Muzeul de Arheologie „Callatis“

   Muzeul de Arheologie „Callatis“ este o instituţie culturală de interes istoric şi arheologic, situată în zona centrală a oraşului Mangalia (str. Constanţei, nr. 23). Intrarea în clădire este realizată în stilul de construcţie al grecilor antici, imitând clădirile specifice civilizaţiei elene.

Muzeul de arheologie Callatis

Muzeul de Arheologie „Callatis“

   În interiorul muzeului este expus un bogat patrimoniu arheologic din diferite perioade istorice (neolitică, greacă, romană, romano-bizantină), ce demonstrează existenţa şi evoluţia comunităţilor umane din regiunea Mangaliei.

Muzeul de Arheologie Callatis

Muzeul de Arheologie Callatis

Muzeul de Arheologie Callatis

Muzeul de Arheologie Callatis

   Noua expoziţie permanentă a muzeului a fost inaugurată pe 25 mai 2011. Ea cuprinde numeroase fragmente arhitectonice (coloane, capiteluri, arhitrave, frize cu metope, cornişe cu bucranii etc.), vase ceramice (amfore, hidrii, kantharos, lekythos), opaiţe, apeducte, statuete tip Tanagra, vase din sticlă, stele funerare, inscripţii, reprezentări ale unor divinităţi, podoabe, bijuterii, monede, obiecte din metal etc.

Statuete tip Tanagra

Statuete tip Tanagra

Statuete tip Tanagra, epoca elenistică (sec. IV-III î.e.n.)

   În muzeu, se mai poate vedea celebrul „Mormânt cu papirus“, descoperit în anul 1959 într-un tumul (movilă conică) din parcul stadionului, astăzi restaurat şi conservat în cadrul expoziţiei de bază.

Mormantul cu papirus

Mormântul cu papirus

   Încercarea de nivelare a terenului, din zona stadionului şi a teatrului de vară, a dus iniţial, la apariţia unui cerc din blocuri de piatră, cu diametrul de aproximativ 14 m. În centrul cercului de piatră se afla o groapă rectangulară, cu dimensiunile de 3,90 x 2,25 m. Aici au fost descoperite patru vase greceşti: un kantharos, două farfurioare mici şi o pateră (vas folosit pentru libaţii).
   La adâncimea de un metru şi jumătate, de la nivelul ringului de piatră, a apărut un mormânt construit din blocuri mari de calcar, lucrate doar pe laturile interioare. Dimensiunile mormântului erau de 2,05 x 0,85 x 0,72 m, cu orientarea est-vest, la fel ca toate mormintele de înhumaţie din necropola elenistică. Pe capacul mormântului, format din trei dale de calcar, au fost găsite resturi de coji de ouă şi o coroniţă fragmentară din frunze de bronz, dar şi bobiţe de ceramică, prinse pe un cadru de os, toate aurite.
   În interiorul mormântului se afla un schelet bărbătesc, într-o stare precară de conservare. Pe craniu a fost găsită o altă coroniţă asemănătoare cu cea de pe capac, dar şi numeroase boabe de grâu. Au mai apărut urme de ţesături de la îmbrăcămintea defunctului şi fragmente de încălţăminte. Între oasele mâinii drepte şi peste oasele bazinului au fost descoperite, într-o stare avansată de degradare, fragmentele unui papirus scris în limba greacă. Papirusul a fost trimis spre cercetare la un institut de specialitate din Moscova, unde a rămas până în anul 2011.
   Pe baza materialelor arheologice descoperite (a vaselor ceramice şi a monedelor emise în timpul împăraţilor macedoneni Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare), mormântul a fost datat în a doua jumătate a secolului al IV-lea î.e.n. După coroniţele din frunze de bronz, descoperite pe capacul mormântului şi pe craniu, se poate presupune că persoana înmormântată a avut un rol important în cetatea Callatis, întrucât aceste distincţii le primeau doar acele persoane care se remarcau prin fapte deosebite în activitatea obştească sau în cea cultural-artistică.

Papirusul de la Callatis

Papirusul de la Callatis, returnat de Moscova în anul 2011

   Descoperit în ziua de 18 mai 1959, papirusul a fost ţinut în mormânt, acoperit, până în ziua de 30 mai, când a sosit, de la Moscova, Mihail A. Alexandrovski, şef de departament la Institutul de Arheologie al Academiei de Ştiinţe din Moscova. Papirusul a fost dus la Institutul de Arheologie din Bucureşti, dar pentru că nu existau condiţii pentru restaurare şi conservare, Prezidiul Academiei R.P.R. a decis ca acesta să fie trimis la Moscova. În ziua de 5 iunie 1959, prof. Radu Vulpe, reprezentant al părţii române, a predat papirusul părţii sovietice, reprezentate de Mihail A. Alexandrovski.
   Timp de jumătate de secol, în România nu s-a mai ştiut nimic despre acest papirus. În revistele de specialitate, dar şi în diverse alte reviste şi ziare, au apărut informaţii cum că acest papirus s-a distrus. În schimb, în Rusia au fost publicate, în urmă cu patru-cinci decenii, articole în care se menţiona că papirusul este în bună stare de conservare, dar nu se preciza şi unde se afla acest papirus. Unul dintre aceste articole, publicat în anul 1973 într-o revistă ştiinţifică de la Moscova, a fost citit de Ion Pâslaru, care studia pentru teza sa de doctorat.
   Papirusul a fost găsit la Centrul de conservare I.E. Grabar din Moscova. La solicitările de restituire, făcute de către dr. Ion Pâslaru şi dr. Sorin Marcel Coleşniuc, directorul Centrului de conservare dr. Alexander Lesovoy, a cerut aprobarea Ministerului Culturii din Federaţia Rusă, pe care a primit-o în iunie 2011. Ceremonia de predare a avut loc la sediul muzeului callatian, în luna august al aceluiaşi an.
   În prezent se încearcă descifrarea textului scris pe papirus, de către specialiştii muzeului, împreună cu prof. univ. dr. Alexandru Avram, de la Universitatea Le Mans din Franţa, activitate îngreunată de faptul că papirusul are 154 de fragmente, unele de dimensiuni foarte mici. Literele sunt scrise cu cerneală de culoare maroniu-închis şi au dimensiunile de 2-3 mm.

   Primele săpături arheologice la Mangalia au fost întreprinse de Dimitrie C. Butculescu.
    În anul 1901 inginerul topograf Pamfil Polonic sub coordonarea prof. Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Naţional de Antichităţi, efectuează săpături la Mangalia şi înregistrează zidul de incintă al cetăţii Callatis. Monumentele antice se dovedesc atât de bine conservate încât, în 1913, Vasile Pârvan, „părintele arheologiei româneşti“, propunea dezvelirea acestora şi prezentarea lor „ca o carte vie pentru generaţiile viitoare“. În timpul luptelor din Primul Război Mondial, vandalismul şi jaful au făcut să dispară puţinele obiecte arheologice strânse de Vasile Pârvan în 1915 „capitele, frize, coloane, fragmente de statui de marmoră, statuete şi capete de terra cotta, dar mai ales monede rare, de aur şi de argint“ ce s-ar fi vrut începutul unui muzeu, în cea mai veche clădire a oraşului ce a servit ca sediu al Primăriei şi al Casei de Cultură „Vasile Pârvan“.

Vasile Parvan

Vasile Pârvan (1882-1927), istoric, arheolog, epigrafist şi eseist român

Casa de Cultura Vasile Parvan

Casa de Cultură „Vasile Pârvan“ din Mangalia
(clădirea cu arcade albe din dreapta digului – a fost demolată în anul 1934)

   Săpăturile începute de Pârvan în 1915-1916 au fost continuate răzleţ până în 1931 de profesorii Teofil Sauciuc-Săveanu de la Universitatea din Cernăuţi şi de Orest Tafrali de la Universitatea din Iaşi. Săpăturile s-au făcut cu greu, datorită construcţiilor şi a proprietăţilor. Sauciuc-Săveanu a scos la lumină părţi din edificii importante din centrul cetăţii, iar Tafrali s-a concentrat pe cercetarea tumulilor din împrejurimile Mangaliei, pe o rază de 10-15 km.
   Activitatea pentru crearea unei baze muzeale a fost reluată în 1924, când într-o cameră a Subprefecturii din Mangalia a fost înregistrat „primul stoc de obiecte arheologice“, rezultate din săpăturile arheologice făcute de profesorii Săveanu şi Tafrali.
    În 1931, la intervenţia lui Nicolae Iorga, s-a acordat muzeului un spaţiu în vechea biserică ortodoxă Sf. Gheorghe, căreia i s-au făcut câteva reparaţii şi i s-a dat numele „Nicolae Iorga. Aici au fost găzduite colecţiile arheologice care cuprindeau: statuete tip Tanagra, ceramică diversă, vase de sticlă, greutăţi de lut în formă de piramidă, opaiţe de lut, inscripţii diverse. Continuarea săpăturilor a fost încredinţată profesorilor Radu Vulpe şi Vladimir Dumitrescu de la Universitatea din Bucureşti, care au făcut săpături la zidul de apărare al cetăţii Callatis, latura de nord, dar şi la „movila“ din centrul oraşului, până în 1935, când aceasta a fost „rasă“, resturile ceramice fiind folosite la construirea străzii ce ducea spre satul 2 Mai.
   În anii 1949-1950, odată cu reorganizarea săpăturilor arheologice, un colectiv al Academiei Republicii Populare Române, condus de academicianul Emil Condurachi, a început cercetările în zona zidului de incintă, partea de nord-est, unde au fost descoperite palatul episcopal din secolul al V-lea e.n. şi basilica de tip sirian din perioada împăraţilor Anastasius şi Iustinian.
   În 1959  este înfiinţat actualul muzeu, ca secţie a Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa, condus de Vasile Canarache. După 1990 instituţia devine unitate culturală de sine-stătătoare, iar în anul 1994, Muzeul de Arheologie „Callatis“ Mangalia este inaugurat în forma sa actuală.

   Muzeul de Arheologie „Callatis“ vernisează periodic expoziţii temporare, în cadrul cărora sunt expuse rezultatele muncii cercetătorilor şi muzeografilor mangalieni. De asemenea, cu prilejul diferitelor evenimente importante din istoria locală, naţională şi europeană, sala principală a muzeului este locul de desfăşurare a unor manifestări cultural-ştiinţifice la care participă elevi şi cadre didactice, oameni de ştiinţa şi cultură din Mangalia, Constanţa şi din alte localităţi, oficialităţi locale şi publicul larg.

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMAŢII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
  MUZEUL DE ARHEOLOGIE „CALLATIS“ MANGALIA
VALERIU GEORGESCU, STOICA LASCU
– CALLATIS-MANGALIA 2500 micromonografie, MANGALIA-1995
SILVANA COJOCARAŞU
CALLATIS, LEGENDA MĂRII NEGRE (XVI)

COPILUL ÎN ORAŞ
ÎN CĂUTAREA PIERDUTEI CALLATIS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s