraji, laturile trunchiului si ale pedunculului codal, are 3 randuri de negi ososi, ale caror varfuri ascutite sparg epiderma. Narile anterioare sunt in forma de tuburi mici, lipite de buza superioara. Pe barbie are un fir de mustata. Gura cu mandibula ceva mai mare decat maxila si cu dinti mici pe falci.
   Culoarea fundamentala galbena-verzuie-cenusie, cu dungi roscate sau cafenii pe spate si pedunculul codal.
   Se reproduce in mai-iunie, dupa care adultii mor.
   Hrana umflaturii consta in insecte, scoici tinere si viermi.
   Traieste in ape dulci si limanuri salmastre pe funduri maloase amestecate cu nisip, unde sta toata ziua ingropat pana la ochi. La noi este prezenta la gura bratului Sf. Gheorghe si in Dunare pana la Oltenita.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Benthophilus.

Umflatura (Benthophilus stellatus)

   Mai sunt mentionate pentru Marea Neagra doua specii foarte rare sau probabile, incluse tot in ordinul Perciformes: Heniochus acuminatus, familia Chaetodontidae si Echeneis naucrates, familia Echeneididae.

   Gobiesociformes

   Pesti marini de tarm, carnivori si slabi inotatori, numiti pesti lipitori sau pesti ventuza. Traiesc fixati pe pietre, scoici si alge prin ventuze toracice, cea anterioara fiind formata din cele doua ventrale. Icrele sunt fixate de femele, iar masculii le pazesc. In Marea Neagra se cunosc patru specii (Diplecogaster bimaculata ssp. euxinica, Lepadogaster lepadogaster, Lepadogaster candolii, Apletodon dentatus ssp. bacescui) din care primele doua si in apele litoralului romanesc.

Diplecogaster bimaculata bimaculata Bonnaterre, 1788

   GB. wo-spotted clingfish, F.porte-écuelle, RUS. Присоска двухпятнистая, GR. Κολλητσίδα. TR. Ördek balığı.
   Specie reprezentata in Marea Neagra prin subspecia Diplecogaster bimaculata euxinica Murgoci, 1964, raspandita in tot lungul litoralului. In apele marine romanesti semnalata numai de la sud-est de Sulina
   Lungimea totala a corpului 3-4,2 cm. Anterior este turtit dorso-ventral. Botul scurt si rotunjit. Narile anterioare simple, fara apendici membranosi. Inotatoarele ventrale se insera de cele pectorale la nivelul radiilor 10-19.
   Culoarea corpului este in intregime rosu-carmin. Uneori in urma pectoralelor, pe laturile corpului are cate o pata rotunda rosie-intunecat si cu marginea alba.
   Traieste pe funduri stancoase, mai ales printre alge, la adancimi cu amplitudine foarte mare (de la 1-60 m).
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gobiesociformes, Familia Gobiesocidae, Subfamilia Gobiesocinae, Genul Diplecogaster.

Diplecogaster bimaculata

Diplecogaster bimaculata

Apletodon dentatus Facciolà, 1887

   GB. Smal-headed clingfish, F. Lépadogastère à petite tête, D. Kleinköpfiger Ansauger, RUS. Присоска малоголовая, TR. Küçükbaşlı.
   Specie foarte mica raspandita in partea vestica a Mediteranei si pe coastele europene ale Atlanticului. In Marea Neagra este reprezentata prin subspecia Apletodon bacescui Murgoci, 1940 care traieste pe platoul continental vestic numai in golfurile Caliacra si Burgas. In zona litoralului romanesc inca nu a fost semnalata.
   Are corpul lung de 2-3 cm, usor turtit lateral in partea anterioara. Pedunculul codal alungit. Capul mic. Narile anterioare fara apendici membranosi, cele posterioare situate inapoia marginii anterioare a ochiului. Gura cu una, doua perechi de incisivi. Inotatoarele ventrale se fixeaza de cele pectorale in dreptul radiei 18. Membrana care uneste radiile inotatoarelor neperechi (dorsala, coada si anala) cu o usoara opacitate la partea anterioara a dorsalei, in rest usor transparenta.
   Culoarea  variaza in functie de mediu, de la verzui-maroniu pana la rosu-caramiziu, cu mici pete maro mai inchise.
   Traieste in facies stancos la adancimi de 1-5 m.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gobiesociformes, Familia Gobiesocidae, Subfamilia Gobiesocinae, Genul Apletodon.

Apletodon dentatus

Apletodon dentatus

Lepadogaster lepadogaster Bonnaterre, 1788

   GB. shore clingfish, F. lepadogaster, RUS. Присоска одноцветная обыкновенная, GR. Τζιτζίκι, TR. ördek balığı.
   Traieste in apropierea tarmului, in facies stancos sau nisipos, printre alge, la 1-5 m adancime, fixandu-se cu ventuzele de pietre sau scoici. In apele litoralului romanesc a fost identificat numai la  Agigea. 
   Are corpul alungit, turtit dorsoventral in partea anterioara si lateral in cea posterioara. Lungimea 5-10 cm. Nara anterioara cu 2 lobi (cu aspect de tentacul), cel posterior foarte alungit.
   Culoarea, in general, rosu cu pete cafenii, cafeniu-inchis sau verde cu pete cafenii. La masculi, pe cap, inapoia ochilor se gasesc doua pete alungite, ovale, albastrui, dispuse in V cu varful inapoi. Laturile corpului si spatele cu numeroase pete mici, verzui, oval rotunjite.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gobiesociformes, Familia Gobiesocidae, Subfamilia Gobiesocinae, Genul Lepadogaster.

Lepadogaster lepadogaster

Lepadogaster lepadogaster

Lepadogaster candolii Risso, 1810 

   GB. Connemarra clingfish, F. lepadogaster, E. Cabot chulador, D. Rotsproß-Schildfisch, RUS. Присоска толсторылая, GR. Τζιτζίκι του Ντε Καντόλ, TR. Ördek balığı.
   Specie cunoscuta in Marea Neagra numai de pe coastele Caucazului, Crimeeii si Bulgariei. In zona litoralului romanesc inca nu a fost mentionata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gobiesociformes, Familia Gobiesocidae, Subfamilia Gobiesocinae, Genul Lepadogaster.

Lepadogaster candolii

Lepadogaster candolii

   Scorpaeniformes

   Pesti marini, bentonici, cu corpul alungit moderat si capul relativ mare, acoperit cu o platosa osoasa. Inotatoarea dorsala separata in doua, prima parte cu radii spinoase. In Marea Neagra sunt mentionate sase specii, apartinand familiilor Scorpaenidae, Triglidae si Dactylopteridae (Dactylopterus volitans).

   Scorpaenidae. Pesti marini, cu capul mare si ghimpi ascutiti, iar corpul acoperit cu solzi ctenoizi, mici. In Marea Neagra doua specii, Scorpaena porcus si Scorpaena notata, din care prima si in apele litoralului romanesc.

Scorpia de mare (Scorpaena porcus Linnaeus, 1758)

   GB. black scorpionfish, F. racasse noire, E. Rascacio, D. Brauner Drachenkopf, RUS. Скорпена, GR. Μαυροσκορπιός, TR. lipsoz.
   Este un peste care traieste nu departe de tarm, la adancimi ce nu trec de 30 m, pe facies pietros, acoperit de Cystoseira. La noi este intalnit in tot lungul litoralului.
   Are o lungime obisnuita de 15-20 cm, exceptionala de 30 cm. Corpul monstruos ca infatisare, greoi, acoperit cu solzi mici. Capul, cu numeroase placi osoase, cu varfurile neascutite si indreptate in toate partile. In dreptul ochilor este aparat de tentacule, iar inaintea primei perechi de nari are niste palete. Gura, mare, larga si oblica este prevazuta cu dinti subtiri si ascutiti, pe ambele falci. In lungul liniei laterale si pe cap are niste prelungiri ale pielii ca niste zdrente. Inotatoarele scorpiei de mare au tepi veninosi, a caror secretie, patrunsa in rana, produce dureri destul de mari.
   Culoarea este cafenie, cu numeroase puncte negre, pe inotatoarea dorsala, cateodata, are mai multe pete negre. Are capacitatea de a-si schimba culoarea corpului, pentru a se adapta mediului inconjurator.
   Se reproduce in vara.
   La noi carnea ei nu se consuma, in schimb este foarte apreciata si utilizata in diferite regiuni din sudul Europei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Scorpaeniformes, Familia Scorpaenidae, Subfamilia Scorpaeninae, Genul Scorpaena.

Scorpia de mare (Scorpaena porcus)

Scorpia de mare (Scorpaena porcus)

   Triglidae. Pesti marini, cu scuturi osoase pe cap si solzi mici, ovali pe corp. Botul proeminent, gura subterminala. La pectorale trei radii libere, cu aspect de degete, servind ca organe de mers, scurmat si pipait. Traiesc pe funduri nisipoase in platoul continental, deplasandu-se destul de incet. Se hranesc cu crustacei si scoici. Scosi din apa produc un sunet asemanator unui scartait. In apele Marii Negre au fost identificate trei specii,  randunica de mare (Chelidonichthys lucernus), randunica de mare rosie (Chelidonichthys cuculus) si  Eutrigla gurnardus, din care, randunica de mare si in dreptul tarmului romanesc.

Randunica de mare (Chelidonichthys lucerna Linnaeus, 1758)

   GB. tub gurnard, F. grondin perlon, E. Alfondiga, D. roter Knurrhahn, RUS. Морской петух желтый, GR. Χελιδονάς, TR. kırlangıç balığı.
   Traieste pe funduri nisipoase acoperite cu midii la adancimi de 10-16 m. In apele litoralului romanesc este prezenta de la Constanta pana la Mangalia.
   Are o infatisare bizara, cu capul lat, ochii mari si bulbucati, iar corpul gros in partea din fata si subtire spre coada. Atinge o lungime de pana la 60-70 cm si o greutate de 3 kg. Inotatoarea pectorala are cele trei radii ventrale libere, asemenea unor gheare indoite, care ii permit sa se tarasca pe fundul apei. Din aceasta cauza inotatoarele pectorale par niste aripi de randunica, de unde i se trage numele. Corpul este acoperit cu solzi mici.
   Coloritul viu si atragator situeaza randunica de mare in randul celor mai frumosi pesti din Marea Neagra. Spatele pestelui poate fi brun, cenusiu sau galbui (sau amestecul acestor culori), laturile brun-roscate, abdomenul alb-galbui, iar inotatoarele viu colorate in diferite nuante, dorsala rosie-bruna sau roza, pectoralele verzui sau albastre spre exterior si cu pete negre si roscate in interior, ventralele si anala, roz-deschis.
   Are o carne foarte gustoasa, dar fiind o specie rara in Marea Neagra nu prezinta importanta economica.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Scorpaeniformes, Familia Triglidae, Genul Chelidonichthys.

Randunica de mare (Chelidonichthys lucerna)

Randunica de mare (Chelidonichthys lucerna)

Randunica de mare (Chelidonichthys lucerna)

   Pleuronectiformes

   Pesti marini, bentonici cu corpul turtit lateral si asimetric. Stau culcati pe o latura (pe drepta sau pe stanga), cu ochii migrati pe latura superioara (zenitala). Latura inferioara (nadirala sau oarba) nepigmentata. Corpul cu solzi cicloizi sau ctenoizi, in general marunti. Inotatoarele dorsala si anala sunt lungi, fara radii tepoase si se intind de la cap pana la coada. Ventralele mici (uneori lipsesc), cel mult cu sase radii, cu pozitie toracica sau jugulara. Coada rotunjita. Pedunculul codal scurt. Larvele sunt simetrice, pelagice, cu ochii pe ambele laturi. Duc o viata pelagica. O data cu trecerea la viata bentonica apare si asimetria. In Marea Neagra sunt mentionate unsprezece specii apartinand famililor Scophthalmidae (Scophthalmus maximus, Scophthalmus maeoticus, Scophthalmus rhombus), Pleuronectidae (Platichthys flesus), Soleidae (Buglossidium luteum, Microchirus variegatus, Pegusa lascaris, Solea solea) si Bothidae (Arnoglossus kessleri, Arnoglossus laterna, Arnoglossus thori).

   Scophthalmidae. Pesti marini cu corpul puternic turtit lateral, aproape rombic si asimetric. Ochii pe partea stanga. Gura mare cu dinti dezvoltati normal. Inotatoarea dorsala incepe inaintea marginii anterioare a ochiului si se intinde pana aproape de coada. Partea fara ochi (oarba) alba-galbuie. Traiesc mai mult sedentari, pe fundurile nisipoase si maloase ale platoului continental. Slabi inotatori, deplasandu-se prin ondularea inotatoarelor neperechi. In apele litoralului romanesc traieste calcanul (Scophthalmus maeoticus) si rar calcanul mic (Scophthalmus rhombus) (pescuit la Mamaia si Agigea), cu un mod de viata inca incomplet cunoscut in Marea Neagra.

Calcanul (Scophthalmus maeoticus Pallas, 1814)

   GB. Black Sea Turbot, F. Mer Noire turbot, E. Rodaballo del mar Negro. D. Schwarzmeer-Steinbutt, RUS. Калкан черноморский, GR. Καλκάνι Ευξείνου, TR. kalkan.
   Considerat o subspecie a calcanului european (Scophthalmus maximus Linnaeus, 1758), calcanul de Marea Neagra (Scophthalmus maeoticus) este o specie endemica care traieste numai in bazinul pontic. In lungul litoralului romanesc il gasim la adancimi de 45-85 m, ingropat in nisip.

Calcanul (Scophthalmus maeoticus)

   Are corpul rombic, turtit lateral, cu o lungime obisnuita de 0,60-0,70 m, exceptional putand atinge 1 m si o greutate de 6-8 kg sau mai rar chiar 10 kg. Pielea este acoperita cu solzi rudimentari si butoni ososi mari, rotunzi, fiecare prevazut cu cate un spin subtire. Exemplarele tinere au butoanele osoase fara spini. Gura este inferioara, oblica cu dintii asezati pe mai multe randuri. Ochii sunt situati, pe partea stanga a capului. Linia laterala este curbata la mijlocul corpului.
   Culoarea calcanului este asemanatoare cu cea a nisipului, cu pete cenusii albe-galbui sau negre, iar partea inferioara cu care sta pe nisip, alba sau uneori cu pete negricioase.

Calcanul (Scophthalmus maeoticus)

Calcanul (Scophthalmus maeoticus)

   Primavara, prin martie-aprilie, exemplarele mature sexual parasesc locul de iernat din larg, de la adancimi si intreprind calatorii scurte pana aproape de coasta, unde la 20-30 m adancime, depun icrele. Acestea sunt plutitoare, cu diametrul de 1,5 mm. Dupa depunerea icrelor, se retrag din nou la adancime. Larvele si puietul sunt la inceput pelagice. Cu timpul ii apare asimetria, iar puietul coboara pe fundul nisipos al marii in apropierea litoralului. Pe masura inaintarii in varsta, paraseste litoralul, coborand din ce in ce mai adanc.
   Fiind un peste rapitor, hrana sa consta din moluste, crustacei, scrumbii, stavrizi si guvizi.
   Carnea calcanului este alba, dulce si gustoasa. Se consuma proaspata si conservata ca marinata. Este cautat mai ales pe pietele litoralului si in capitala. Trebuie insa consumat imediat, fiindca se altereaza repede.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Pleuronectiformes, Familia Scophthalmidae, Genul Scophthalmus.

   Pleuronectidae. Pesti marini care prefera apele indulcite sau salmastre. Ochii pe partea dreapta. In apele marine romanesti, cambula de liman (Platichthys flesus).

Cambula de liman (Platichthys flesus Linnaeus, 1758)

   GB. flounder, F. flet commun, E. platija, D. elbbutt flunder, RUS. Глосса, GR. χωματίδα, TR. Derepisisi balığı.
   Cambula este o specie marina care s-a adaptat de-a lungul timpului atat la apele salmastre cat si la cele dulci, statatoare sau chiar curgatoare. Uneori urca pe Don, Nipru sau pe alte rauri. La Dunare se opreste la gurile ei. O gasim in lungul litoralului si in lacurile litorale Sinoe, Razelm, Babadag, Siutghiol, Mangalia.

Cambula de liman (Platichthys flesus)

   Corpul pestelui are forma ovala, acoperit pe ambele parti cu solzi mici, cicloizi, distantati intre ei, iar in lungul liniei laterale, la baza dorsalei si analei, pe cap si partea anterioara a corpului cu tepi usor ascutiti. Partea nadirala (de jos) este neteda. Lungimea obisnuita 25 cm, exceptionala 35 cm. Greutatea 300-350 g.  Are ochii mari, apropiati, asezati pe partea zenitala (de sus) a corpului. Gura este mica oblica, cu dinti dispusi pe un singur rand. linia laterala este aproape drepta, continua.
   Pe partea superioara cambula are o culoare cafenie sau verde murdar, uneori verzui-galbuie sau chiar bruna, in functie de mediul in care traieste, cu pete cafenii, stelate, cu margine alba. Partea oarba este alb-galbuie.

Cambula de liman (Platichthys flesus)

Cambula de liman (Platichthys flesus)

Cambula de liman (Platichthys flesus)

   Exemplarele din apropierea apelor dulci se retrag pentru reproducere in mare, dar se reproduc si in lacurile salmastre. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3 ani. Perioada reproducerii corespunde lunilor septembrie-iunie, cu maximum de intensitate in ianuarie-martie. O femela depune 600 de mii – 2 mil. de icre pelagice. La 4-5 zile de la eclozare, sacul vitelin se reduce si larva cade spre fundul apei, unde se petrece metamorfoza, in urma careia pestele capata forma definitiva.
   Cambula se hraneste cu crustacee bentomice, viermi si moluste.
   In Razelm-Sinoe se pescuieste cu setcile de cambula asezate pe fundul apei, iar in mare la taliene. Are carnea gustoasa, foarte apreciata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Pleuronectiformes, Familia Pleuronectidae, Subfamilia Pleuronectinae, Genul Platichthys.

   Soleidae. Pesti marini lati, ovoidali cu ochii pe partea dreapta a corpului. Gura mica, semilunara cu maxila prelungita in forma de rostru. In apele romanesti ale Marii Negre traieste limba de mare (Solea solea). 

Limba de mare (Solea solea Linnaeus, 1758)

   GB. Dover sole, F. sole commune, E. lenguado, D. Seezunge, RUS. Европейская солея, GR. Γλώσσα, TR. dil baligi.
   Cel mai mic dintre pestii asimetrici. Traieste aproape de tarm pana la 20 m adancime, stand ingropata complet in nisip. Semnalata in tot lungul litoralului romanesc, pana aproape de gurile Dunarii, fara a intra in apele salmastre si dulci.

Limba de mare (Solea solea)

   Lungimea obisnuita 15-20 cm, exceptionala 30 cm. Corpul oval ca o limba, asimetric, cu ochii asezati pe partea dreapta. Botul rotunjit si rasucit. In jurul gurii, pe partea oarba are numeroase franjuri. Dintii asezati numai pe partea oarba.
   Culoarea variaza mult. Partea de deasupra are culoarea nisipului cu pete negre, marmorata. Pe jumatatea dinapoi a pectoralei se afla o pata neagra.
   Se reproduce incepand din aprilie pana in august.
   Se pescuieste in cantitati mici.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Pleuronectiformes, Familia Soleidae, Genul Solea.

Limba de mare (Solea solea)

Limba de mare (Solea solea)

Limba de mare (Solea solea)

   Lophiiformes

   Pesti marini, cu corpul golas sau acoperit cu tuberculi ososi ori cu spini. Inotatoarele sunt alungite si de regula indoite in cot, miscandu-se in diferite directii, apte pentru deplasarea pe fundul marii. Inotatoarele ventrale, atunci cand exista, sunt plasate inaintea celor pectorale. Prima radie din inotatoarea dorsala este transformata intr-un organ „momeala”, numit „illicium”. Lofiiformele nu au coaste. Stomacul unora este foarte dilatabil. In Marea Neagra este semnalat (rar) pestele unditar sau diavolul de mare (Lophius piscatorius) apartinand familiei Lophiidae, (in mod exceptional este mentionata de biologii turci si specia Lophius budegassa).

Pestele unditar (Lophius piscatorius Linnaeus, 1758)

   GB. anglerfish, F. baudroie commune, E. Rape común, D. Seeteufel, RUS. Морской черт, GR. Πεσκαντρίτσα, TR. Fener balığı.
   Specie care traieste in mod obisnuit pe coasta de est a Atlanticului, din Norvegia pana in Senegal precum si in bazinul Mediteranean. In Marea Neagra este extrem de rar. A fost capturat in exemplare izolate in apropierea coastelor Crimeei si in sudul litoralului bulgaresc. 
     Este un peste bentonic cu un corp aplatizat, comprimat dorso-ventral, fara solzi, acoperit cu tuberculi ososi si franjuri de piele ce imita algele. Capul este enorm, lat și aplatizat, avand de asemeni, pe ambele parti, numeroase franjuri de piele cu aspect de vegetatie marina. Gura se intinde pe toata circumferinta anterioara a capului, ambele falci fiind echipate cu dinti lungi conici, inclinati inspre interior. Pe cap are trei filamente lungi care sunt de fapt trei radii modificate ale dorsalei anterioare. Prima radie, cea mai lunga, se termina cu bucata iregulara de carne care poate fi orientata in orice directie. Acest filament actioneaza ca o undita, iar varful ca o momeala pentru pesti si crustaceii, care se arunca asupra ei si nimeresc in gura unditarului.
   Atinge o lungime maxima de 1,5-2 m si o greutate de 30-40 kg, obisnuit 1 m si pana la 20 kg.
   Culoarea corpului este maronie, verzuie sau roscat-caramizie cu pete intunecate. Partea ventrala are culoarea alba.
   Pestele unditar prezinta un puternic dimorfism sexual, masculul fiind mult mai mic decat femela. Ating maturitatea sexuala la varsta de 6-7 ani, iar sezonul de reproducere este cuprins intre lunile martie-august. Icrele grupate intr-un fel de material transparent, gelatinos, plutesc libere in mare. Larvele inoata liber si au aripioare pelvice cu filamente alungite.
    Traieste la adancimi mari (peste 50 m), ascuns intre alge sau ingropat in namol, de unde isi scoate tentaculul „momeala”, miscandu-l in dreapta si in stanga, atragandu-si in felul acesta prada. Gura si stomacul enorme ii permit inghitirea unor pesti de aproape aceiasi marime.
   In ciuda aspectului are o carne alba, foarte apreciata de gastronomi, care cred ca muschii caudali au textura si gustul carnii de homar.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Lophiiformes, Familia Lophiidae, Genul Lophius.

Pestele unditar (Lophius piscatorius)

Pestele unditar (Lophius piscatorius)

Pestele unditar (Lophius piscatorius)

Pestele unditar (Lophius piscatorius)

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMAŢII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
Z. FEIDER, AL. V. GROSSU, ST. GYURKO, V. POP
ZOOLOGIA VERTEBRATELOR, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, Bucureşti, 1964;
TRAIAN CEUCA, NICULAI VALENCIUC, ALEXANDRINA POPESCU
ZOOLOGIA VERTEBRATELOR, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, Bucureşti, 1983;
VASILE IONESCU
VERTEBRATELE DIN ROMÂNIA, EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, Bucureşti, 1968;
M. NICULESCU-DUVAZ
MIGRAŢIILE PEŞTILOR, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ, Bucureşti, 1959;
GEORGE D. VASILIU
PEŞTII APELOR NOASTRE, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ, Bucureşti, 1959;
ZOLTAN KASZONI
PESCUITUL SPORTIV, EDITURA SPORT-TURISM, Bucureşti, 1981;
DAN MANOLELI, TEODOR NALBANT
VIAŢA IN MAREA NEAGRĂ, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ, Bucureşti, 1976;
WoRMS – World Register of Marine Species
http://www.marinespecies.org/
BLACK SEA FISH CHECK LIST
http://www.blacksea-commission.org/_publ-BSFishList.asp
LIST OF FISH OF THE BLACK SEA
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_fish_of_the_Black_Sea
ANDY MURCH – SQUALUS ACANTHIAS, SPHYRNA ZYGAENA;
SILVIA IORDACHE, FOTOGRAFIE SUBACVATICĂ ŞI CĂLĂTORII
http://silvia-iordache.blogspot.ro/
MARK N THOMAS – ACIPENSER GUELDENSTAEDTII
JOHN DREYER – FISHING BOAT SILHOUETTE; SARAH JIANG, JASON ISLEY – ALOPIAS VULPINUS;
https://www.flickr.com/
JOSEF LUBOMIR  HLASEK – HUSO HUSO
– http://www.hlasek.com/index.html

19 răspunsuri la Peştii din Marea Neagră

  1. Mihaita Mihai spune:

    Sunt pasionat de scufundari si nu pot sa nu remarc ca an de an, Marea Neagra devine mai curata si incet, incet revin unele specii de peste…de pilda au reaparut calutii de mare…stavrizii in zona malurilor, de cateva luni vad bibani de mare, calcani, pisica de mare, etc..

  2. Fata Pescar spune:

    Impresionant! Eu o sa trag toate foile la xerox pe color!!!

  3. Adriana Escu spune:

    La cat de frumos si documentat sunt scrise articolele din acest site, un cont de facebook este mai mult decat bine-venit.

  4. Sandman spune:

    Extraordinar articol! Felicitari pentru munca depusa.

  5. titi spune:

    O mica enciclopedie, cred ca a fost o munca imensa. Felicitari pentru material

  6. Ionut Itu spune:

    Buna ziua, am gasit scorpie de mare si la Navodari!!!

  7. Gabi Iosif spune:

    Multumesc pentru informare. Am pescuit scorpie in Croatia si acum am aflat. Pentru ca sunt pescar sportiv va sugerez sa postati pe fiecare specie si retete culinare. Acum serios, felicitari si subscriu laudelor de mai sus.

  8. Felicitari. Pe cat de interesant tot la fel de pretios acest articol.

  9. floaredecoltz2012 spune:

    Felicitari pentru munca depusa! Am mancat scorpie de mare in Croatia, e o bunatate! Din pacate e cam scumpa si se gaseste greu…

  10. ranjix spune:

    Super pagina, felicitari.

  11. Luura spune:

    Felicitari! O mina de aur pentru scafandrii care viziteaza Marea Neagra!

  12. Dumitru POPESCU spune:

    Felicitări, maximum de sănătate, şansă şi succes !

    Absolut excepţional !

    Dacă mi s-ar fi propus acest proiect, aş fi suspicionat iniţiatorul de … posesie de „stoluri de păsărici”. A realiza prin mijloace proprii acest proiect, în condiţiile extrem de ostile ale realităţii româneşti, este o mare victorie, care îi caracterizează fără echivoc pe autori.

    Continuaţi, căci sunteţi unici !

    Tot omul bine educat se simte într-al 9-lea Cer când constată că mai sunt încă conaţionali care realizează proiecte excepţionale ! ! !

    „Bravo” din toată inima !

    Dumitru POPESCU

  13. beti spune:

    Un articol care merita citit.
    Felicitari pentru descriere si poze!

  14. alexia spune:

    imi place articolul acesta.

  15. DD spune:

    Superba colectia inclusiv fotografii pentru fiecare! Bravo!

  16. delfi spune:

    buna
    ma bucur ca am gasit acest articol care mi s a parut mai mult decat interesant
    felicitari celor ce au postat acest articol
    imi place foarte mult sa studiez speciile de pesti

  17. iulia spune:

    Multumim frumos pentru poze si descrieri, eu una nu ma asteptam sa avem anumite specii dintre cele mentionate mai sus. Apreciez munca dvs, mai ales a celor care au facut pozele. Iata o pagina care ma bucura! Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s